• Retour

La voie douloureuse de Jésus en tant qu’Homme

Même pour Moi le chemin sur la Terre en tant qu’Homme Jésus était très difficile, parce que Mon Âme était descendue du Règne de la Lumière dans l'abîme, elle était arrivée dans une sphère qui pouvait lui préparer seulement de la peine, parce que c’était le domaine de Lucifer, de l'esprit premier tombé. C’était le domaine de l'obscurité, du péché et de la mort. Et seulement l'Amour qui brûlait en Moi M'a rendu la vie supportable, parce que cet Amour reconnaissait le terrible sort du prochain et cherchait à l’aider. Et chaque Amour qui veut aider a un effet de Force, de sorte que Je disposais donc d'une Force inhabituelle et pouvais l'engager pour le bien du prochain. J'Étais pur et sans péché et Je Me trouvais au milieu du péché. Et Mon Âme a souffert d’une manière indicible, parce que tout le coupable agissait sur le corps, parce que les faiblesses et les désirs attaquaient le corps, et l'Âme devait combattre contre ceux-ci pour ne pas succomber. De grandes tentations s'approchaient de Moi, parce que Lucifer connaissait Mon Plan, de libérer de son pouvoir les êtres tombés de Dieu, et de les reconduire de nouveau au Père. Et il a vraiment tout tenté et s'est donné du mal, en croyant Me porter Moi-Même à la chute. Il M'a opprimé dans Ma lutte pour la spiritualisation de Mon Âme qui voulait S’unir avec l'Amour divin, pour être comblée avec la Force pour l'exécution de l'Œuvre de Libération qui pouvait être conquise seulement par l'Amour. C’était bien le sort le plus difficile qu'ait à porter un homme qui passait sur cette Terre. Parce que Je connaissais aussi Ma Tâche, lorsque l'unification avec l'Esprit du Père en Moi a eu lieu. Je savais la voie terrible de souffrance que J'avais à parcourir, Je savais Mon chemin vers la Croix qui s'est conclue avec Ma mort sur la Croix. Je savais tout déjà par avance et J’ai parcouru consciemment et dans la libre volonté cette voie, parce que Mon Amour pour l'humanité souffrante était si grande qu’elle aurait été perdue pour des temps éternels sans Mon Œuvre de Libération. Parce qu'aucun homme ne pouvait lui-même extirper le grave péché de la chute d'un temps de Dieu, parce que cette chute a eu lieu dans la connaissance la plus claire de ce que l'être a fait. Ce n'était pas un péché par faiblesse, c’était une rébellion entièrement consciente contre Dieu malgré la connaissance la meilleure. Mais J'ai eu Miséricorde de l'humanité, vu que J'ai reconnu les liaisons, et donc aussi l'impossibilité d'arriver jamais plus à la Lumière, si n'était pas accomplie une Œuvre d'Amour par laquelle la très grande faute était extirpée. Si Moi en tant qu’Homme Je n'avais pas conquis cette connaissance qui était la conséquence de Mon grand Amour, alors Je n'aurais pu avoir la Volonté pour cette voie surhumaine de souffrance. Mais le Père a accepté comme Œuvre d'Expiation seulement un Sacrifice dans la totale libre Volonté d'Amour. Et ainsi J'ai parcouru consciemment la voie vers la Croix, consciemment J'ai pris sur Moi Mon Sort terrestre, que seulement l'Amour en Moi a pu supporter. Et J'ai tenu bon jusqu'à la fin. Aucun homme ne peut imaginer ces souffrances et ces tourments, qu'une Âme pure d'en haut avait à subir, mais la Force Me venait sans interruption, parce que Je suis resté dans le lien intime avec le Père, parce que J'ai demandé Son Amour et Je l'obtenais sans limites. Et ainsi il vous est toujours de nouveau donné l'éclaircissement que « l'Amour » a accompli le Sacrifice de la Croix, que « l'Amour » qui Me comblait totalement, Était l'Esprit du Père de l'Éternité Même, que Lui-Même donc a racheté le monde du péché et de la mort, et avec Lequel Je Me suis totalement uni, parce que « l'Amour » a pris demeure dans l'Homme Jésus, dans une Enveloppe humaine qui était volontaire et en mesure de souffrir, parce que l'Esprit de l'Infini ne pouvait pas souffrir, mais Il pouvait rayonner totalement une forme et donc maintenant Lui-Même et la Forme rayonnée étaient Un. Le chemin terrestre en tant qu’Homme Jésus avait été outre mesure difficile, mais il a apporté à l'« Homme » Jésus la pleine unification avec Moi, il lui a apporté la Divinisation de Son Âme. Et l'Homme Jésus a atteint sur la Terre le but que tous les hommes doivent atteindre, et qui est de s'unir avec l'Esprit du Père de l'Éternité, et ils le peuvent, parce que dans le divin Rédempteur Jésus Christ ils ont une Aide qui leur enlève le poids du péché d’Ur lorsqu’il est porté sous la Croix, et il peut même fortifier leur volonté, pour atteindre la pleine union, l'unification avec Moi, l'Esprit du Père de l'Éternité, parce que pour cela l'Homme Jésus est mort sur la Croix, pour que maintenant les hommes trouvent la Libération du péché et de la mort.

