Ognuno porta in sé un silenzioso ammonitore, che lo spinge o avverte in modo impercettibile, ma che si manifesta sommessamente, che può facilmente non essere sentito, se l’uomo non vi bada. Questo ammonitore in voi è anche una Grazia di Dio, un Mezzo d’aiuto, che l’Amore di Dio impiega, un Dono, che è dato ad ogni uomo, ma a cui si deve anche badare se deve avere uno scopo. Finché l’uomo vuole vivere in modo retto e giusto, baderà anche sempre a ciò che la voce interiore dice, si sentirà ostacolato quando intende commettere un’ingiustizia, e percepirà una sommessa spinta dove si tratta di compiere opere buone, perché l’ammonitore in lui si può manifestare nell’uomo che è di buona volontà. Ma la “voce della coscienza” può anche essere molto facilmente soffocata oppure da seduzioni che risuonano più forti e per questo vengono ascoltate, che però non sono mai per la salvezza dell’anima. Allora l’uomo diventa ottuso, gli è indifferente se il suo agire sia buono o cattivo. Segue tutti gli stimoli che gli portano vantaggio terreno e non ascolta più, quando la voce della coscienza si vorrebbe far notare. Ma questa insensibilità per la lingua della coscienza è la sua propria colpa, perché il silenzioso ammonitore si trova nel cuore di ogni uomo, può anche essere respinto o coscientemente ostacolato di manifestarsi, e questo succede quando l’uomo agisce contro l’ammonimento o avvertimento interore e perciò mette a tacere la voce sommessa, perché Dio non impiega nessuna costrizione di volontà, e sarebbe una costrizione di volontà, se la voce interiore malgrado il rifiuto si spingesse sempre più forte in avanti e da ciò l’uomo diventerebbe non-libero nel volere ed agire. Ogni Dono di Grazia di Dio deve essere sfruttato nella libera volontà, se non vuol mancare il suo effetto. Ma è del massimo successo, quando l’uomo si lascia guidare del tutto dall’interiore. Se in ogni fare e non fare chiede consiglio a sé stesso, se chiede a Dio la Guida per fare sempre il giusto nel volere, e poi si lascia guidare da Lui. Allora la voce risuonerà in lui sempre più chiara e comprensibile, allora non potrà più essere coperta dalla voce del mondo. Allora l’uomo si pone coscientemente sotto la Guida dello Spirito, perché riconosce in sé il Suo Agire e sa che è la Voce di Dio che ora lo guida e conduce, che lo istruisce e gli sta a fianco consigliandolo. Il silenzioso ammonitore nell’uomo, la voce della coscienza, può essere quindi indotto dall’uomo stesso di manifestarsi più forte, sempre, quando è disposta d’ascoltarlo e di seguire le sue pretese, cosa che succederà soltanto negli uomini, che conducono una vita nell’amore. Allora non ci sono più ostacoli per la scintilla spirituale che vorrebbe manifestarsi, allora può uscire ed agire apertamente sull’uomo, allora non significa più una costrizione di volontà, perché la volontà stessa allora è disposta, a mettersi sotto la Guida divina-spirituale. Allora l’uomo conduce una vita interiore, si consulta costantemente con la sua guida interiore, egli sa che è la Voce di Dio, che risuona in lui, che lo avverte e lo ammonisce, che lo guida su tutte le sue vie. Allora il suo modo di vivere sarà anche secondo la Volontà di Dio, perché lo Spirito in lui agisce sempre soltanto nella Volontà di Dio sull’uomo. Nessun uomo ha bisogno di passare attraverso la vita terrena senza l’ammonitore ed avvertitore interiore, perché parlerà a tutti gli uomini finché costoro sono ancora da guidare, finché sono ancora indecisi per l’agire nel bene oppure anche nel male, ma appena supera la volontà verso il male, la voce diventa sempre più flebile ed alla fine può totalmente ammutolire, se non avviene un improvviso cambiamento. Finché l’uomo vive, Dio cerca sempre di nuovo di parlare a lui interiormente e di toccare la sua coscienza, ma non esercita nessuna costrizione sulla sua volontà e le lascia sempre la sua libertà.
