• Indietro

Il ritorno a Dio richiede una seria volontà

Chi si è posta la meta, di percorrere la sua via terrena nella Volontà di Dio, può anche sempre essere certo del Sostegno da Parte di Dio, perché Dio lo ha lasciato incorporare soltanto a questo scopo, che la sua volontà si adegua alla Volontà divina. E dato che in questo tempo terreno decide solamente la volontà dell’uomo, questa volontà ha già superata la prova, ed ora Dio può prenderSi cura dell’uomo in ogni modo, senza esercitare quindi nessuna costrizione di volontà. Finché l’uomo stesso è ancora indeciso oppure appartiene addirittura ancora all’avversario di Dio, viene lottato bensì dalla Parte di Dio e degli esseri di Luce per la volontà dell’uomo, cioè, viene influenzato sia da Lui come da parte dell’avversario, affinché si decida liberamente. Ma se l’uomo una volta si è deciso liberamente a subordinarsi alla Volontà di Dio, mentre è disposto a condurre un cammino di vita nell’Ordine divino, allora è anche entrato coscientemente nel Suo Reame, ed allora Dio non lo ascia più cadere vittima del Suo avversario. Ma la volontà deve essere seria. Non basta l’apparente adempimento della Volontà di Dio come risultato di un’educazione chiesastica, non è nemmeno sufficiente lo svolgere di opere d’amore, che sono nuovamente soltanto delle pretese chiesastiche e vengono pure eseguite nell’obbedienza di queste pretese. Dev’essere lo sforzo interiore di voler appartenere a Dio, deve essere stata eseguita la dedizione interiore pienamente cosciente a Lui nella libera volontà, egli deve quindi aver lui stesso rivolto la sua volontà a Colui, il Quale ha riconosciuto come Dio e Padre dall’Eternità. E da ciò risulta, che il ritorno da Dio non è un’azione di massa, che ogni singolo deve averlo iniziato da sè, e quindi egli stesso deve fare da sé tutto ciò che è necessario: conoscere Dio e riconoscerLo e chiedere la Forza, di poter effettuare il ritorno da Lui. Ma egli non rivolgerà invano la richiesta a Dio, perché Egli sa della sua volontà, della sua serietà ed anche della sua debolezza, Egli lo sa, che da solo non gli è possibile, che ha bisogno d’Aiuto. Ma gli è certo. Egli ha perduto la Forza al momento dell’abbandono della sua volontà da Dio, e la riceve di nuovo indietro rivolgendosi a Lui. E perciò non può bastare nemmeno nessuna forma esteriore, non possono garantire soltanto delle parole la volontà giustamente rivolta a Dio, e nessuna appartenenza ad una confessione può garantire questo cambiamento di volontà, ma l’atto deve portare la dimostrazione, e questa consiste nell’agire d’amore nel disinteresse senza costrizione e senza Comandamento. Dio ha dato bensì agli uomini i Comandamenti dell’Amore, ma ciononostante l’amore deve essere esercitato liberamente, perché anche ciò che viene fatto come adempimento di un Comandamento, può essere compiuto senza la volontà più intima ed allora perde anche il valore. Perciò il divenire beato, il ritorno a Dio, è la faccenda di ogni singolo uomo, che non può scaricare su un altro, e che non può nemmeno svolgere nessun’altro in sostituzione per lui. Ed anche l’atto da solo non è determinante, ma la volontà più intima, che per Dio è davvero visibile, la quale però sperimenta anche ogni Sostegno. E qualunque cosa capiti a voi uomini ora nella vita, tutto è soltanto l’Influenza di Dio o del mondo di Luce, che vi assiste, affinché la vostra volontà prenda la giusta direzione, che si dedica volontariamente a Dio, e che considera il ritorno a Dio come la sua unica meta. Ma se ora questo atto è stato una volta eseguito, il pensare più intimo dell’uomo è rivolto a Dio e si sforza di vivere sulla Terra secondo la Volontà di Dio, allora anche la vita terrena non è stata vissuta invano e porta con certezza all’anima dell’uomo la Libertà. Si può staccare dal suo torturatore, può sfilarsi le catene, che l’hanno tenuta prigioniera per tempi infiniti, ora si trova sulla via verso l’Alto e non deve più temere l’avversario di Dio, che non ha più potere su di lei, perché ora Dio Stesso l’afferra, il Quale la guida sicuramente in Alto, perché la volontà dell’uomo si è rivolta a Lui, dal Quale è una volta proceduto come spirito Ur creato.

Amen

Întoarcerea la Dumnezeu cere seriozitate în voință....

