• Indietro

Il sorgere dell’Opera di Creazione „Terra“

Il cammino dello spirituale sulla Terra si estende per delle Eternità, perché lo spirituale stesso è diventato la materia della quale esistono la Terra e tutte le Creazioni. La sostanza spirituale irrigidita è diventata materia per la Volontà di Dio; quindi tutta l’Opera di Creazione Terra, come anche tutte le Creazioni nell’intero Universo, erano a suo tempo Forza spirituale irradiata da Dio, che era irradiata da Lui come “esseri”, ma in sé stessi si sono talmente rivoltati, che alla fine erano solo sostanza spirituale irrigidita che venne riformata in creature di ogni genere.

Per questo ci sono voluti tempi infiniti, perché anche questa “formazione” si è svolta nell’Ordine di Legge, ha avuto luogo lo sviluppo in incalcolabili fasi di sviluppo che ora è visibile come “Terra abitata”. Non è stata un’Opera improvvisamente emessa dalla Potenza di Creazione di Dio, perché anche il lento sviluppo ha perseguito il suo scopo. Sono state afferrate sempre di nuovo delle particelle spirituali dissolte e riformate. Fu un percorso del divenire in una durata di tempo inimmaginabilmente lungo prima che la Terra si fosse formata in un’Opera di Creazione che poteva servire allo spirituale diventando sempre più maturo come soggiorno e per la vita naturale, come era previsto nell’eterno Piano di Salvezza di Dio. Ed anche questo spirituale ha avuto bisogno di tempi infinitamente lunghi, finché non aveva raggiunto il grado in cui poteva allora camminare sulla Terra come uomo allo scopo dell’ultimo perfezionamento.

Questo ultimo cammino terreno come uomo è come un attimo, nel rapporto del tempo eternamente lungo dello sviluppo antecedente della Terra. Per Dio la Creazione di ogni forma era un’Opera di un attimo, perché tramite la Sua Volontà e la Sua Forza Egli esterna da Sé ogni Pensiero come Opera esistente, ma la resistenza dello spirituale un tempo caduto ha determinata la durata di tempo fino alla formazione materiale. Perché Dio non ha costretto lo spirituale a Lui resistente, ma la Sua Forza d’Amore l’ha catturato fino al momento in cui ha ceduto un poco nella sua resistenza per poi avvolgerlo secondo il Suo Piano, per dargli una qualsiasi forma in cui svolgere una sua certa attività, che però era così minima che di nuovo passavano tempi infiniti, finché questa forma non si è di nuovo dissolta e modificata lentamente.

La Creazione della Terra ha quindi impiegato tempi infinitamente lunghi, finché non ha potuto essere abitata da esseri viventi e questi di nuovo rendevano la Terra adatta nuovamente dopo un tempo infinitamente lungo, per servire agli uomini come ultimo luogo di istruzione. Ma l’anima umana era passata in tutte le sue particelle attraverso le Creazioni, perché la caduta nell’abisso dall’Altezza più alta era così infinita, che era appunto necessario di nuovo un tempo infinito per risalire da questo abisso fino a che all’essere ha di nuovo potuto essere dato l’auto consapevolezza, che rende ora possibile il suo ultimo perfezionamento, l’ultimo cammino verso l’Altura. Dunque, c’era intanto la Creazione e questa ospita ora quello spirituale caduto, il cui numero era infinito ed il cui ritorno a Dio necessita perciò anche tempi infiniti e per questo non è ancora prevedibile una fine della Creazione.