Amen

Patimile lui Iisus ca om....

Ca om Iisus, umblarea pe Pământ a fost, de asemenea, foarte dificilă pentru Mine, căci sufletul Meu coborâse din împărăția luminii în cea a adâncurilor.... intrase într-o sferă care nu putea să-i provoace decât chinuri, căci era tărâmul lui Lucifer, primul spirit căzut.... Era un tărâm al întunericului, al păcatului și al morții. Și numai iubirea care ardea în Mine Îmi făcea viața suportabilă, căci această iubire recunoștea soarta îngrozitoare a semenilor și căuta să-i ajute.... Și orice iubire care vrea să ajute își face efectul ca forță, astfel că am avut la dispoziție o forță neobișnuită și am putut să o folosesc în beneficiul semenilor Mei.... Eram pur și fără de păcat și M-am aflat în mijlocul păcatului.... Iar sufletul Meu a suferit de nedescris, deoarece tot ceea ce era păcătos afecta și trupul.... deoarece slăbiciunile și poftele afectau trupul, iar sufletul trebuia să lupte cu ele pentru a nu le ceda. Am fost abordat de mari ispite, căci Lucifer știa de planul Meu de a elibera de sub controlul său ființele care se îndepărtaseră de Dumnezeu și de a le întoarce din nou la Tatăl. Și el a încercat cu adevărat și a făcut tot ceea ce credea că ar putea să Mă facă pe Mine Însumi să cad. El a fost o mare provocare pentru Mine în lupta pe care am dus-o pentru spiritualizarea completă a sufletului Meu, care dorea să se unească cu iubirea divină pentru a se umple de putere în vederea îndeplinirii actului de Mântuire, care nu putea fi dobândit decât prin iubire. A fost probabil cea mai grea soartă pe care a avut-o o ființă umană care a pășit pe acest Pământ.... Pentru că și Eu am știut despre sarcina Mea atunci când unificarea cu Spiritul Tatălui a avut loc în Mine.... Știam despre drumul îngrozitor al suferinței pe care trebuia să-l urmez, știam despre drumul crucii pe care moartea Mea pe cruce l-a încheiat.... Știam totul dinainte și totuși am parcurs această cale în mod conștient și de bunăvoie, deoarece dragostea Mea era atât de mare pentru omenirea suferindă, care ar fi fost pierdută pentru eternitate fără actul Meu de mântuire.... Pentru că nicio ființă umană nu a fost capabilă să răscumpere nici măcar păcatul grav al apostaziei anterioare față de Dumnezeu, deoarece această apostazie a avut loc în cea mai strălucită conștientizare a ceea ce făcuse ființa.... Nu a fost un păcat din slăbiciune, a fost o răzvrătire complet conștientă împotriva lui Dumnezeu, împotriva celei mai bune cunoașteri.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă de umanitate, pentru că am recunoscut toate corelațiile și, prin urmare, și imposibilitatea de a se mai întoarce vreodată la lumină dacă nu se realiza o lucrare de iubire prin care să fie răscumpărată vina copleșitoare.... Dacă Eu, ca ființă umană, nu aș fi dobândit această conștientizare, care a fost rezultatul marii Mele iubiri, atunci nici nu aș fi fost în stare să adun voința pentru această cale supraumană a suferinței.... Dar numai o jertfă într-o voință complet liberă de iubire a fost acceptată de Tatăl ca o lucrare de ispășire.... Și astfel am luat în mod conștient calea crucii, am luat asupra Mea în mod conștient soarta pământească pe care numai iubirea din Mine o putea îndura.... Și am îndurat până la sfârșit.... Nici o ființă umană nu poate măsura suferința și chinul pe care un suflet curat de Sus a trebuit să le îndure, dar Eu am primit constant putere pentru că am rămas în cea mai intimă legătură cu Tatăl, pentru că am cerut iubirea Lui și am și primit-o fără limită.... Și astfel, de nenumărate ori vi se dă explicația că "iubirea" a oferit jertfa de pe cruce, că "iubirea" care M-a umplut complet a fost însuși Spiritul Tatălui din veșnicie.... că El Însuși a răscumpărat lumea de păcat și de moarte, cu Care M-am unit complet, pentru că "iubirea" a luat locuință în ființa umană Iisus, într-un înveliș uman care a putut și a vrut să sufere, pentru că spiritul infinitului nu a putut suferi, dar a putut radia complet printr-o formă și astfel El Însuși și forma radiată erau acum una.... Umblarea pământească a omului Iisus a fost extrem de dificilă, dar i-a adus "omului" Iisus unirea deplină cu Mine, i-a adus divinizarea sufletului său.... Și omul Iisus a atins scopul pe Pământ pe care toți oamenii ar trebui să-l atingă: Unirea cu Spiritul Tatălui al veșniciei, lucru pe care îl pot face și pentru că au ajutor în divinul Răscumpărător Iisus Hristos, Care le ia povara păcatului primordial atunci când este purtat la cruce și Care apoi le va întări și voința de a realiza unificarea completă, unirea cu Mine, Tatăl-Spirit al veșniciei.... Căci acesta este motivul pentru care omul Iisus a murit pe cruce, pentru ca oamenii să poată găsi acum răscumpărarea de păcat și de moarte....

Amin