• Indietro

L’ora della morte

Il distacco dell’anima dal corpo è un processo che viene sovente percepito in modo doloroso da quest’ultimo, perché è necessario un certo grado di maturità per la separazione non dolorosa, ma questo viene raggiunto raramente dagli uomini. Ad un uomo immaturo l’ora della morte apporterà sempre la consapevolezza che dopo la separazione smette di tendere, che con la propria forza non riesce più a fare nulla dopo aver lasciato l’involucro umano. E secondo lo stato della sua anima sentirà l’ora della morte più o meno difficile. Finché l’uomo rimane ancora sulla Terra, gli è anche data la possibilità di togliersi le scorie, e l’anima ringrazia il suo Creatore nell’aldilà, quando Egli ne dà all’anima ancora la possibilità prima del suo decesso, affinché non abbia da soffrire troppo nell’aldilà. Ma dato che Dio è giusto, l’anima nell’aldilà deve caricarsi il suo destino, ed ha bisogno di tormenti molto maggiori per raggiungere il grado di maturità. Senza questo però non è possibile entrare nelle sfere di Luce, quindi sofferenze e tormenti devono procurare all’anima questo grado più elevato di maturità, e di conseguenza una lunga lotta prima della morte è da considerare come salita verso l’Alto. Gli uomini comunque vedono soltanto lo stato di sofferenza e questo contribuisce che temono la morte solo perché l’ora della morte pare loro insopportabile, e ciononostante è soltanto l’Amore che procura questo all’uomo, per rivolgerlo ad una Luce più chiara nell’aldilà. E quest’Amore è la base di tutto. Dio manda delle sofferenze e dolori sulla Terra sempre soltanto allo scopo che il desiderio corporeo dell’uomo venga ucciso, che egli pensi più all’anima e che cerchi di darle la forma della perfezione. Ogni sofferenza che ha questo successo, è benedetta da Dio. Il tempo terreno passa veloce e può essere percorso con la buona volontà sotto la rinuncia di tutto il terreno, allora l’anima si forma secondo la Volontà di Dio ed alla fine del cammino della sua vita non ha più bisogno di nessuna sofferenza particolare per poter entrare nel Regno di Luce. Ma la sofferenza contribuisce sempre alla crescita di maturità e perciò è una Grazia per l’uomo, che altrimenti dovrebbe deporre i suoi errori e debolezze nell’aldilà, che sarebbe ugualmente estremamente doloroso, benché l’ora della morte sembri passare silenziosa e senza dolore. Dio conosce lo stato dell’anima dell’uomo, ed Egli conosce anche la sua volontà di combattere tutta l’impurità, e così Egli viene incontro all’uomo, dandogli l’occasione di eseguire il suo intento, permettendo che l’ora della morte diventi per lui ancora l’ultima occasione per liberarsi delle scorie e poter entrare purificato nell’Eternità.

Amen

Ceasul morții....

Desprinderea sufletului de trup este un proces care, de obicei, este resimțit dureros de către acesta din urmă, deoarece este necesar un anumit grad de maturitate pentru o despărțire nedureroasă, dar acest lucru este rareori atins de ființa umană. Ceasul morții va face întotdeauna ca ființa umană să conștientizeze că încetează să se mai străduiască pentru așa ceva, că nu mai este capabilă să facă nimic de una singură odată ce a părăsit învelișul uman. Și, în funcție de starea sufletului său, ceasul morții va fi mai mult sau mai puțin dificil pentru el. Atâta timp cât ființa umană se află încă pe Pământ, i se oferă și posibilitatea de a se purifica, iar sufletul îi va mulțumi Creatorului său în lumea de dincolo dacă El îi mai oferă sufletului această posibilitate înainte de plecare, astfel încât să nu fie nevoie să sufere atât de mult în lumea de dincolo. Pentru că, din moment ce Dumnezeu este drept, sufletul trebuie să ia asupra sa soarta din lumea de dincolo și are nevoie de chinuri mult mai mari pentru a ajunge la gradul de maturitate. Fără aceasta, însă, nu este posibilă nici o intrare în sferele de lumină, astfel că suferința și chinurile trebuie să aibă ca rezultat creșterea gradului de maturitate al sufletului și, prin urmare, o luptă îndelungată înainte de moarte poate fi considerată întotdeauna ca o ascensiune. Oamenii văd cu siguranță doar starea de suferință, iar acest lucru contribuie la faptul că se tem de moarte doar pentru că ceasul morții li se pare insuportabil, și totuși, iarăși, acest lucru nu face decât să pregătească iubirea nespus de mare a ființei umane pentru a întoarce spre ea o lumină mai strălucitoare în lumea de dincolo. Iar această iubire stă la baza a tot.... Dumnezeu trimite mereu suferința și durerea pe Pământ doar cu scopul de a ucide dorința fizică a ființei umane, pentru ca aceasta să se gândească doar la sufletul său și să încerce să-l modeleze spre perfecțiune. Orice suferință care are acest succes este binecuvântată de Dumnezeu.... Timpul petrecut pe Pământ trece repede și poate fi acoperit cu bunăvoință prin renunțarea la tot ceea ce este pământesc, apoi sufletul se modelează conform voinței lui Dumnezeu și nu mai are nevoie de suferințe extraordinare la sfârșitul vieții sale pentru a putea intra în împărăția luminii. Suferința, însă, contribuie întotdeauna la creșterea maturității și, prin urmare, este un har pentru ființa umană, care, altfel, ar trebui să se lepede de defectele și slăbiciunile sale în lumea de dincolo, ceea ce ar fi, de asemenea, extrem de dureros.... astfel, el nu este deloc scutit de suferință, chiar dacă ceasul morții pare să treacă liniștit și fără durere. Dumnezeu știe despre starea sufletească a ființei umane și știe, de asemenea, despre dorința acesteia de a lupta împotriva a tot ceea ce este necurat și, astfel, El vine în întâmpinarea ființei umane, oferindu-i posibilitatea de a-și duce la îndeplinire scopul.... permițându-i ca ceasul morții să fie pentru el ultima ocazie de a se purifica și de a intra în veșnicie purificat....