Ma come lo spirituale cammina nello stadio come uomo sulla Terra, possiede di nuovo la libera volontà ed allora invece di salire, può anche stare fermo, oppure persino retrocedere. Può fallire nell’ultimo tempo del suo percorso di sviluppo e questa retrocessione può anche portare al fatto che lo spirituale nell’uomo, l’anima dello spirito primordiale un tempo caduto, si irrigidisca di nuovo nella sostanza spirituale come allora, e la conseguenza necessaria di ciò è un ripetuto dissolvimento dell’anima in innumerevoli particelle, che richiede di nuovo il percorso attraverso le Creazioni materiali. E questo processo, ora diventato necessario, porta con sé anche di nuovo un dissolvimento e mutamento delle Opere di Creazioni di ogni genere, che può essere indicato come la fine di una epoca della Terra e l’inizio di una nuova.

E così voi uomini dovete cercare di spiegavi che, in tempi di spazio fissati da Dio, si svolgono tali atti potenti di mutamento nell’Opera di Creazione Terra, che però sono sempre motivati dall’Amore e Sapienza di Dio e che servono sempre soltanto alla liberazione dello spirituale un tempo caduto. E voi dovete anche fare i conti in ogni tempo con tali Interventi da parte di Dio, quando gli uomini non riconoscono più il vero scopo della loro esistenza, se dunque non valorizzano la loro vita terrena per la maturazione della loro anima, per l’ultimo perfezionamento. Perché questo è l’unico scopo di ogni Opera di Creazione di condurre l’anima dell’uomo alla maturazione, che l’aiuti a diventare ciò che è stata in principio, un essere assolutamente perfetto, che è proceduto dall’Amore di Dio, ma che è caduta da Lui nella libera volontà. Deve di nuovo ritornare da Lui e Dio Stesso gli ha creato la via del ritorno con il percorso attraverso tutte le Creazioni di questa Terra.

Amen

Originea operei de creație "Pământ"....

