• Indietro

La Luce – Ombre della morte Luce d’abbaglio – L’Aiuto di Dio, malattia e sofferenza

Chi non si sente impressionato dalla Mia Parola, costui sta nell’ombra della morte, non riconosce la Luce, perché chiude coscientemente gli occhi, perché preferisce l’oscurità e quindi impedisce l’accesso alla Luce. Tiene lo sguardo rivolto al mondo, da dove guizzano costantemente delle luci d’inganno ed abbagliano il suo occhio, in modo che non vede la soave Luce che risplende dal Regno spirituale oppure la lascia inosservato per via della luce mondana. Tutto il terreno lo tiene catturato e se ora gli viene incontro un messaggero della Luce con la Mia Parola, che lo invita a superare il mondo, di prestare rinuncia ai beni terreni per via della salvezza dell’anima, allora si distoglie di malavoglia, perché la Vita dell’anima non gli è nessun concetto, perché non vuole rinunciare al mondo, perché vi si sente bene; e quindi va incontro alla morte spirituale. La Mia Parola gli potrebbe procurare dei Tesori spirituali, la Mia Parola gli potrebbe dare una Luce che tocca benevolmente la sua anima, la Mia Parola potrebbe risvegliarlo alla Vita eterna, ma è caduto al mondo e cerca e desidera solamente ciò che procura benessere al suo corpo. In lui rimane buio, malgrado la luce d’abbaglio del mondo.

Perciò lo voglio aiutare affinché impari a disprezzare il mondo, mentre gli presento anche i suoi beni come incostanti ed inutili, mentre lascio anche diventare debole il suo corpo e gli tengo davanti agli occhi la fine del suo corpo. Lascio anche accadere ciò che all’uomo sembra la cosa più desiderabile e lo distruggo, lascio venire l’uomo in miseria ed oppressione terreni, portare sofferenza e malattia e gli faccio riconoscere che il mondo non gli porta nessun aiuto.

Io permetto che l’uomo precipiti dall’altura terrena, che la povertà dia il cambio alla grande ricchezza, sempre soltanto allo scopo che impari a riconoscere l’assenza di valore e l’incostanza di ciò che desidera e gli porto sempre di nuovo vicino la Mia Parola, affinché in questa cerchi e trovi la sostituzione per ciò che ha perduto in modo terreno. Lo lascio capitare nell’oscurità, dove non splende più nessuna luce d’abbaglio, affinché veda la soave Luce dall’Alto e si rivolga a questa, affinché sfugga alla notte della morte e si salvi nella Luce della Vita.

E perciò sulla Terra non cesserà mai la sofferenza, perché voglio sempre di nuovo attirare a Me gli uomini che Mi sono ancora lontani e sottomessi al principe del mondo, il cui corso della vita però presto sarà alla fine, senza aver procurato all’anima il successo, per via del quale è incorporata sulla Terra. Ed Io lascio risplendere ovunque una Luce nell’oscurità e chi si lascia irradiare dal suo soave bagliore, viene trasportato dall’oscurità nella Luce crepuscolare, gli farà bene ed in lui si risveglierà il desiderio per la Luce. La Mia Parola toccherà il suo cuore, la riconoscerà come amorevole Parola del Padre, come unica via verso la Vita e dall’ombra della morte, l’anima entrerà nel Paese della Luce, nell’eterna Vita.

Amen

Lumina - umbra morții.... Lumină orbitoare - ajutorul lui Dumnezeu prin boală și suferință....

Oricine nu se simte impresionat de Cuvântul Meu stă în umbra morții, nu recunoaște lumina pentru că își închide ochii în mod conștient, pentru că preferă întunericul și astfel refuză accesul luminii. El își ține privirea îndreptată spre lume, de unde voiajorii sclipesc în permanență și îi orbesc ochii, astfel încât nu vede lumina blândă care radiază din împărăția spirituală sau o ignoră de dragul luminii lumești. Tot ceea ce este pământesc îl captivează, iar dacă un mesager al luminii se apropie de el cu Cuvântul Meu care îi sugerează să învingă lumea, să renunțe la bunurile pământești de dragul mântuirii sufletului, atunci el se va îndepărta fără să vrea, pentru că viața sufletului nu este un concept pentru el, pentru că nu vrea să renunțe la lume, pentru că se simte confortabil în ea; și astfel se va apropia de moartea spirituală. Cuvântul Meu i-ar putea aduce comori spirituale, Cuvântul Meu i-ar putea da o lumină care să-i atingă în mod benefic sufletul, Cuvântul Meu l-ar putea trezi la viața veșnică, dar el este sclavul lumii și caută și dorește doar ceea ce creează confort pentru trupul său. Rămâne întuneric în el, în ciuda luminii orbitoare a lumii.... Din acest motiv, vreau să-l ajut să învețe să disprețuiască lumea, arătându-i și bunurile ei ca fiind efemere și lipsite de valoare, lăsându-i și trupul să slăbească și arătându-i sfârșitul trupului său. Las, de asemenea, ca ceea ce pare cel mai de dorit pentru om să se deterioreze și să se reducă la nimic, las omul să experimenteze greutățile și necazurile pământești, să suporte suferința și boala și îl fac să înțeleagă că lumea nu îl va ajuta. Permit ca omul să cadă de pe înălțimile pământești, ca sărăcia să înlocuiască marile bogății, întotdeauna doar cu scopul ca el să învețe să recunoască inutilitatea și efemeritatea a ceea ce își dorește și, de fiecare dată, aduc Cuvântul Meu aproape de el, astfel încât să caute și să găsească în el un substitut pentru ceea ce a pierdut pe Pământ.... Îl las să intre în întunericul în care nu mai strălucește nicio lumină orbitoare, pentru ca el să vadă lumina blândă de sus și să se întoarcă spre ea, pentru ca el să scape din noaptea morții spre lumina vieții.... Și iată de ce suferința nu va înceta niciodată pe Pământ, pentru că mereu și mereu vreau să atrag la Mine oameni care sunt încă departe de Mine și supuși prințului lumii, dar al căror curs al vieții se va încheia curând fără să fi adus sufletului succesul pentru care s-a întrupat pe Pământ. Și las o lumină să strălucească pretutindeni în întuneric, iar oricine se lasă iradiat de strălucirea ei blândă va fi transferat mai întâi din întuneric în amurg, îi va face bine, iar dorința de lumină va crește în el.... Cuvântul Meu îi va atinge inima, îl va recunoaște ca pe un Cuvânt al unui Tată iubitor, ca pe singura cale spre viață, iar din umbra morții sufletul său va intra în țara luminii, în viața veșnică....

Amin