• Back

SLOBODNA VOLJA JE NEIZOSTAVNA ZA IZBAVLJENJE.... (SAMOIZBAVLJENJE)....

Zahvaljujući slobodnoj volji, čovjek ima moć [[(ima u svojoj moći)]] sebe izbaviti, on je slab i nemoćan jedino bez primjene sredstava milosti, bez potpore duhovne snage. Milost je sve što Bog u Svojoj Ljubavi pruža čovjeku, ako ovaj nju žudi.... Stajati u Božjoj milosti znači biti stalno zbrinut od Njegove Ljubavi, a ova Ljubav intervenira svugdje gdje je čovjek u opasnosti. Ako njegovoj duši prijeti opasnost, njemu pomaže Božanska Ljubav, ukoliko se sam čovjek ne suprotstavlja ovoj pomoći. Najučinkovitije sredstvo milosti je molitva. Molitva je sredstvo za neizmjerno primanje milosti, odnosno uvijek iznova snage i pomoći u svim nevoljama i patnjama duše. Molitva čini to, da se dobra duhovna bića čovjeku pomoćno postave na raspolaganje, odnosno snagu, koju oni posjeduju u punini, daju u molitvi snage-potražujućem čovjeku. Onda je slobodna volja čovjeka bila aktivna, da traži snagu iz Boga. Stoga je molitva sredstvo za primanje neizmjernih milosti. A još jedno sredstvo za primanje milosti je aktiviranje u Ljubavi.... Jer, sa svakim djelom nesebične Ljubavi prema bližnjemu, njemu pritječe Božanska milost u obliku Božanske Ljubavi, a ova čovjeka potiče na sve živahniju Ljubav-nu aktivnost, a jedino kroz Ljubav, čovjek sebe izbavlja, tako će snaga u čovjeku biti to jača, što više on prakticira Ljubav, i kroz to prima Božju milost, odnosno povećanu snagu za svoje samoizbavljenje. Nikakva snaga ili milost ne može priteći čovjeku koji samo ispunjava neku formu, njega mora najunutarnjije srce poticati da moli i da ljubi.... Tek onda njemu može biti posredovana milost. A briga, bolest i nevolja su dokaz Božanske Ljubavi, jer one trebaju čovjeka dovesti u stanje da primjeni sredstva milosti, stoga da u molitvi preklinje pomoć, i da postane aktivan u Ljubavi za bližnjeg. A, Bog ljude kroz to vodi tako da oni nose žudnju da stanu u zračenje Božanskog Sunca milosti, On im na neki način nudi sredstva milosti, tako da se oni njima posluže. Duhovno usavršeni međutim stoji u istoj volji s Bogom, i kao vršitelj volje, na isti način se trudi, na bića na Zemlji tako utjecati, da se ona posluže sredstvima milosti.... oni potiču volju čovjeka da bude Ljubav-no aktivan, i da Boga moli za Njegovu potporu snage.... tek onda je slobodna volja ispravno iskorištena, onda je čovjek sposoban sam sebe izbaviti, jer on čini sve s Božjom pomoći, on koristi Božju milost, i stoga živi u [[(Bogu)]] i sa Bogom....

AMEN

Voința liberă este indispensabilă pentru mântuire.... (Propria răscumpărare)....

În virtutea voinței libere, omul are în puterea sa de a se răscumpăra pe sine însuși, el este însă slab și neputincios fără folosirea mijloacelor harului, fără aportul de putere spirituală. Harul este tot ceea ce Dumnezeu dă ființei umane în iubirea Sa, dacă aceasta îl dorește.... A sta în harul lui Dumnezeu înseamnă a fi în permanență îngrijit de iubirea Sa, iar această iubire intervine oriunde ființa umană este în pericol. Dacă sufletul său este în pericol, iubirea divină îl va ajuta, cu condiția ca ființa umană să nu se opună ea însăși acestui ajutor. Cel mai eficient mijloc al harului este rugăciunea. Rugăciunea este mijlocul de a primi haruri nemăsurate, adică putere și ajutor mereu și mereu în toate nevoile și suferințele sufletului. Rugăciunea face ca ființele spirituale bune să se pună la dispoziția ființei umane, adică să dea puterea pe care o posedă din belșug celui care cere putere în rugăciune. Pentru că atunci voința liberă a ființei umane a fost activă pentru a cere putere de la Dumnezeu. Rugăciunea este, așadar, un mijloc de a primi har nemăsurat. Și un alt mijloc al harului este activitatea de iubire..... Căci cu fiecare act de iubire dezinteresată față de aproapele, harul divin curge spre el sub forma iubirii divine, iar aceasta îl îndeamnă pe om la o iubire tot mai activă, și numai prin iubire se răscumpără, astfel că puterea din ființa umană devine cu atât mai puternică cu cât practică mai mult iubirea și primește astfel harul lui Dumnezeu, adică o putere sporită pentru răscumpărarea sa. Nici o putere sau har nu poate curge către o persoană care doar îndeplinește o formă oarecare, inima sa lăuntrică trebuie să-l îndemne să se roage și să iubească..... Numai atunci i se poate împărtăși harul. Și grijile, bolile și necazurile sunt dovezi ale iubirii divine, pentru că ele sunt menite să aducă ființa umană în starea de a aplica mijloacele harului, astfel încât să implore ajutor în rugăciune și să devină activă în iubirea față de aproapele său. Astfel, Dumnezeu îi îndrumă pe oameni astfel încât aceștia să dorească să stea sub razele soarelui divin al harului, El le oferă, ca să spunem așa, mijloacele harului, astfel încât ei să le folosească. Cu toate acestea, persoana perfectă din punct de vedere spiritual are aceeași voință ca și Dumnezeu și, în calitate de executant al voinței, depune același efort pentru a influența ființele de pe Pământ astfel încât acestea să folosească mijloacele de har.... ea stimulează voința ființei umane să fie activă în mod iubitor și să apeleze la Dumnezeu pentru a primi puterea Lui.... numai atunci este folosit corect liberul arbitru, atunci ființa umană este capabilă să se răscumpere pe sine, pentru că face totul cu ajutorul lui Dumnezeu, se folosește de harul lui Dumnezeu și astfel trăiește în și cu Dumnezeu....

Amin