• Indietro

La via larga e la via stretta

La via che percorrete sulla Terra può essere meravigliosa, comoda e ricca di gioie, ma anche faticosa e difficile, e quasi sempre scegliete la via facile, piana, e gustate tutto ciò che vi offre questa via di gioie e godimenti. Vi spaventate della via faticosa, e non chiedete della meta della via che avete intrapresa. Vi è sufficiente di poter gustare per un attimo le meraviglie, che vi promette la via larga, ma non pensate dove conduce tuttavia, dalla via larga si diramano delle vie strette ed in queste si trovano sempre dei messaggeri, che vi chiamano ed ammoniscono di camminare per le vie che non sono in piano, ma vanno in salita, per cui dovete impiegare della forza per poter salire. Ma i messaggeri vi offrono anche una meta meravigliosa, vi assicurano che non affrontate invano le fatiche della via, che la meta vi ricompenserà riccamente per ogni fatica, per tutte le rinunce che questa via stretta richiede da voi. Avete sempre di nuovo l’occasione, di scambiare la via larga, perché incontrerete sempre di nuovo questi messaggeri che vi avvertono di continuare per la vostra via, e che cercano di attirarvi sulla via che conduce in Alto. Dovete dare loro ascolto, dovete rendervi conto che vi trovate in pericolo, se continuate a seguire la via che non può mai condurre in Alto, perché non richiede da voi nessuno sforzo, quando corre apparentemente in piano ma conduce sempre di più nell’abisso. Voi stessi dovete diventare riflessivi, quando la vostra vita terrena vi porta sempre l’adempimento dei vostri desideri, perché dovete ben ammettere, che sono sempre soltanto delle gioie mondane che desiderate e procurate, gioie che passano come immagini del sogno, dei quali non vi rimane niente di prezioso, lascia piuttosto in voi una sensazione di vuoto e di disagio, quando tenete seriamente il giudizio con voi stessi. La strada che percorrete, sarà ben orlata con siepi fiorite, e vi sentite contenti in un tale ambiente, ma non è niente di autentico, sono soltanto delle illusioni e coperture, che vi devono nascondere ciò che vi sta dietro, e vi spaventereste se poteste guardare dietro e scoprireste il marciume che queste siepi fiorite devono nascondere. Ma le vie che conducono in Alto, richiedono il superamento di dislivelli, e non è facile percorrere tali vie, ma al viandante fa cenno dall’Alto una meta meravigliosa, vede splendere su di sé una Luce, che si riversa su di lui in modo piacevole in modo incomparabile, e che gli fa dimenticare ogni fatica. Ed il viandante sa che questa non è una luce d’abbaglio, che lo attende la vera Patria che gli offrirà poi le meraviglie. Ed egli percorre volentieri e gioioso la via faticosa, non bada alle difficoltà, perché riceve sempre la Forza dall’Alto, e per questo raggiunge anche certamente la sua meta. Egli ritorna nella Casa del Padre per essere beato e per rimanerlo – in eterno.

Amen

Calea îngustă și cea largă....

Calea pe care o urmezi pe Pământ poate fi glorioasă, confortabilă și plină de bucurie.... dar și anevoioasă și dificilă pentru tine, iar tu alegi de cele mai multe ori calea ușoară, egală și te bucuri de tot ceea ce îți oferă această cale în plăceri și delicii.... Te ferești de calea îngustă, care este grea, și nu te întrebi despre scopul căii pe care ai luat-o. Este suficient să te poți bucura pentru moment de gloria pe care ți-o promite calea largă, dar nu te gândești unde duce. Totuși, din când în când se desprind din ea drumuri înguste, iar la aceste intersecții sunt mereu mesageri care te cheamă și te îndeamnă să o iei pe acele drumuri care nu sunt plate, ci necesită o ascensiune, motiv pentru care trebuie să te folosești de forță pentru a stăpâni ascensiunea.... Dar mesagerii vă promit și un țel glorios, vă asigură că nu veți înfrunta în zadar greutățile căii, că țelul vă va răsplăti din plin pentru toate greutățile, pentru toate sacrificiile pe care această cale îngustă vi le-a cerut. De fiecare dată vei avea ocazia să schimbi drumul larg, pentru că de fiecare dată vei întâlni acești mesageri care te vor avertiza să îți continui drumul și vor încerca să te atragă pe calea care duce în sus. Trebuie să le ascultați, trebuie să vă gândiți serios că sunteți în pericol dacă continuați neabătut pe calea care nu poate duce niciodată în sus, pentru că nu vă cere niciun efort atunci când pare că merge drept, dar duce tot mai jos, spre adânc. Ar trebui să vă îngrijorați voi înșivă dacă viața voastră pământească vă aduce întotdeauna împlinirea dorințelor voastre, pentru că trebuie să recunoașteți că doar plăcerile pământești sunt întotdeauna plăcerile lumești pe care le doriți și vi le creați voi înșivă.... Plăceri care trec ca niște vise, din care nu vă rămâne nimic de valoare, ci mai degrabă vă lasă un sentiment de stinghereală și de disconfort dacă vă duceți serios la judecată cu voi înșivă.... Drumul pe care mergi este într-adevăr mărginit de garduri vii înflorite și te simți confortabil în astfel de împrejurimi, dar ele nu sunt nimic real, sunt doar pretexte și acoperiri menite să ascundă ceea ce se află în spatele lor, și te-ai speria dacă ai putea privi prin ele și ai descoperi noroiul pe care aceste garduri înflorite sunt menite doar să îl ascundă. Dar căile care duc în sus necesită depășirea unor denivelări și nu este ușor să parcurgi astfel de drumuri, însă un țel glorios îl cheamă pe cel care merge în vârf, el vede o lumină care strălucește deasupra lui și care se revarsă asupra lui într-un mod incomparabil de plăcut și îl face să uite toate greutățile. Iar rătăcitorul știe că nu este vorba de o lumină orbitoare, știe că îl așteaptă adevărata casă, care îi va oferi atunci toate gloriile. Iar el parcurge cu bucurie și veselie calea grea, nu dă atenție dificultăților, pentru că primește mereu putere de sus și, de aceea, ajunge în siguranță la țelul său.... El se întoarce în casa Tatălui pentru a fi și a rămâne fericit în veci....

Amin