• Indietro

L’auto consapevolezza dello spirito primordiale

Ogni spirito primordiale diventa di nuovo cosciente del suo io, quando cammina come uomo sulla Terra e riconosce sé stesso come uomo. Allora sono di nuovo raccolte in lui tutte le particelle dell’anima, che un tempo vennero dissolte allo scopo del cammino di ritorno nella Creazione, ed allora l’essere è anche in grado di conquistarsi il grado di maturità che possedeva nell’inizio primordiale come spirito creato, a cui ha rinunciato e che ora deve di nuovo conquistare per poter entrare nel Regno di Luce come spirito perfezionato. E così quindi ogni uomo è uno spirito primordiale incorporato, un essere un tempo caduto, un prodotto della Creazione del Mio infinito Amore, che nella libera volontà soltanto si è allontanato da Me e che però deve anche di nuovo ritornare a Me nella libera volontà.

Ma l’uomo non possiede questo sapere di ciò che era, di ciò che è e che deve di nuovo diventare. Egli ha anche prima bisogno di un certo stato di maturità, prima che gli possa venire apportato questo sapere e che gli sia anche comprensibile. Egli si riconosce bensì come uomo, ma non come un essere spirituale che deve compiere la sua destinazione. E dato che si riconosce soltanto come uomo che si muove nel mondo terreno, i suoi pensieri si muovono anche più in direzione mondana. E questo è quasi sempre un ostacolo per la conoscenza spirituale che avrà soltanto, quando si distoglie dal mondo verso il Regno spirituale. Allora è possibile fargli avere il sapere sulla sua vera destinazione ed allora lo può accogliere nella libera volontà e predisporsi a ciò che avrà con certezza per conseguenza la sua maturazione spirituale. Ma quando l’ha una volta accettato, allora lo rende anche felice il pensiero e la certezza di appartenere agli spiriti primordiali che Io ho esternato come creature e che ritornano a Me come figli e che perciò si trovano come uomo prima della loro perfezione. E la volontà dell’uomo deve essere solo buona, allora questa si rivolge da sé verso di Me, l’uomo chiede del suo Dio e Creatore, e questa volontà è poi già la giusta decisione, è il superamento della prova di volontà, che è stata posta all’uomo sulla Terra come spirito primordiale.

L’esistenza su questa Terra non è di lunga durata, ma può assolutamente bastare che l’uomo si spiritualizzi totalmente, che raggiunga un grado che gli procura la figliolanza di Dio, cioè che mette di nuovo lo spirito primordiale nello stato di perfezione, che egli stesso con la sua libera volontà ha portato al massimo grado e che egli ora può sostare nella Mia prossima Vicinanza, dove gli è assicurata la Mia diretta Irradiazione d’Amore, benché ogni altro spirito primordiale potrà salire sempre più in alto, se soltanto ha potuto entrare una volta nel Regno della Luce, che premette appunto quella giusta decisione di volontà sulla Terra. E ultrabeato è ogni essere, quando si rende conto quale cammino infinitamente lungo ha fatto lo spirito primordiale per giungere alla più sublime Pienezza di Luce, per essere incommensurabilmente beato. E Mi canterà lode e ringraziamento e Mi glorificherà per tutte Eternità, egli sarà e rimarrà Mio figlio che mai più andrà via da Me, che creerà ed agirà secondo la Mia Volontà per la propria beatitudine.

Amen

Conștiința Eu-lui Spiritului Primordial....

Fiecare spirit primordial redevine conștient de Eu-l său atunci când pășește pe Pământ ca ființă umană și se recunoaște pe sine ca ființă umană. Atunci se adună din nou în el toate particulele de suflet care au fost dizolvate cândva în scopul procesului de întoarcere în creație, și atunci ființa poate dobândi și gradul de maturitate pe care îl avea la început ca spirit creat, la care renunțase și pe care acum trebuie să-l atingă din nou pentru a putea intra în împărăția spirituală ca spirit de lumină. Și astfel, fiecare ființă umană este un spirit primordial întrupat, o ființă căzută cândva, un produs al creației iubirii Mele infinite, care s-a îndepărtat de Mine doar de bunăvoie, dar care, de asemenea, trebuie să se întoarcă din nou la Mine de bunăvoie. Dar ființa umană nu posedă această cunoaștere a ceea ce a fost, a ceea ce este și va deveni din nou.... De asemenea, are nevoie mai întâi de o anumită stare de maturitate pentru ca această cunoaștere să îi poată fi transmisă și să îi fie de asemenea inteligibilă. Cu siguranță, el se recunoaște curând ca ființă umană, dar nu ca ființă spirituală care trebuie să-și împlinească destinul, și pentru că se recunoaște doar ca ființă umană care se mișcă în lumea pământească, gândurile sale sunt de asemenea mai mult orientate spre lume. Iar acest lucru este mai ales un obstacol pentru cunoașterea spirituală, pe care o va avea doar atunci când se va îndepărta deja de lume spre împărăția spirituală. Atunci este posibil să i se furnizeze cunoștințe despre destinul său real, iar atunci el îl poate accepta în mod liber și se poate adapta, ceea ce va duce cu siguranță la maturizarea sa spirituală. Dar odată ce a acceptat-o, atunci îl face fericit și gândul și certitudinea de a aparține spiritelor primordiale, pe care le-am scos la lumină ca ființe și care se întorc la Mine ca copii, aflându-se astfel aproape de desăvârșirea lor ca ființe umane. Iar voința ființei umane trebuie doar să fie bună, pentru că atunci ea se va îndrepta spre Mine, ființa umană tânjește după Dumnezeul și Creatorul său, iar această voință este deja decizia corectă, este depășirea testului voinței care este stabilit pentru spiritul primordial ca ființă umană pe Pământ. Existența pe acest Pământ nu este de lungă durată, dar poate fi suficient ca ființa umană să se spiritualizeze complet, să atingă un grad care să-i aducă calitatea de copil al lui Dumnezeu, adică să pună spiritul primordial din nou în starea de perfecțiune, pe care el însuși a adus-o la cel mai înalt grad prin voința sa liberă și poate locui acum în imediata apropiere a Mea, unde îi este asigurată radiația directă a iubirii Mele...deși, de asemenea, orice alt spirit primordial va fi întotdeauna capabil să se înalțe tot mai sus, așa că i se va permite să intre în împărăția luminii o singură dată, ceea ce presupune tocmai acea decizie corectă a voinței pe Pământ. Și orice spirit primordial este fericit atunci când devine conștient de drumul infinit de lung pe care l-a parcurs pentru a ajunge la cea mai mare abundență de lumină, pentru a fi nemărginit de fericit.... Și el Îmi va cânta laude și mulțumiri și Mă va lăuda pentru eternitate, va fi și va rămâne copilul Meu care nu Mă va părăsi niciodată, care va crea și va lucra conform voinței Mele pentru propria sa fericire....

Amin