Oricine și-a propus să parcurgă drumul său pământesc în voia lui Dumnezeu poate, de asemenea, să fie în mod constant sigur de sprijinul lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu l-a lăsat să se întrupeze doar în acest scop, astfel încât voința sa să se conformeze voinței divine. Și, din moment ce numai voința omului decide în acest timp pe Pământ, această voință a trecut deja testul și Dumnezeu poate acum să accepte omul în toate privințele, fără a exercita asupra lui vreo forțare a voinței. Atâta timp cât ființa umană însăși este încă nehotărâtă sau chiar aparține adversarului lui Dumnezeu, Dumnezeu și ființele de lumină vor lupta cu siguranță pentru voința ființei umane, adică aceasta va fi influențată de El la fel de mult ca și de adversar, astfel încât ea va decide liber.... Dar odată ce ființa umană a decis în mod liber să se subordoneze voinței lui Dumnezeu, fiind dispusă să trăiască un mod de viață în ordinea divină, atunci a intrat și ea în mod conștient în domeniul Său, și atunci Dumnezeu nu o va mai lăsa să cadă pradă adversarului Său. Dar voința trebuie să fie serioasă.... Împlinirea aparentă a voinței lui Dumnezeu ca rezultat al unei educații ecleziastice nu este suficientă, și nici săvârșirea faptelor de iubire, care, din nou, sunt doar cerințe ecleziastice și care sunt săvârșite ca și cum ar fi în ascultare de aceste cerințe.... Trebuie să fie efortul lăuntric de a dori să aparțină lui Dumnezeu, devotamentul interior pe deplin conștient față de El trebuie să fi avut loc în voința liberă.... Astfel, el trebuie să-și fi îndreptat voința spre Cel pe care L-a recunoscut ca Dumnezeu și Tată din veșnicie. Și de aici rezultă că întoarcerea la Dumnezeu nu este o acțiune de masă, că fiecare individ trebuie să o înceapă singur și, prin urmare, trebuie să facă el însuși tot ceea ce este necesar pentru aceasta: Să-L recunoască pe Dumnezeu, să-L recunoască și să ceară puterea de a reuși să se întoarcă la El. Dar nu va adresa cererea lui Dumnezeu în zadar, căci El știe despre voința sa, despre seriozitatea și, de asemenea, despre slăbiciunea sa, știe că pentru el singur nu este posibil, că are nevoie de ajutor. Dar este sigur pentru el. El și-a pierdut puterea în momentul în care voința sa s-a îndepărtat de Dumnezeu și o primește din nou întorcându-se la El. Și de aceea, nici o formă exterioară nu poate fi suficientă, doar cuvintele nu pot garanta o voință dreaptă îndreptată spre Dumnezeu, iar apartenența la o confesiune nu poate dovedi această schimbare de voință, ci fapta trebuie să ofere dovada, iar aceasta constă în a lucra dezinteresat cu dragoste, fără constrângere și fără poruncă.... Deși Dumnezeu a dat oamenilor poruncile iubirii, iubirea trebuie totuși practicată în mod liber, căci chiar și ceea ce se face pentru a îndeplini o poruncă poate fi realizat fără voința cea mai profundă și atunci își pierde și valoarea. De aceea, beatificarea, întoarcerea la Dumnezeu, este treaba fiecăruia, pe care nu o poate transmite altora și pe care nimeni altcineva nu o poate realiza în numele său. Și nici măcar fapta singură nu este decisivă, ci voința lăuntrică.... care este cu adevărat aparentă pentru Dumnezeu, dar care primește și ea orice sprijin. Și tot ceea ce vi se întâmplă vouă, oamenilor, în viață, nu este decât influența lui Dumnezeu sau a lumii de lumină, care are grijă de voi pentru ca voința voastră să ia direcția corectă, pentru ca ea să se predea voluntar lui Dumnezeu și să considere întoarcerea la Dumnezeu ca fiind singurul ei scop. Dar odată ce acest act a fost îndeplinit, odată ce gândurile cele mai intime ale ființei umane sunt îndreptate spre Dumnezeu și se străduiește să trăiască pe Pământ în conformitate cu voia lui Dumnezeu, atunci nici viața pământească nu va fi fost trăită în zadar și cu siguranță va aduce libertate sufletului ființei umane. Se poate desprinde de chinuitorul său, se poate lepăda de cătușele care l-au ținut prizonier de nesfârșite ori, se află acum pe calea ascensiunii și nu mai trebuie să se teamă de adversarul lui Dumnezeu, care nu mai are control asupra lui, pentru că acum îl stăpânește Însuși Dumnezeu, Care îl călăuzește în siguranță în sus, pentru că voința ființei umane s-a întors spre Cel de la Care a pornit cândva ca spirit original creat....

Amin