Amin

4033 -----

Ceasul morții.... Explicație pentru suferință.... -------------------------------------------------

Nu știți niciodată care va fi sfârșitul vostru și, de aceea, ar trebui să apelați zilnic la mila lui Dumnezeu pentru a se întoarce la voi în ceasul morții. Chiar dacă trăiți în conformitate cu voia lui Dumnezeu, sfârșitul vostru poate fi unul dificil dacă este menit să vă purifice complet și să vă facă liberi pentru eternitate. Înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu se aplică până în ultimul ceas pe acest Pământ, iar dacă sufletele voastre sunt încă capabile să se schimbe, vi se va da încă ocazia în ceasul morții. Și de aceea, oamenii supuși lui Dumnezeu trebuie adesea să sufere fizic, iar oamenii nu pot găsi o explicație pentru aceasta, pentru că nu sunt capabili să recunoască iubirea lui Dumnezeu în ea, și totuși, iubirea divină le oferă oamenilor această suferință pentru că este cel mai bun mijloc de maturizare care, într-un timp scurt, poate totuși să câștige sufletului gradul care permite luminii să strălucească în lumea de dincolo, iar sufletul îi mulțumește Creatorului său atunci când a devenit liber și recunoaște marea iubire și milă a lui Dumnezeu. Și astfel, orice suferință trebuie privită ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu, și chiar și sfârșitul este unul fericit dacă este însoțit de suferință, chiar dacă ființei umane nu i se pare așa, căci sufletul se desprinde cu siguranță de trup cu durere, dar se ridică imediat în împărăția spiritelor fericite, părăsește Pământul nu numai fizic, ci și spiritual, și ia cu el și substanțele mature ale trupului, căci fiecare grad de suferință pe Pământ dizolvă învelișul care încă mai înconjoară sufletul. Și binecuvântată este ființa umană care poate să se elibereze complet de substanțele spirituale imature în timp ce se află încă pe Pământ.... a folosit viața pământească pentru răscumpărare și nu se mai răzvrătește împotriva voinței lui Dumnezeu. În ceasul morții, el se va lupta cu siguranță pentru pacea sufletului, dar nu va simți niciodată că suferința fizică este nejustificată, deoarece sufletul său știe că va avea un sfârșit, că și suferința fizică are un sfârșit și că sufletul își va trage foloase din ea, chiar dacă atunci nu va mai fi capabil să transmită această cunoaștere trupului. Dar trupul se separă de suflet de îndată ce simte perfecțiunea acestuia, pentru că atunci își îndeplinește sarcina de a fi acordat o ședere acestui suflet. Ceasul morții poate fi dificil pentru voi toți, dar poate fi și o adormire fericită pentru voi, pentru a vă trezi apoi în împărăția luminii, atunci când nu mai are nevoie de suferință, când a găsit deja unirea cu Dumnezeu pe Pământ și El îl ia acum acasă în împărăția Sa, în casa Tatălui vostru, pentru a vă face fericiți. Dar nu știți care va fi sfârșitul vostru și de aceea cereți-i lui Dumnezeu milă, cereți-i harul și puterea, dacă Dumnezeu vă mai cere suferință, și veți îndura și voi ceasul morții, doar trupul va suferi, dar sufletul va părăsi trupul plin de bucurie și se va înălța în sferele de lumină....

Amin