• Indietro

Vero Cristianesimo

Un cristiano credente deve anche vivere secondo la sua fede, cioè nella successione di Gesù Cristo, il Quale ha vissuto per gli uomini una Vita d’Esempio sulla Terra e quindi pretende anche la fede nella Sua Opera di Redenzione, per essere anche riconosciuto da Lui come cristiano. La Dottrina cristiana dev’essere vissuta dal cuore, perché è l’amore che Cristo richiede dagli uomini, un amore, che è senza proprio profitto e perciò agisce anche in modo salvifico, che è pronto a portare sacrifici, un amore, che Gesù ha dimostrato agli uomini con la Sua Morte sulla Croce. Essere un vero cristiano significa quindi formare il suo essere interiore nell’amore nella fede in Cristo, perché senza la fede in Lui l’uomo non è capace di questo cambiamento dell’essere. Può bensì credere in Lui e ciononostante non camminare nell’amore. Ma allora è solamente una fede formale, una fede d’intelletto, che lascia bensì valere un’Esistenza dell’Uomo Gesù e forse anche la Sua morte sulla Croce, che però non so nulla sul Significato del Sacrificio che l’Uomo Gesù ha portato per i prossimi, perché avrà la comprensione per questo solamente, appena si esercita nell’amore, perché solo allora il suo spirito gliene dà la giusta comprensione attraverso il cuore.

Perciò “essere cristiano” significa come primo vivere nell’amore, ed allora l’uomo si dichiara anche per Gesù Cristo come Redentore del mondo. Un uomo senza amore disinteressato però non è mai un cristiano, anche se si spaccia come tale davanti al mondo, perché nel concetto Cristianesimo non si tratta mai della fede nell’Esistenza di Gesù, si tratta del fatto che l’uomo viva così, come ha vissuto Gesù Cristo sulla Terra, per poter portare il nome ‘cristiano’ con ragione. Per questo nel mondo non c’è più un vero cristianesimo, malgrado chiese e dottrine di fede, perché manca lo Spirito di Cristo. Gli uomini non sono redenti, perché Gesù Cristo non può più agire, dove non c’è più l’amore.

L’amore si è totalmente raffreddato fra gli uomini. Se povero, se ricco, se alto, se basso, a tutti manca la cosa più importante del cristianesimo, l’amore. Gli uomini non approfittano più dell’’Opera di Redenzione di Gesù, si mettono al di fuori di coloro per i quali Gesù Cristo è morto sulla Croce; vedono bensì la Croce, perché non possono negare Gesù Cristo come Uomo e la sua morte sulla Croce. Per loro però è diventato del tutto insignificante, sono soltanto delle parole suonanti senza senso e forza, perché solo l’amore dischiude la comprensione, ma l’amore è morto. Per questi uomini Gesù Cristo è morto inutilmente sulla Croce e malgrado ciò, si chiamano cristiani.

Nessuno di loro si chiarisce il significato, nessuno di loro si sforza d’essere un vero cristiano e molti cristiani guardano con disdegno dall’alto in basso su un uomo, perché nei loro occhi sono pagani o infedeli, perché non fanno parte di una chiesa o comunità ufficiali. Per tutti costoro ci sarà una volta un risveglio terribile, quando saranno deceduti non redenti dalla Terra e devono rendere conto sul loro modo di vivere, quando il grado dell’amore è così basso, che nessun bagliore di Luce lo accompagna nel suo ingresso nel Regno dell’aldilà. Solo allora devono cercare il Redentore dell’umanità e difficilmente Lo troveranno, perché non avevano una vera fede in Lui, senza Lui però non possono mai diventare beati.

Oh, se voi uomini sapeste, che cosa vi siete giocati su questa Terra attraverso la vostra tiepida predisposizione d’animo sulle cose più importanti, se sapeste, quanto amaramente vi dovrete pentire una volta. Senza amore non potete mai diventare beati, quindi dovete percorrere come veri cristiani la vostra via sulla Terra, dovete seguire Lui, cioè osservare i Suoi Comandamenti e solo allora la vostra fede in Lui sarà viva, solo allora dichiarate Gesù Cristo davanti al mondo, Lo rappresenterete e redenti da Lui potete dare la giusta spiegazione anche ai prossimi, che e perché Egli dev’essere riconosciuto, che e perché senza la Redenzione attraverso Gesù Cristo non esiste nessuna eterna Vita e perché davanti a Dio viene valutata solamente la vera vita nello Spirito di Gesù, ma non quella secondo il cristianesimo portato in vista esteriore, che in Verità non è nessun cristianesimo.

Amen

Adevăratul Creștinism....

