• Indietro

Il soffrire ed il morire

Il Mio soffrire e morire sulla Croce era inevitabile, dovevo bere il Calice fino in fondo, dovevo prendere tutto su di Me, se l’Opera di Redenzione doveva essere compiuta per voi uomini, che vi liberava da ogni colpa. Solo la conoscenza della vostra situazione compassionevole Mi ha indotto a questo percorso di Sacrificio, perché il Mio Cuore era colmo d’Amore per voi, e questo Amore voleva togliere da voi l’orrenda sorte, che vi aspettava dopo la morte del vostro corpo. Dato che sapevo di questa orrenda sorte, perché poteva far passare davanti ai Miei Occhi le Beatitudini del Regno di Luce come anche le sofferenze ed i tormenti nel regno dell’oscurità e perché il Mio Amore era per voi come Miei fratelli caduti, cercavo una via d’uscita che potesse togliere via l’orrenda sorte. Io Stesso ho preso su di Me ogni colpa di peccato e con questa presi la via verso la Croce. Quello che hanno fatto a Me terrenamente, era per così dire soltanto il simbolo di ciò che significava per Me l’intero peso di peccati, un peso incommensurabilmente schiacciante, doloroso e che abbatte, che Mi gettava sempre di nuovo giù e che ho sopportato comunque per l’ultragrande Amore. Qualunque cosa il Mio Corpo poteva sopportare come dolori, l’ho preso su di Me, perché ho portato per voi il peso dei peccati, per questo volevo prestare l’Espiazione, che avreste dovuto espiare voi irrevocabilmente, per cui non sareste stati capaci nell’Eternità. Ma ho sofferto e lottato, ho davvero sudato Sangue, ho guardato in tutte le profondità dell’inferno, e paura e terrore strappavano la Mia Anima. Ho sopportato tutto ciò che avreste dovuto soffrire voi stessi. Ed il Mio Amore per voi Mi dava la Forza di perseverare fino all’ora della morte. Non c’è nessun paragone per queste Mie sofferenze, nessun uomo avrebbe sopportato questa misura, ma Io Mi Sono offerto liberamente perché sapevo, che soltanto così poteva essere portata a voi la liberazione dalle catene di Satana. Sapevo già prima ciò che Mi aspettava, e portavo anche con Me questo peso, ho percorso coscientemente la via la cui meta finale era la Croce, ma attraverso questo Mio Sapere soffrivo indicibilmente e perciò non potevo mai Essere lieto in mezzo ai Miei. Vedevo la sciagura messa sulle anime, vedevo l’insuccesso del loro cammino terreno, se avessi fallito e non portassi loro la salvezza dal peccato e dalla morte. E questo Mio sapere rafforzava la Mia Volontà, in modo che Mi rassegnavo senza resistenza nel Mio Destino, che è stata lo scopo e la meta del Mio Cammino terreno. Ma dovevo lottare fino alla fine, fino alla fine il peso aumentava così immensamente davanti a Me, che sentivo scomparire la Mia forza e perciò come Uomo invocavo Dio di far passare da Me il Calice. Ma la Forza del Mio Amore era più forte che la Mia debolezza umana. Ed il Giorno del Mio indicibile soffrire ed il Mio morire sulla Croce è diventato per voi uomini il Giorno della Redenzione da ogni colpa. Ed il sapere questo Mi ha fatto prendere su di Me tutto pazientemente, in modo che alla fine ho potuto esclamare: “E’ compiuto.... ” E la Mia Anima poteva ritornare là da dove era venuta, perché attraverso la Mia morte ha avuto luogo la totale unificazione con il Padre, dal Quale Ero anche una volta proceduto.

Amen

Suferință și moarte....

Suferința și moartea Mea pe cruce nu au putut fi evitate, a trebuit să beau paharul până la capăt, a trebuit să iau totul asupra Mea pentru ca lucrarea de răscumpărare să se împlinească pentru voi, oamenii, care v-a eliberat de orice vinovăție.... Doar conștientizarea situației voastre jalnice M-a determinat să fac acest sacrificiu, căci inima Mea era plină de iubire pentru voi.... și această iubire a vrut să înlăture de la voi soarta cumplită care vă aștepta după moartea fizică..... Pentru că știam despre această soartă cumplită, pentru că am putut lăsa să treacă prin fața ochilor Mei atât fericirea din împărăția luminii, cât și suferința și chinul din împărăția întunericului și pentru că dragostea Mea era pentru voi, ca frați ai Mei căzuți, de aceea am căutat o cale de ieșire care să vă evite soarta cumplită.... Eu Însumi am luat asupra Mea toată vina păcatului și astfel am luat calea crucii.... Ceea ce Mi s-a făcut pe Pământ a fost, ca să spunem așa, doar simbolul a ceea ce a însemnat pentru Mine întreaga povară a păcatului, o povară incomensurabil de apăsătoare, dureroasă și sfâșietoare, care de nenumărate ori M-a aruncat la Pământ și pe care totuși am purtat-o din imensă dragoste.... Orice durere pe care trupul Meu a putut să o îndure, am luat-o și Eu asupra Mea, pentru că am purtat povara păcatului pentru voi, am vrut să fac ispășire pentru el, ceea ce ar fi trebuit voi să suportați irevocabil.... ceea ce nu ați fi putut face în veșnicie. Am suferit și am luptat, am transpirat cu adevărat sânge, am privit în toate adâncurile iadului, iar frica și groaza Mi-au sfâșiat sufletul. Am îndurat tot ceea ce voi înșivă ar fi trebuit să suferiți.... Iar dragostea Mea pentru voi mi-a dat puterea de a persevera până în ceasul morții. Nu există nici o comparație pentru aceste suferințe ale Mele, nici o ființă umană nu ar fi îndurat această măsură.... Dar M-am oferit pe Mine Însumi de bunăvoie, pentru că știam că numai așa puteți fi răscumpărați din robia lui Satana.... Știam deja dinainte ce Mă aștepta și am purtat și această povară cu Mine, am luat în mod conștient calea a cărei țintă finală era crucea, dar am suferit de nedescris din cauza acestei cunoașteri ale Mele și de aceea nu am putut fi niciodată fericit în mijlocul a lor Mei. Am văzut dezastrul provocat sufletelor, am văzut eșecul vieții lor pământești daca aș fi eșuat și nu le-aș fi adus mântuirea din păcat și moarte.... Și această cunoaștere Mi-a întărit voința, astfel încât M-am predat destinului Meu fără să Mă împotrivesc, ceea ce fusese și scopul vieții Mele pe Pământ..... Și totuși a trebuit să Mă lupt până la sfârșit, până la sfârșit povara s-a adunat atât de mult în fața Mea, încât am simțit că Mi se diminuează puterile și de aceea am strigat la Dumnezeu ca ființă umană să lase paharul să treacă de la Mine.... Cu toate acestea, puterea iubirii Mele a fost mai puternică decât slăbiciunea Mea umană.... Iar ziua suferinței Mele de nedescris și a morții Mele pe cruce a devenit ziua răscumpărării de orice vină pentru voi, oamenii.... Iar cunoașterea acestui lucru M-a făcut să iau totul asupra Mea cu răbdare, pentru ca în final să pot exclama: "S-a isprăvit....". Și sufletul Meu a putut să se întoarcă de unde a venit, căci prin moartea Mea a avut loc unificarea deplină cu Tatăl, de la Care am și ieșit odată....

Amin