• Indietro

Uno deve servire l’altro - Prodotti da mercanti – Il mestiere

Ogni uomo ha il compito di assistere il suo prossimo, perché per questo Io ho provvisto gli uomini diversamente, ho dato loro differenti facoltà, distribuito a loro la Forza in modo differente ed ho formato anche la loro situazione di vita così diversa affinché il vivere giustamente insieme richiede anche il reciproco scambio dei doni che ognuno ha a disposizione. Ed ogni uomo quindi deve dare all’altro quel che possiede e che manca all’altro. Uno deve servire l’altro, perché questo è il compito dell’uomo nella vita terrena, di salvarsi tramite l’amore servente per il prossimo. Io pretendo bensì un amore disinteressato per il prossimo da un lato, ma questo amore deve anche essere riconosciuto e ricompensato in modo giusto. E così anche ogni attività di mestiere può contribuire a raggiungere la maturità dell’anima, se l’uomo intende sempre soltanto, di servire il prossimo con tutte le forze, quando svolge il suo lavoro con amore e vorrebbe dare con ciò gioia, se non esercita il suo mestiere soltanto per via della ricompensa. Un vivere insieme degli uomini in questo modo sarà sempre ricco di benedizione e garantirà anche uno stato di quiete e pace ed una certa tranquillità, quando allora si pensa anche a Me, cioè quando l’amore per Me ed il prossimo viene curato in modo evidente. Perché allora si regola anche tutto da sé, perché gli uomini conducono una vita nell’Ordine divino. Ma gli uomini ora sono totalmente usciti da questo Ordine, perché il loro pensare e tendere è rivolto soltanto ancora ad aumentare i beni terreni, ed in ciò che fanno manca quasi sempre l’amore per il prossimo, mentre invece il desiderio materiale si manifesta molto forte. Non è più un servire reciproco, ma piuttosto un voler arricchire sé stesso a spese del prossimo. E quasi ogni mestiere porta in sé questo marchio, che viene considerato soltanto come guadagno e non come equilibrio d’aiuto là dove manca al prossimo. Ogni lavoro dell’uomo è diventato più un prodotto da mercante, e persino il lavoro per Me ed il Mio Regno fa mancare sovente l’amore disinteressato, persino questo lavoro viene considerato sovente come “mestiere”, che viene eseguito per via del guadagno. E dove è in soprappeso il senso e tendere materiale, là non vi sarà nessuna benedizione spirituale, nessun progresso spirituale, ed anche in questo si spiega il basso stato spirituale, nel quale si trova l’umanità in questo ultimo tempo. La materia riempie il pensare degli uomini, e quindi il Mio avversario esercita tutta la sua influenza su quella, perché il mondo materiale è il suo mondo, ed ogni materia è molto al di sotto dello spirituale dell’uomo, ed a questa gli uomini tendono. Se potessero staccarsi dalla materia, allora si manifesterebbe anche l’amore servente e ci sarebbe da vedere un’armonia pacifica sulla Terra, e gli uomini svolgerebbero il loro vero compito terreno. Ma l’amore si è raffreddato tra gli uomini, e perciò il Mio avversario ha una grande influenza, e l’avarizia per il possesso materiale diventa sempre maggiore, più si avvicina la fine; ma doppiamente benedetti sono quegli uomini, che pensano al prossimo in modo disinteressato e mettono la loro forza a disposizione di questi. Non si conquistano dei beni terreni, ma la loro ricchezza spirituale sarà grande e rimarrà esistente, quando tutto il terreno sarà passato. Perché l’uomo non potrà più rallegrarsi a lungo del suo possesso, e guai a coloro che non hanno da mostrare nient’altro che ricchezza terrena, perché il loro desiderio per la materia verrà esaudito. Loro stessi diventeranno materia, e passerà un tempo infinitamente lungo finché possono di nuovo essere liberati dalla loro dura catena, a cui loro tendono comunque nella libera volontà, e perciò vengono anche ricompensati secondo la loro volontà.

Amen

Unul va sluji celuilalt.... Produs de tocmeală, Ocupație....