Cursul spiritualului pe Pământ se întinde pe veșnicii.... Căci spiritualul însuși a devenit materia din care sunt făcute Pământul și toate creațiile sale.... Substanța spirituală întărită a devenit materie prin voința lui Dumnezeu, la fel ca întreaga lucrare a creației Pământului.... precum și toate creațiile din întregul univers.... emanată anterior de forța spirituală a lui Dumnezeu, care a fost radiată de El ca o "ființă", dar care s-a întors asupra ei însăși în așa fel încât, în cele din urmă, era doar substanță spirituală întărită care acum se transforma în creații de tot felul. Pentru aceasta au fost necesare timpuri nesfârșite, căci și această "transformare" s-a desfășurat într-o ordine legală, apariția a ceea ce este acum vizibil ca "Pământ locuit" s-a produs în nenumărate faze de dezvoltare.... nu a fost o lucrare impusă brusc de puterea creatoare a lui Dumnezeu.... Pentru că și dezvoltarea lentă și-a urmărit scopul.... Din nou și din nou, particule spirituale dizolvate au fost capturate și transformate, a fost o evoluție de o durată inimaginabil de lungă până când Pământul s-a transformat într-o operă de creație care să poată servi spiritualului în continuă transformare ca locuință și pentru viața naturală. Și această ființă spirituală a avut nevoie, de asemenea, de timpuri lungi și nesfârșite până când a ajuns la gradul în care i s-a permis să pășească pe Pământ ca ființă umană în scopul perfecțiunii finale. Acest ultim parcurs pe Pământ ca ființă umană este ca un moment în raport cu timpul veșnic lung al pre-evoluției Pământului.... Pentru Dumnezeu, crearea oricărei forme a fost într-adevăr o lucrare de moment, căci prin voința și puterea Sa a scos din Sine orice gând ca o lucrare existentă..... Dar rezistența spiritualului căzut odată a determinat durata de timp până la transformarea materială. Căci Dumnezeu nu a forțat această substanță spirituală rezistentă, ci puterea dragostei Sale a luat-o captivă până când rezistența ei a slăbit oarecum pentru a o înveli apoi conform planului Său, pentru a-i da apoi un fel de formă în care să desfășoare o anumită activitate, care a fost într-adevăr atât de minimă încât timpurile veșnice au trecut din nou până când aceste forme s-au putut dizolva și schimba încet.... Formarea Pământului a durat un timp infinit de lung până când a putut fi locuit de ființe vii, iar acestea au făcut din nou ca Pământul să fie potrivit pentru a servi ca ultim loc de formare pentru ființele umane după încă un timp infinit de lung.... Dar sufletul uman trecuse prin creații în toate particulele sale.... Căderea în abis de la cea mai înaltă înălțime a fost atât de nesfârșită, încât a fost nevoie de un timp nesfârșit pentru a urca din nou din acest abis, astfel încât conștiința de sine să poată fi redată ființei, încât acum o ultimă perfecțiune a făcut posibilă ultimul parcurs în sus. Dar creația apăruse pentru moment, iar aceasta adăpostește acum acel spiritual căzut al cărui număr era nesfârșit și a cărui întoarcere la Dumnezeu va necesita, prin urmare, și ea timpuri nesfârșite, astfel că nu se poate prevedea încă un sfârșit al creației.... Dar "creațiile" există acum și totul își urmează acum calea legală.... Ele sunt însuflețite de particule de spirit mereu noi, care, prin schimbarea constantă a formei exterioare, se dezvoltă tot mai mult în sus și, prin urmare, se poate observa și o continuă devenire și dispariție a tuturor creațiilor materiale.... În acest fel, toate operele creației se reînnoiesc mereu și servesc astfel la maturizarea substanțelor spirituale conținute în ele, dar servesc și la dezvoltarea ulterioară a ființei umane, pentru că îi asigură viața fizică pe Pământ. Atâta timp cât substanța spirituală legată în creații este lipsită de liberul arbitru, dezvoltarea ascensională își urmează și ea cursul stabilit de Dumnezeu.... substanța spirituală legată slujește într-o formă sau alta și astfel se maturizează încet.... Totuși, de îndată ce substanța spirituală trece pe Pământ în stadiul de ființă umană, ea posedă din nou liberul arbitru și poate atunci.... în loc să urce ascendent.... să rămână în staționare sau să meargă din nou înapoi. Acesta poate eșua în ultimul moment al cursului său de dezvoltare.... Iar acest declin poate duce, de asemenea, la faptul că spiritualul din ființa umană.... "sufletul" sau "spiritul originar căzut odinioară".... se întărește din nou în substanța sa spirituală, așa cum a făcut-o înainte, iar consecința necesară a acestui lucru este o nouă dizolvare a sufletului în nenumărate particule, ceea ce implică (necesită).... din nou parcurgerea creațiilor materiale ale Pământului. Iar acest proces, care a devenit acum necesar, necesită, de asemenea, o dizolvare și o transformare din nou a tuturor tipurilor de lucrări de creație.... care poate fi descrisă ca sfârșitul unei epoci pământești și începutul unei noi epoci. Și astfel, voi, oamenii, trebuie să încercați să vă explicați că astfel de acte violente de transformare au loc în lucrarea de creație a Pământului, în perioade de timp determinate de Dumnezeu, care se bazează întotdeauna pe dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu și care servesc întotdeauna doar la răscumpărarea spiritelor căzute odată.... De asemenea, trebuie să ne gândim și la astfel de intervenții din partea lui Dumnezeu în orice moment, dacă oamenii nu mai recunosc scopul corect al existenței lor, dacă, prin urmare, nu își folosesc viața pământească pentru maturizarea sufletului lor, pentru desăvârșirea lor finală. Căci acesta este singurul scop al oricărei opere de creație, acela de a aduce la maturitate sufletul ființei umane, de a o ajuta să devină ceea ce a fost la început.... o ființă suprem de perfectă care a apărut din iubirea lui Dumnezeu, dar care s-a îndepărtat de El prin voință liberă.... Ea se va întoarce din nou la El, și Dumnezeu Însuși a creat calea de întoarcere pentru ea prin parcurgerea tuturor creațiilor acestui Pământ....

Amin