Amen
TraduttoreFiecare poartă în sine un admonestator tăcut, care îl îndeamnă sau îl avertizează în mod imperceptibil, dar care se exprimă atât de discret încât poate fi ignorat cu ușurință dacă persoana nu-i acordă atenție. Acest admonestator din tine este și el un har al lui Dumnezeu, un ajutor care aplică iubirea lui Dumnezeu, un dar care este dat fiecărei ființe umane, dar care trebuie respectat pentru a avea un scop. Atâta timp cât omul vrea să trăiască corect și drept, va fi mereu atent la ceea ce îi spune vocea interioară, se va simți împiedicat atunci când este pe punctul de a greși și va auzi un îndemn liniștit în el însuși atunci când este necesar să facă fapte bune, pentru că îndemnul din el se poate exprima cu oamenii de bunăvoință. Cu toate acestea, "vocea conștiinței" poate fi ușor înăbușită sau înecată de ispite care sună mai tare și, prin urmare, sunt mai ușor de ascultat, dar care nu vor aduce niciodată mântuirea sufletului. Atunci ființa umană devine plictisitoare, îi este indiferent dacă acțiunile sale sunt bune sau rele..... Urmează toate sugestiile care îi aduc avantaje pământești și nu mai ascultă atunci când vocea conștiinței vrea să se facă auzită. Totuși, această insensibilitate față de limbajul conștiinței este vina sa, deoarece admonestatorul tăcut se află în inima fiecărei persoane, dar poate fi reprimat sau împiedicat în mod conștient să se exprime, iar acest lucru se întâmplă atunci când persoana acționează împotriva admonestării sau avertismentului interior și astfel reduce la tăcere această voce fină.... Pentru că Dumnezeu nu folosește constrângerea voinței, și ar fi constrângere a voinței dacă vocea interioară s-ar impune tot mai tare în ciuda rezistenței, iar ființa umană ar deveni astfel lipsită de libertate în a dori și a acționa. Orice dar al harului de la Dumnezeu trebuie folosit în mod voluntar pentru a nu-și rata efectul.... Cu toate acestea, are cel mai mare succes dacă ființa umană se lasă complet ghidată din interior.... Dacă el se consultă înainte de a face ceva, dacă, dorind să facă întotdeauna ceea ce este corect, Îi cere lui Dumnezeu îndrumarea și apoi se lasă îndrumat de El.... Și atunci vocea va suna întotdeauna mai clar și mai ușor de înțeles pentru el, atunci nu va mai putea fi înecată de vocea lumii.... Atunci, ființa umană se va pune în mod conștient sub conducerea spiritului, pentru că va recunoaște lucrarea acestuia în interiorul său și va ști că vocea lui Dumnezeu este cea care acum îl conduce și îl ghidează, care îl instruiește și îi stă alături pentru a-l sfătui.... Admonestatorul tăcut din ființa umană, vocea conștiinței, poate fi, prin urmare, determinat de către ființa umană însăși să vorbească, dacă este întotdeauna dispus să o asculte și să-i urmeze sugestiile, dar acest lucru se va întâmpla numai la oamenii care trăiesc o viață de iubire.... Atunci nu vor mai exista obstacole pentru scânteia spirituală care vrea să se exprime, atunci ea poate ieși și influența în mod deschis ființa umană, atunci acest lucru nu mai înseamnă o constrângere a voinței, pentru că atunci voința va dori de bunăvoie să se supună conducerii divine-spirituale.... Și atunci, ființa umană va duce o viață interioară, se va consulta permanent cu ghidul său interior, va ști că vocea lui Dumnezeu este cea care răsună în el, care îl avertizează și îl îndrumă, care îl călăuzește pe toate drumurile sale.... Și atunci, modul său de viață va fi, de asemenea, conform voinței lui Dumnezeu, pentru că spiritul din el influențează întotdeauna ființa umană doar în voința lui Dumnezeu. Nici o ființă umană nu trebuie să treacă prin viața pământească fără admonestatorul și avertizorul interior, pentru că el se va adresa tuturor oamenilor atâta timp cât aceștia sunt încă de călăuzit, atâta timp cât sunt încă nehotărâți asupra acțiunii bune și rele.... Dar, de îndată ce voința de a face răul prevalează, vocea va deveni din ce în ce mai tăcută și, în cele din urmă, poate să tacă complet dacă nu se produce o schimbare bruscă. Dar atâta timp cât ființa umană trăiește, Dumnezeu încearcă mereu și mereu să îi vorbească în interior și să îi atingă conștiința..... Dar El nu exercită nici o constrângere asupra voinței sale, El îi lasă întotdeauna libertatea sa....
Amin
Traduttore