Un creștin credincios trebuie, de asemenea, să trăiască conform credinței sale, adică urmându-l pe Iisus Hristos, Care a dat exemplul unei vieți drepte pe Pământ pentru oameni și, prin urmare, cere credință în actul Său de mântuire pentru a fi recunoscut de El ca fiind creștin. Învățătura creștină trebuie urmată din inimă, deoarece este vorba de iubirea pe care Hristos o cere oamenilor, o iubire care nu are interes personal și, prin urmare, are și un efect răscumpărător, o iubire care este dispusă să facă sacrificii, o iubire pe care Iisus a demonstrat-o oamenilor prin moartea Sa pe cruce. A fi un creștin adevărat înseamnă, așadar, a-și modela ființa interioară în iubire prin credința în Iisus Hristos, căci fără credința în El, ființa umană nu este capabilă de această schimbare de natură. Într-adevăr, el poate, de asemenea, să creadă în El și totuși să nu umble în iubire.... Dar atunci este vorba doar de o credință formală, o credință rațională, care acceptă cu siguranță existența omului Iisus și poate și răstignirea Sa, dar care nu știe nimic despre semnificația sacrificiului pe care omul Iisus l-a făcut pentru semenii săi. Pentru că înțelegerea acestui lucru îi apare doar de îndată ce practică iubirea, pentru că numai atunci spiritul său îi va da înțelegerea corectă a acestui lucru prin intermediul inimii.... Iată de ce "a fi creștin" înseamnă mai întâi a trăi în iubire, iar apoi ființa umană îl mărturisește și pe Iisus Hristos ca Răscumpărător al lumii. Dar o persoană fără iubire dezinteresată nu este niciodată creștin, chiar dacă se pretinde a fi unul în fața lumii..... Căci termenul de creștinism nu se referă niciodată la credința în existența lui Iisus, ci la o persoană care trăiește așa cum a trăit Iisus Hristos pe Pământ pentru a putea folosi pe bună dreptate numele de creștin. De aceea nu mai există în lume un creștinism real, în ciuda bisericilor și a doctrinelor de credință, pentru că lipsește spiritul lui Hristos. Oamenii nu sunt răscumpărați pentru că Iisus Hristos nu mai poate lucra acolo unde dragostea nu este prezentă.... Iar dragostea s-a răcit complet printre oameni.... Fie că sunt săraci, fie că sunt bogați, fie că sunt de rang înalt, fie că sunt de jos, tuturor le lipsește cel mai important lucru al creștinismului, dragostea.... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus nu mai este revendicată de oameni, ei se plasează în afara celor pentru care a murit Iisus Hristos; ei văd cu siguranță crucea pentru că nu Îl pot nega pe Iisus Hristos ca om și moartea Sa pe cruce. Dar a devenit complet lipsită de sens pentru ei, sunt doar cuvinte sonore, fără sens și fără putere, pentru că dragostea deschide mai întâi înțelegerea, dar dragostea a murit. Pentru acești oameni, Iisus Hristos a murit în zadar pe cruce, și totuși se numesc creștini..... Niciunul dintre ei nu realizează sensul, niciunul dintre ei nu face vreun efort pentru a fi un creștin adevărat, iar mulți creștini privesc cu dispreț oamenii care sunt păgâni sau necredincioși în ochii lor pentru că nu aparțin unei biserici sau comunități oficiale.... Și va fi o trezire cumplită pentru toți aceștia într-o zi, când vor pleca de pe Pământ fără să fie răscumpărați și vor trebui să dea socoteală de modul lor de viață, când gradul de iubire va fi atât de scăzut încât nici o licărire de lumină nu-l va însoți la intrarea în împărăția celor de dincolo.... Abia atunci vor trebui să-L caute pe Răscumpărătorul omenirii și cu greu Îl vor găsi pentru că nu au avut o credință adevărată în El, dar fără El nu vor putea deveni niciodată fericiți.... O, dacă voi, oamenii, ați ști ce risipiți pe acest Pământ prin atitudinea voastră călduță față de cele mai importante lucruri.... ați ști cât de amarnic va trebui să regretați într-o zi.... Nu puteți fi niciodată fericiți fără dragoste.... Voi trebuie să vă urmați drumul pe Pământ ca niște creștini adevărați, trebuie să Îl urmați, adică să păziți poruncile Lui, și numai atunci credința voastră în El va fi una vie, numai atunci Îl veți mărturisi pe Iisus Hristos în fața lumii.... (5.12.1952) Îl veți apăra pe El și, ca răscumpărați de El, veți putea să explicați și semenilor voștri că și de ce El trebuie recunoscut, că și de ce nu există viață veșnică fără mântuire prin Iisus Hristos și că numai viața corectă în spiritul lui Iisus este prețuită înaintea lui Dumnezeu, dar nu creștinismul afișat în exterior, care în realitate nu este creștinism....

Amin