Fiecare ființă umană are sarcina de a-și ajuta semenii, căci de aceea am gândit oamenii în mod diferit, le-am dat capacități diferite, le-am distribuit forța în mod diferit și, de asemenea, le-am modelat situațiile de viață atât de diferit, încât o bună conviețuire între oameni necesită și un schimb reciproc al darurilor disponibile pentru fiecare. De aceea, fiecare trebuie să dea celuilalt ceea ce are și ceea ce îi lipsește..... Unul trebuie să-l slujească pe celălalt.... pentru că aceasta este sarcina ființei umane în viața pământească, de a se răscumpăra pe sine prin slujirea iubirii aproapelui.... Cer cu siguranță, pe de o parte, iubire altruistă față de aproapele, dar această iubire ar trebui, de asemenea, să fie recunoscută și răsplătită într-un mod corect. Astfel, orice activitate profesională poate contribui la atingerea maturității sufletești, dacă omul se străduiește întotdeauna să își servească semenii cât mai bine, dacă își desfășoară munca cu dragoste și dorește astfel să ofere plăcere.... dacă nu își desfășoară profesia doar pentru a fi remunerat. O astfel de conviețuire va fi întotdeauna benefică și va garanta o stare de pace și liniște și o anumită lipsă de griji, atâta timp cât se va ține cont de dragostea pentru Mine și pentru aproapele.... Astfel, dragostea pentru Mine și pentru aproapele este evident cultivată. Pentru că atunci totul se va rezolva de la sine, deoarece oamenii vor trăi o viață în ordine divină. Dar acum oamenii au părăsit complet această ordine, căci gândurile și aspirațiile lor sunt îndreptate doar spre creșterea bunurilor pământești, iar ceea ce fac, de obicei, le lipsește dragostea față de aproapele, pe de altă parte, dorințele materiale devin foarte proeminente..... Nu mai este vorba de un serviciu reciproc, ci mai degrabă de dorința de a se îmbogăți în detrimentul aproapelui. Și aproape orice ocupație are această caracteristică, aceea că este privită doar ca un mijloc de a câștiga un trai și nu ca un mijloc de a contribui la compensarea lipsurilor semenilor. Munca fiecărei ființe umane a devenit mai mult un produs de tocmeală, și chiar și munca pentru Mine și pentru Împărăția Mea este adesea lipsită de dragoste dezinteresată.... Chiar și această muncă este adesea privită doar ca o "profesie", care este exercitată în scopul câștigului. Iar acolo unde predomină gândurile și aspirațiile materiale, nu va exista nicio binecuvântare spirituală, niciun progres spiritual, iar acest lucru explică, de asemenea, nivelul spiritual scăzut al omenirii în această ultimă perioadă. Materia umple gândirea oamenilor și astfel adversarul Meu își exercită toată influența asupra lor, căci lumea materială este lumea lui, iar toată materia este spiritualul care se află mult sub ființa umană.... iar oamenii se străduiesc să obțină acest lucru. Dacă ar fi capabili să se detașeze de materie, iubirea care servește s-ar exprima și ea, iar pe Pământ ar fi recunoscută o armonie pașnică, iar oamenii și-ar îndeplini adevărata lor sarcină pe Pământ. Dar dragostea s-a răcit în rândul oamenilor și, prin urmare, adversarul Meu are o mare influență, iar lăcomia pentru bunuri materiale va crește întotdeauna, cu cât sfârșitul este mai aproape. Dar de două ori mai fericiți sunt acei oameni care se gândesc în mod dezinteresat la aproapele lor și își pun puterea la dispoziția lui.... Ei nu vor dobândi bunuri pământești, dar bogăția lor spirituală va fi mare și va rămâne și după ce toate lucrurile pământești vor dispărea. Pentru că nici o ființă umană nu va fi lăsată să se bucure mult timp de bunurile sale, și vai de cei care nu au altceva decât bogății pământești de arătat.... Pentru că dorința lor de materie va fi împlinită.... Ei vor deveni ei înșiși materie și va trece un timp infinit de lung până când vor fi din nou eliberați din sclavia lor grea, la care, totuși, au aspirat prin liberul arbitru și, prin urmare, vor fi înzestrați și ei conform voinței lor....

Amin

6360 Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin