• Indietro

La sorte nell’Eternità è corrispondente alla volontà - La materia è falso amore

Ciò a cui l’uomo tende, gli sarà dato, perché la sua volontà sola decide la sua sorte nell’Eternità. Se tendete verso il Regno di Dio, allora lo prendete anche e sarete co-regnanti di tutti i mondi. Ma se tendete verso il mondo, verso l’adempimento di desideri e brame terreni, allora avrete anche il mondo, cioè, non abbandonerete il bene terreno, benché siate entrati nell’aldilà, perché i vostri desideri vi creano anche l’ambiente, nel quale soggiorna la vostra anima. Soltanto non sarete felici nel possesso di quei beni, perché presto riconoscerete la loro irrealtà, quindi non troverete più l’adempimento delle vostre brame, ma continuerete a desiderare, e questo desiderare vi torturerà, e perciò dovete cercare di liberarvi già sulla Terra da tali brame, dovete desiderare del bene spirituale, se volete diventare beati in un futuro. A quello che voi tendete, sarà la vostra parte. E così l’uomo stesso si crea la sua sorte, e perciò deve rendersi conto della grande responsabilità perché sono delle Eternità che sono davanti a lui, delle Eternità che può vivere nella Beatitudine oppure sperimentare l’infelicità. Perché possono passare delle Eternità, finché ha superato la materia terrena, perché nel Regno spirituale le tentazioni sono molto peggiori, dato che vi oppone poca resistenza, mentre sulla Terra può facilmente staccarsene, soltanto che lo voglia seriamente. Un’anima, che ha superato ed entra libera nel Regno dell’aldilà, è inesprimibilmente felice, perché l’attendono dei godimenti meravigliosi, di cui voi uomini sulla Terra non potete farvene nessuna idea. Anche lei desidererà, ma troverà sempre l’esaudimento, perché quello che desidera, è il bene spirituale, è l’Irradiazione d’Amore di Dio, che la rende infinitamente beata, che è il suo costante desiderio e le giunge continuamente. E quest’Irradiazione d’Amore di Dio spiritualizza tutto il suo essere, si adegua sempre di più all’Amore eterno e se ne sente costantemente attratta, desidera in continuazione la Vicinanza di Dio, per essere unito a Lui in tutta l’Eternità e sarà quindi inesprimibilmente beata. Gli uomini sulla Terra pretendono delle gioie terrene, godimenti corporei e tendono sempre soltanto al possesso materiale. E tutto trova la sua fine con la morte del corpo. Non possono portare nulla nel Regno spirituale, se non si sono raccolti dei beni spirituali, che però possono essere conquistati solamente con la retrocessione di desideri terreni. E se si possono separare dal mondo ancora prima della morte corporea, se hanno riconosciuto ancora prima la loro inutilità e si sono occupati con pensieri dell’aldilà, possono essere considerati beati, perché allora nel Regno dell’aldilà la via verso l’Alto non è più chiusa, anche se indicibilmente difficile da superare, ma allora non tendono più al bene terreno e non hanno più da temere le gravi tentazioni, tramite le quali un’anima diventa debole ed incapace di resistere. Allora troveranno molto presto il sostegno da parte degli esseri di Luce che li aiutano, distribuendo loro del bene spirituale, anche se in certi limiti, finché l’anima stessa si sforza di aumentare, finché ha riconosciuto il suo compito nel Regno spirituale e tende a compierlo. Quello che desidera, le viene dato. E’ determinante solamente la volontà, ed affinché la volontà si decida bene, gli uomini vengono anche continuamente istruiti da Dio della Sua Volontà, ma loro non Lo ascoltano, continuano a desiderare il mondo e procurano un grande pericolo alle loro anime. Perciò Dio Si impietosisce di loro e mostra loro con evidenza, quale valore ha la materia terrena, mentre Egli concede, che essa vada perduta agli uomini, togliendo loro sempre di nuovo ciò che possiedono ed a cui attaccano il loro cuore, senza rendersi conto che è falso amore, che sonnecchia in loro. Egli toglie loro ciò che non vogliono dare volontariamente, per mostrare loro già sulla Terra, che deve essere superata, per aiutarli, ad accontentarsi di poco e di rivolgere il loro amore a beni spirituali, che sono incomparabilmente più preziosi ed imperituri. Ogni perdita terrena che colpisce l’uomo, è una Prestazione d’Aiuto di Dio, è un soave ammonimento, di distogliersene ed un segno della caducità di tutto il terreno. E chi guarda intorno a sé con occhio aperto, può riconoscere ovunque l’Agire di Dio, il Quale vuole aiutare gli uomini ad orientare il loro senso e tendere allo spirituale, affinché imparino a disdegnare la materia ancora prima della morte del corpo e tendano solamente al bene spirituale, affinché si creino una sorte nell’aldilà, che significa beatitudine, affinché diventino beati, perché è la loro volontà.

Amen

Destinul în veșnicie după voia Lui.... Materia iubirii false....

Tot ceea ce o persoană se străduiește să obțină va deveni al ei, căci numai voința sa îi va determina soarta în eternitate. Dacă vă străduiți pentru împărăția lui Dumnezeu, o veți ocupa și voi și veți fi co-guvernatori al tuturor lumilor.... dar dacă vă străduiți pentru lume, pentru satisfacerea dorințelor și poftelor pământești, atunci nici lumea, adică bunurile pământești, nu vă va părăsi, chiar dacă ați intrat în lumea de dincolo, pentru că dorințele voastre vă creează și ele mediul în care locuiește sufletul vostru. Cu toate acestea, nu veți fi fericiți în posesia acestor bunuri, deoarece veți recunoaște foarte curând irealitatea lor, astfel că nu veți mai găsi împlinirea dorințelor voastre, dar veți continua să le doriți, iar această dorință vă va chinui, și de aceea trebuie să vă străduiți să scăpați de astfel de dorințe pe Pământ încă de pe acum, trebuie să vă doriți bunuri spirituale dacă vreți să fiți fericiți într-o zi. Tot ceea ce vă străduiți să obțineți va fi partea voastră.... Astfel, fiecare om își creează propria soartă și, de aceea, ar trebui să fie conștient de marea sa responsabilitate, căci în fața sa se află eternități, eternități pe care le poate petrece în fericire sau pe care trebuie să le trăiască în mizerie. Căci pot trece veacuri întregi până când el nu va fi depășit materia pământească, deoarece în împărăția spirituală ispitele sunt chiar mult mai rele, deoarece el nu le opune decât o mică rezistență, în timp ce pe Pământ poate scăpa foarte ușor de ele, dacă își dorește cu adevărat. Un suflet care a învins și intră liber în împărăția de dincolo este nespus de fericit, căci îl așteaptă plăceri mult mai glorioase, pe care voi, oamenii de pe Pământ, nu vi le puteți imagina. Și el își va dori, dar va găsi întotdeauna împlinirea, pentru că ceea ce își dorește este binele spiritual, este emanația iubirii lui Dumnezeu care îl face infinit de fericit, care este dorința lui constantă și care îi este acordată în mod constant. Iar această emanație a iubirii lui Dumnezeu îi spiritualizează întreaga ființă, el se aliniază tot mai mult cu iubirea eternă și se simte atras în mod constant de ea, dorește în mod constant apropierea lui Dumnezeu pentru a se uni cu El pentru eternitate și a fi astfel nespus de fericit. Oamenii de pe Pământ își doresc bucurii pământești, plăceri fizice și se străduiesc doar pentru posesiuni materiale.... Și totul se termină odată cu moartea corpului.... Ei nu pot duce nimic în împărăția spirituală dacă nu au adunat bunuri spirituale care, totuși, pot fi obținute doar prin renunțarea la dorințele pământești. Iar dacă sunt încă în stare să se despartă de lume înainte de moartea trupească, dacă și-au recunoscut dinainte inutilitatea și se ocupă cu gânduri de dincolo, pot fi binecuvântați, pentru că atunci nu le mai este închisă calea spre înălțare în împărăția spirituală, chiar dacă este nespus de greu de urcat, dar atunci nu vor mai lupta pentru bunurile pământești și nu vor mai trebui să se teamă de ispitele rele care fac sufletul slab și incapabil de rezistență. Atunci vor găsi foarte curând sprijin din partea ființelor de lumină, care îi vor ajuta distribuindu-le bunuri spirituale, deși în anumite limite, până când sufletul va face un efort pentru a se mări, până când își va recunoaște sarcina în împărăția spirituală și se va strădui să o îndeplinească. Ceea ce cere îi va fi acordat.... Doar voința este decisivă și, pentru ca voința să decidă corect, oamenii sunt informați în mod constant de Dumnezeu despre voința Sa, dar ei nu Îl ascultă, continuă să dorească lumea și își pun sufletul în mare pericol. De aceea, Dumnezeu are milă de ei și, evident, le arată valoarea materiei pământești permițând ca aceasta să se piardă pentru oameni, luându-le în mod repetat ceea ce posedă și de care își atașează inima fără să fie conștienți că este o iubire greșită care doarme în ei.... El ia de la ei ceea ce ei nu vor să dea de bunăvoie pentru a le arăta deja pe Pământ că acest lucru poate fi depășit, pentru a-i ajuta să se elibereze de poftă și de a se mulțumi cu puțin și de a-și îndrepta dragostea spre bunurile spirituale, care sunt incomparabil mai valoroase și veșnice. Fiecare pierdere pământească care se întâmplă unei persoane este un ajutor de la Dumnezeu, este un avertisment blând pentru a se îndepărta de acel lucru și un semn al trecerii a tot ceea ce este pământesc.... Și oricine privește în jur cu ochii deschiși poate recunoaște pretutindeni activitatea lui Dumnezeu, Care vrea să ajute oamenii să-și orienteze gândurile și aspirațiile în sens spiritual, astfel încât să învețe să disprețuiască materia încă înainte de moartea trupului și să se străduiască doar pentru binele spiritual.... astfel încât să-și creeze o soartă în lumea de dincolo care înseamnă fericire.... pentru ca ei să fie binecuvântați pentru că aceasta este voința lor....

Amin