• Indietro

La lotta di Gesù contro le tentazioni

Anche la Mia vita terrena era esposta alle stesse tentazioni e le lotte che voi dovete vincere, anche Io le dovevo combattere per mettere nel giusto ordine tutte le sostanze del corpo terreno. Anch’Io ho conosciuto le brame e dovevo combatterle, perché avevo le stesse debolezze che danno grattacapi a voi, e soltanto la Forza di Volontà in Me le ha vinte. E perciò ho fatto violenza al Mio corpo, non gli ho permesso di prendere potere sulla Mia Anima, ma l’ho vinto e l’ho potuto fare grazie all’Amore, che divampava in Me quando camminavo in mezzo all’umanità schiavizzata. Vidi la miseria intorno a Me che opprimeva gli uomini in modo sia terreno che anche spirituale. Ed in Me divampava l’ardente desiderio di aiutarli, perciò non badai ai desideri corporei in Me, non li ho assecondati, perché sapevo che Sarei soltanto stato indebolito nella Mia Volontà di Aiutare, se avessi badato ed assecondato le Mie brame corporee. Ma era una dura lotta, perché da tutte le parti irrompevano su di Me le tentazioni, e l’umano in Me cercava l’esaudimento. Ma la Mia Anima Si è rivolta a Dio, e più cercava il collegamento col Padre, sempre più veementi diventavano gli attacchi, e ricevette perciò anche sempre maggior Forza, perché questo legame non rimase mai senza Effetto. Non ho davvero dovuto percorrere una vita facile sulla Terra, finché non aveva avuto luogo la totale unificazione con lo Spirito del Padre, perché Io Ero Uomo, come voi, e dapprima dovevo fare la stessa cosa, che è anche il vostro compito: di portare al più sublime sviluppo l’amore, per poter accogliere in Me con questo Dio, L’Eterno Amore, in tutta la Pienezza, quindi di trovare la definitiva unificazione con Lui, che è anche la vostra meta sulla Terra. E benché la Mia Anima fosse dal Regno di Luce, venne comunque assediata oltremodo dal suo involucro carnale, che era materia, come il vostro corpo e che quindi era costituito da sostanze spirituali-immature, sulle quali l’avversario aveva ancora potere, che lui aizzava sempre a brame e passioni di ogni genere. Che Io non ho ceduto a queste come Uomo, lo ha potuto soltanto l’Amore in Me, che ha fortificato in Me la Volontà alla resistenza. Ed il soggiorno nell’ambiente oscuro, peccaminoso ha dato occasione anche a degli spiriti immondi dall’esteriore, di assediare il corpo e di illuderlo con immagini seduttrici, che annebbiano i sensi e che dovevano indebolirMi nella resistenza. Ma Io non dovevo respingere questi spiriti immondi, dovevo cercare di ammansirli, dovevo manifestare anche verso di loro l’Amore, perché ho riconosciuto, che anche loro erano delle essenze degne di misericordia, che l’avversario aveva in suo potere e che una volta dovevano essere liberate da lui. E per questo non dovevo procedere con violenza contro questi spiriti immondi, ma dovevo esercitarMi in Pazienza e Mansuetudine, dovevo resistere a loro e mitigarli mediante la Mia Volontà d’Amore, finché Mi hanno lasciato. Io Ero un Uomo ed ho dovuto lottare e soffrire come un uomo, perché tutto questo faceva parte dell’Opera di Redenzione, che Io volevo compiere per i Miei fratelli caduti. Perché contemporaneamente volevo anche dimostrare agli uomini, in quale modo possono diventare padroni delle loro debolezze e brame, volevo vivere per loro una Vita d’Esempio, che doveva aiutare anche loro alla liberazione ed all’unificazione con il Padre dall’Eternità. Volevo dimostrare loro che è possibile, resistere a tutte le tentazioni con la Forza dell’Amore, che quindi l’Amore è la prima ed ultima condizione, per percorrere la vita terrena con successo, per diventare perfetto ed unirsi con Dio. L’Amore in Me Mi ha dato come Uomo la conoscenza della causa dello stato infelice, come anche voi uomini potete giungere alla giusta conoscenza soltanto tramite l’amore. E l’Amore in Me Mi diede anche la forte Volontà, di eseguire l’Opera di Redenzione, per il qual scopo la Mia Anima Si è incorporata sulla Terra. Da Uomo Io sapevo, che soltanto con la Forza dell’Amore di Dio avrei potuto compiere quest’Opera, e perciò ho richiesto “l’Amore”, l’ho supplicato, di donarSi a Me, e Mi Sono preparato Io Stesso a questo, di accogliere in Me la Forza d’Amore di Dio. Ho cercato di difenderMi da tutte le brame, ho rifiutato l’accesso a tutti i pensieri impuri, che l’avversario ha voluto risvegliare in Me, gli ho sempre di nuovo rivolto il Mio Amore, al Quale doveva ritirarsi, e così presto soltanto l’Amore riempiva il Mio Cuore, Mi Sono sempre più intimamente unito con L’Eterno Amore, il Quale Mi Si donava ed ora Mi ha colmato anche di Forza, in modo che andavo incontro con forte Volontà alla Meta finale della Mia Esistenza terrena. Ciononostante l’avversario non cedette di vessare insolitamente il Mio Corpo, cercando di sedurMi sempre di più, più egli riconobbe il Mio Intento. Ed Io ho dovuto lottare contro di lui fino alla Mia fine, sempre di nuovo si manifestava in Me l’umano, in modo che nella Mia debolezza ho pregato il Padre: “Se è possibile, lascia passare da Me questo calice.... ” Ma il legame con il Padre era più forte, e Mi Sono totalmente dato nella Sua Volontà. Io vidi la sconfinata miseria dell’umanità, e l’Amore che diventava sempre più potente era pronto per l’Opera di Salvezza per questa umanità. Un Uomo ha sofferto ed è morto con la morte sulla Croce, ma quest’Uomo era soltanto l’involucro di Me Stesso, potevo prendere dimora in lui, ed era l’Amore, che ha compiuto l’Opera di Redenzione, era l’Amore, che ha estinto la colpa di peccato dell’umanità, e quest’Amore Ero Io Stesso.

Amen

Lupta lui Iisus împotriva ispitelor....

Viața Mea pământească a fost expusă și ea la aceleași ispite și lupte pe care trebuie să le învingeți și voi.... Și Eu a trebuit să mă lupt pentru a aduce toate substanțele trupului pământesc în ordinea corectă. Și Eu am cunoscut poftele și a trebuit să lupt împotriva lor, pentru că am fost afectat de aceleași slăbiciuni care vă tulbură pe voi, și numai voința din Mine a devenit stăpână pe ele. Și de aceea am înfrânt trupul Meu, nu l-am lăsat să capete putere asupra sufletului Meu, ci l-am învins și am reușit să fac acest lucru în virtutea iubirii care strălucea în Mine atunci când trăiam în mijlocul umanității înrobite.... Am văzut greutățile din jurul Meu care asupreau oamenii atât pe plan pământesc, cât și spiritual. Și a apărut în Mine dorința fierbinte de a-i ajuta.... De aceea nu am dat atenție dorinței fizice din Mine, nu M-am conformat ei, căci știam că nu aș fi fost decât slăbit în voința Mea de a-i ajuta dacă aș fi dat atenție dorințelor Mele fizice și le-aș fi îndeplinit. Dar a fost o luptă dificilă, căci ispitele Mă apăsau din toate părțile și umanul din Mine căuta împlinirea.... Dar sufletul Meu s-a îndreptat spre Dumnezeu, a căutat mereu mai mult contactul cu Tatăl, cu cât tentațiile deveneau mai intense, și astfel a primit și el tot mai multă putere, deoarece această legătură nu a rămas niciodată fără efect. Cu adevărat, nu am avut o viață ușoară pe Pământ până când a avut loc unificarea completă cu Tatăl-Spirit.... Pentru că am fost o ființă umană la fel ca și voi, iar înainte de asta a trebuit să fac același lucru, care este și sarcina voastră: Să duc iubirea la cea mai înaltă dezvoltare pentru a primi astfel pe Dumnezeu.... iubirea eternă.... în toată plinătatea în Mine, găsind astfel unirea finală cu El, care este și scopul vostru pe Pământ. Și, deși sufletul Meu era din împărăția luminii, el era totuși extrem de asuprit de învelișul său carnal, care era materie ca și trupul vostru și care, prin urmare, era alcătuit din substanțe imature din punct de vedere spiritual, asupra cărora adversarul avea încă control, pe care le împingea în permanență la pofte și pasiuni de tot felul. Faptul că nu am cedat în fața acestora ca ființă umană a fost determinat doar de dragostea din Mine, care a întărit în Mine voința de a rezista. Iar șederea în mediul întunecat și păcătos a oferit și spiritelor din exterior posibilitatea de a hărțui trupul și de a evoca pentru el imagini ispititoare, care aveau scopul de a tulbura simțurile și de a Mă slăbi în rezistența Mea. Dar nu Mi s-a permis să împing aceste duhuri la distanță.... Trebuia să încerc să le liniștesc, trebuia, de asemenea, să las să apară iubirea față de ele, deoarece recunoșteam că și ele erau ființe demne de milă pe care adversarul le avea sub controlul său și care într-o zi ar trebui să fie răscumpărate de la