• Indietro

Seguire Gesù

Esiste soltanto una via che conduce alla Vita eterna ed all’unificazione con Dio, la via su Gesù Cristo e chi respinge il Cristo, non potrà mai passare attraverso la Porta del Cielo all’eterna Beatitudine. L’uomo deve percorrere la stessa via che ha percorso Gesù sulla Terra, la via dell’Amore e della sofferenza, perché soltanto attraverso l’amore si può redimere ed attraverso la sofferenza diminuire la colpa di peccato. Per poter far questo, gli devono essere trasmesse la Grazia che Gesù ha conquistato attraverso la morte sulla Croce, che può ricevere nuovamente soltanto, se riconosce Gesù Cristo come il Redentore ed il Figlio di Dio. Deve stare nella fede nel divino Redentore, deve credere che Dio Stesso Lo ha inviato sulla Terra, per poter ora prendere dimora in Lui in tutta la Pienezza, deve credere, che l’Amore divino Stesso E’ disceso agli uomini ed allora soltanto dimostra la fede in Dio, quando riconosce l’Opera di Redenzione come un Atto del più grande Amore per gli uomini e desidera aver parte nella Benedizione dell’Opera di Redenzione. Gesù dice: “Nessuno viene al Padre se non per mezzo di Me.... ” Gesù non dice queste Parole come Uomo, ma queste Parole sono da intendere spiritualmente. Egli Stesso Era puro Amore e quindi l’uomo si deve formare nell’amore per essere unito con il Padre, Che E’ l’Amore Stesso. Ma se l’uomo sta nell’amore, allora riconoscerà anche, che Gesù Cristo E’ pure la Quintessenza dell’eterna Divinità, non potrà più separare Cristo da Dio e quindi l’amore sarà l’unica via per giungere a Dio. Ma se l’uomo non riconosce Cristo, non può mai stare nel giusto pensare. Anche se vuole affermare Dio, non è una profonda fede, che separa Dio e Cristo. Si crea un falso concetto dell’eterna Divinità. La Dottrina cristiana prescrive come cosa più importante i due Comandamenti: Amare Dio sopra tutto ed il prossimo come sè stesso. Per poter adempiere questo Comandamento, egli stesso dev’essere amore, quindi deve percorrere la stessa via che Gesù ha percorso sulla Terra; deve effondere amore su tutte le vie della sua vita, e dato che Dio E’ l’Amore Stesso, attraverso quest’opera d’amore attira a sé l’eterna Divinità, quindi si unisce con Lui ed allora si svolge lo stesso che Gesù ha indotto alle Parole: “Il Padre ed Io Siamo/E’ Uno.... ”Egli Si è unito con Dio attraverso il Suo ultragrande Amore in modo che poteva pronunciare con piena Ragione queste Parole, perché il Suo Essere era totalmente compenetrato dallo Spirito divino, quindi il Padre, l’eterna Divinità, Era nel Figlio, in Colui che era proceduto da Lui e non potevano eternamente più essere separati l’Uno dall’Altro. E questa Fusione con la Forza Ur sarà sempre la conseguenza dell’intimo amore per Dio e per gli uomini, quindi l’amore è la via che conduce a Dio. L’Opera di Redenzione era la più grande Opera d’Amore di un Uomo per l’intera umanità. Chi non la riconosce, dev’essere privo d’amore, altrimenti vorrebbe riconoscere il più chiaro possibile il collegamento e sparirebbe ogni dubbio sulla Divinità di Gesù. Ma senza amore la via verso l’Alto non potrà mai essere percorsa, perché allora l’uomo non segue Gesù; non fa parte di coloro che sono stati redenti attraverso la Sua morte sulla Croce e con ciò è perduto per delle Eternità.

Amen

Urmând pe Iisus....

Există o singură cale care duce la viața veșnică și la unirea cu Dumnezeu.... calea prin Iisus Hristos, iar cel care îl respinge pe Hristos nu va putea intra niciodată pe poarta raiului spre fericirea veșnică. Ființa umană trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ, drumul iubirii și al suferinței, pentru că nu se poate răscumpăra decât prin iubire și nu-și poate reduce vina păcatului decât prin suferință. Iar pentru a putea face acest lucru, trebuie să i se împărtășească harurile dobândite de Iisus prin moartea Sa pe cruce, pe care el, la rândul său, le poate primi doar dacă îl recunoaște pe Iisus Hristos ca Răscumpărător și Fiu al lui Dumnezeu. El trebuie să aibă credință în Răscumpărătorul divin.... El trebuie să creadă că Dumnezeu Însuși L-a trimis pe Pământ pentru a putea locui în El în toată plinătatea.... el trebuie să creadă că însăși iubirea divină a coborât la oameni, iar apoi dovedește credința în Dumnezeu doar atunci când recunoaște actul mântuirii ca fiind un act de cea mai mare iubire pentru oameni și vrea să participe la binecuvântarea actului mântuirii. Iisus spune: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...." Iisus nu rostește aceste cuvinte ca o ființă umană, ci ele trebuie înțelese în mod spiritual. El Însuși a fost iubire pură și, prin urmare, ființa umană trebuie să se transforme în iubire pentru a se uni cu Tatăl, care este iubire. Dar dacă ființa umană se află în dragoste, atunci va recunoaște că Iisus Hristos este și întruchiparea divinității veșnice. El nu va mai putea să-l despartă pe Hristos de Dumnezeu și, astfel, iubirea va fi singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Dar dacă o persoană nu-L recunoaște pe Hristos, nu poate gândi niciodată corect. Și chiar dacă vrea să-L afirme pe Dumnezeu, nu este o credință profundă, care Îl separă pe Dumnezeu și pe Hristos unul de celălalt. El face o concepție falsă despre Dumnezeirea eternă. Doctrina creștină prescrie ca fiind cele mai importante cele două porunci: Să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Pentru a împlini această poruncă, el trebuie să fie el însuși iubire și, prin urmare, trebuie să parcurgă același drum pe care l-a parcurs Iisus pe Pământ; trebuie să distribuie iubire în toate modurile sale de viață și, întrucât Dumnezeu este iubirea însăși, prin orice lucrare de iubire atrage la sine divinitatea eternă, se unește cu ea și atunci are loc același lucru care l-a determinat pe Iisus să spună: "Tatăl și cu Mine suntem una". De asemenea, El s-a unit cu Dumnezeu prin iubirea Sa copleșitoare, astfel încât a fost pe deplin justificat să pronunțe aceste cuvinte, deoarece Ființa Sa era complet pătrunsă de duhul divin, astfel că Tatăl...., Dumnezeirea veșnică.... era în Fiul, în Cel care a provenit din El, și nu mai puteau fi separați veșnic unul de celălalt. Iar această contopire cu puterea primordială va fi întotdeauna rezultatul unei iubiri intime pentru Dumnezeu și pentru oameni, astfel încât iubirea este calea care duce la Dumnezeu. Opera de răscumpărare a fost cea mai mare operă de iubire a unei ființe umane pentru întreaga umanitate. Oricine nu recunoaște acest lucru trebuie să fie lipsit de orice iubire, altfel ar dori să recunoască legătura în modul cel mai clar și orice îndoială cu privire la divinitatea lui Iisus ar dispărea. Fără iubire, însă, calea de urcare nu poate fi parcursă niciodată, pentru că atunci ființa umană nu îl urmează pe Iisus, nu aparține celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce și, prin urmare, este pierdută pentru veșnicie.....

Amin