• Indietro

La Vita Terrena è la Via, ma non la Meta

Il mondo vi è stato dato per provare la vostra volontà, cioè voi dovete venire posti in un campo di attività che dovrebbe stimolare voi uomini di usare la volontà in una direzione. Questo mondo non può venire evitato ma deve venire superato dagli uomini che vogliono giungere alla meta. L’ultima incorporazione dell’anima, dello spirituale in voi, come uomo su questa Terra, è assolutamente necessaria, perché ha dovuto venire creata una occasione per voi per usare la vostra libera volontà, che prima era legata a causa della vostra caduta da Me un tempo. Un’anima che vorrebbe sfuggire a questa ultima incorporazione, non può nemmeno venire in possesso della libera volontà perché la sua opposizione troppo grande verso di Me non lo permetterebbe. Solo quando è disposta a fare la via dell’amore servente sulla Terra, le viene concessa la Grazia dell’incorporazione, perché questa prontezza testimonia del grado di maturità che è necessario per l’ultima prova della volontà. Ed ogni anima è anche pronta prima che venga generata in un uomo, di fare quest’ultimo percorso, perché le può procurare la definitiva liberazione dalla forma e che ha anche la volontà di divenire libera. Ma perde ogni ricordo di retrospezione, entra in questa Terra del tutto senza conoscenza, ed ora subisce un lento sviluppo, impara ad usare la sua volontà, viene educata, ed allora le viene offerta da Me aiuto in ogni modo per giungere alla conoscenza del giusto e bene e di fare ora anche nella libera volontà il giusto ed il bene. Da parte Mia avviene tutto ciò che è necessario per una giusta decisione di volontà. Ma ciononostante all’uomo rimane la libertà della sua volontà e tutta la vita terrena ora agisce su di lui, in certo qual modo come un oggetto da scegliere o da rifiutare. Perché l’uomo deve passare attraverso tutto per giungere a Me, nel Mio Regno, ma non ne deve rimanere bloccato, non deve farsi catturare ad una rinnovata non libertà, dove gli sventola la libertà definitiva. La vita terrena è una via che ha da percorrere ma non è la meta stessa. E quando vaga con gli occhi verso le alture, allora insegue imperturbabile e fermamente deciso la sua via; ma se i suoi occhi rimangono attaccati al suolo, allora vedrà solamente ciò che accade intorno a lui ed allora corre il pericolo di venire trattenuto al suolo in modo che il suo volo verso l’alto non può aver luogo. Deve avere la volontà e la forza di liberarsi da ciò che gli sembra desiderabile sulla Terra, allora ne uscirà anche come vincitore – allora percorrerà la via terrena come necessaria ultima fase del suo sviluppo verso l’alto, e supererà la sua prova di volontà. La sua volontà rimane poi rivolta a Me malgrado tutte le arti di tentazione del Mio avversario, che lotta ugualmente per la sua anima, per la sua volontà. Allora egli è diventato vincitore di questo mondo ed un pretendente al Mio Regno che non è di questo mondo.

Amen

Viața terestră este calea, dar nu și scopul....

Lumea v-a fost dată pentru a vă testa voința, adică trebuia să fiți plasați într-un domeniu de activitate care să vă stimuleze pe voi, oamenii, să vă folosiți voința într-o anumită direcție. Această lume nu poate fi ocolită, ci trebuie să fie depășită de ființa umană care dorește să atingă scopul. Ultima întrupare a sufletului, a substanței spirituale din voi, ca ființă umană pe acest Pământ este absolut necesară, deoarece trebuia să se creeze o oportunitate pentru ca voi să vă folosiți voința liberă, care era anterior legată din cauza apostaziei voastre trecute față de Mine. Un suflet care ar dori să evite această ultimă întrupare nu poate intra nici el în posesia liberului arbitru, deoarece rezistența sa încă prea mare împotriva Mea nu i-ar permite să facă acest lucru. Numai atunci când este dispus să ia calea iubirii slujitoare pe Pământ i se va acorda harul întrupării, căci această disponibilitate atestă gradul de maturitate necesar pentru testul final al voinței. Și fiecare suflet este de asemenea dispus să parcurgă această ultimă cale înainte de întrupare, pentru că astfel poate câștiga eliberarea completă de formă și are și voința de a deveni liber. Dar el își pierde orice amintire, pășește pe acest Pământ lipsit complet de cunoaștere și trece acum printr-o dezvoltare lentă.... învață să-și folosească voința, este educat și instruit până când voința sa începe să se determine de la sine, iar apoi i se oferă ajutor din partea Mea în toate modurile pentru a ajunge să recunoască ceea ce este corect și bun și pentru a face apoi și el ceea ce este corect și bun în mod liber. Din partea Mea se întâmplă tot ceea ce este propice unei decizii corecte a voinței.... Cu toate acestea, libertatea de voință a omului rămâne, iar întreaga viață pământească are un efect asupra lui, ca să spunem așa, ca un obiect care trebuie ales sau respins.... Căci omul trebuie să treacă prin toate pentru a ajunge la Mine, pentru a intra în Împărăția Mea.... dar nu trebuie să se blocheze în el.... el nu trebuie să se lase prins într-o robie reînnoită acolo unde libertatea finală îl cheamă. Viața pământească este o cale pe care trebuie să o parcurgă, dar nu scopul în sine.... Și dacă își lasă ochii să rătăcească în Sus, atunci își va urma calea fără ezitare și cu hotărâre fermă; dar dacă ochii îi rămân fixați pe Pământ, atunci va vedea doar ceea ce se întâmplă în jurul său și va fi în pericol de a fi țintuit la pământ, astfel încât zborul său în sus să nu poată avea loc.... El trebuie să-și adune voința și puterea de a se elibera de ceea ce consideră dezirabil pe Pământ, atunci va ieși și el victorios, va parcurge calea pământească ca ultimă fază necesară a evoluției sale spre înălțare și va trece testul voinței, voința lui a fost și rămâne îndreptată spre Mine, în ciuda tuturor artelor de seducție ale adversarului Meu, care la fel se luptă pentru sufletul său, pentru voința sa.... El a devenit un învingător al acestei lumi și un aspirant la împărăția Mea, care nu este din această lume....

Amin