el. Și, prin urmare, nu aveam voie să folosesc forța împotriva acestor spirite rele, ci trebuia să practic răbdarea și blândețea, trebuia să le rezist și să le liniștesc prin voința Mea de iubire până când se vor îndepărta de Mine.... Eram o ființă umană și a trebuit să lupt și să sufăr ca o ființă umană, deoarece toate acestea făceau parte din actul de Mântuire pe care am vrut să-l realizez pentru frații Mei căzuți.... Pentru că, în același timp, am vrut să le arăt oamenilor cum pot deveni stăpâni pe slăbiciunile și dorințele lor, am vrut să le exemplific viața care îi va ajuta și pe ei să devină liberi și să se unească cu Tatăl veșniciei.... Am vrut să le demonstrez că este posibil să se reziste tuturor ispitelor cu puterea iubirii, că iubirea este deci prima și ultima condiție pentru a trăi cu succes viața pământească, pentru a deveni desăvârșiți și pentru a se uni cu Dumnezeu.... Iubirea din Mine mi-a dat Mie, ca ființă umană, cunoașterea cauzei stării mizerabile, așa cum voi, oamenii, nu puteți ajunge la cunoașterea corectă decât prin iubire. Iar iubirea din Mine mi-a dat, de asemenea, voința puternică de a realiza lucrarea de Mântuire în scopul căreia sufletul Meu s-a întrupat pe Pământ.... Ca ființă umană, am știut că voi putea să realizez această lucrare doar cu puterea iubirii venită de la Dumnezeu și, prin urmare, am invocat "iubirea", am rugat-o să mi se dăruiască și, astfel, m-am pregătit și Eu pentru a primi în Mine puterea iubirii lui Dumnezeu.... Am încercat să mă împotrivesc tuturor poftelor, am refuzat intrarea tuturor gândurilor necurate pe care adversarul dorea să le trezească în Mine, i-am opus de fiecare dată iubirea Mea, căreia a trebuit să-i cedeze, și astfel, în curând, numai iubirea mi-a umplut inima, m-am unit tot mai intim cu Iubirea eternă care Mi s-a dăruit și atunci am lăsat și Eu să devin puternic, astfel încât m-am apropiat cu o voință puternică de scopul final al existenței Mele pământești. Cu toate acestea, adversarul nu a încetat să-mi preseze trupul în mod neobișnuit, din nou și din nou, încercându-Mă tot mai mult, cu cât intenția Mea devenea mai evidentă pentru el.... Și a trebuit să lupt împotriva lui până la sfârșitul Meu.... iarăși și iarăși a ieșit la iveală umanul din Mine, astfel încât în slăbiciunea Mea m-am rugat Tatălui: "Dacă este cu putință, să treacă acest pahar de la Mine...." Dar legătura cu Tatăl a fost mai puternică și m-am predat complet voinței Sale.... Am văzut mizeria nemărginită a umanității, iar Iubirea tot mai puternică era pregătită pentru lucrarea de mântuire a acestei umanități.... O ființă umană a suferit și a murit de moarte pe cruce, dar această ființă umană era doar învelișul Meu, am putut să iau locuință în El, și a fost Iubirea Care a săvârșit actul de mântuire, a fost Iubirea Care a răscumpărat vina păcatului omenirii, și această Iubire eram Eu însumi....

Amin