• Retour

Dieu Est l’Amour

Tout s’est levé de la Force d'Amour de Dieu. Il est Lui-Même la Source Éternelle de la Force, Son Élément fondamental est l'Amour, Lui-Même est donc l'Amour. Et pourtant Il est un Être Qui agit et crée selon le plus sage Consentement. Il est un Être Qui porte Ses Pensées à l’exécution, Qui produit constamment de nouvelles créations qui atteignent toujours leur but, Qui rayonnent Sa Force d'Amour dans l'Infini, Qui n'agit pas arbitrairement mais Son Action est déterminée par la Sagesse et la Puissance de Dieu dans son Effet. Dieu Est l'Amour. Vous les hommes vous ne comprendrez pas cette expression aussi longtemps que vous ne pouvez pas sonder l'Être de l’Amour, ce qui implique de se former dans l'amour. Parce que vous observerez toujours l'Amour comme une Caractéristique que vous conférez à l'Être le plus sublime et le plus parfait. Mais le fait que cet Être Est l'Amour Même, cela vous restera incompréhensible aussi longtemps que vous vivez en tant qu’homme sur la Terre. Et vous êtes tous procédés de cet Amour, vous êtes de la Force rayonnée, vous êtes l’amour même dans votre constitution fondamentale, mais aussi des êtres qui peuvent penser et vouloir, la preuve d'une « Essence ». Rien de ce qui s’est levé et de ce qui se lèvera n’est donc sans un plan. Tout a été pensé dans la pleine Sagesse, tout est un ensemble de Pensées d'un Être sublimement parfait, que vous les hommes vous appelez « Dieu ». Et cet Être s’est multiplié. De Lui-Même Il a fait se lever des êtres semblables, Sa Force d'Amour s’est écoulée et Il lui a donné des formes. Il a Créé. Tout ce que Dieu a créé est et reste Amour dans sa substance fondamentale. C’est et reste une Force qui doit devenir active selon la Volonté divine. Mais si elle est entravée dans son efficacité, alors l'Ordre divin devient inversé. Le Principe d'Amour devient inversé dans le contraire. À l'Être qui est en Soi Amour, Sagesse et Puissance, c'est-à-dire qui est « Dieu », vient s’opposer une résistance, chose qui pourrait en effet se produire de la part des êtres qu’Il a appelé à la vie, parce qu’Il les a pourvus avec la libre volonté comme Ses Images, mais dans ce cas l'être sort de Son Ordre de la Loi, il se renverse dans le contraire, il continue à exister, mais il ne permet plus cependant à la Force d'Amour d’agir, et cela signifie le durcissement, cela signifie l'immobilité, cela signifie la mort de ce qu’une fois a rayonné de Dieu comme étant la « Vie ». Dans sa substance primordiale l’homme est amour, mais il se trouve presque toujours encore dans la résistance contre Celui qui l’avait rayonné comme étant un être. Et donc il ne reconnaît pas non plus ce qu’est l'Amour. Pour cette raison l’Être de Dieu qui est Lui-Même l’Amour est également insaisissable pour lui. Parce que l'Amour est aussi en même temps Lumière, qui cependant fournit peu de rayonnement à l'homme, tant que son amour est faible. Par conséquent il ne peut pas reconnaître Dieu dans Son Être, il peut croire lui-même ce que seulement il lui est communiqué à Son sujet, mais dès que ces communications correspondent à la Vérité elles lui apporteront aussi la Lumière, parce qu'alors il s’efforcera de changer son être dans l'amour, et il se tournera aussi vers cet Être Qui Est ultra parfait et que maintenant il commence à reconnaître comme « l'Éternel Amour ». Mais il ne sera jamais apte à sonder l'Être de Dieu, parce qu'Il est le Centre de la Force de l'Éternité, alors que tous les êtres créés sont des étincelles de Force qui ont été rayonnées, qui cependant dans leur petitesse ne pouvaient jamais contempler le Feu Fondamental sans disparaître. L'homme pourra déjà reconnaître sur la Terre l'Amour, la Sagesse et le Pouvoir d'un Dieu essentiel, si sa volonté est bonne et son cœur ouvert au Rayonnement renouvelé d'Amour de l'Être Duquel il a eu son origine, parce que cet Être ultra parfait Se révèle à Ses créatures. Et cela est la plus grande démonstration d'Amour de Celui qui est l'Amour Même qui S’annonce Lui-Même, Qui fournit l’éclaircissement sur Lui- Même aux êtres créés, pour autant qu’ils peuvent Le saisir, et avec cela Il veut faire éclater de nouveau l’amour, pour qu’ils redeviennent de nouveau en conformité avec l'élément fondamental, pour que Ses créatures entrent de nouveau dans l’Ordre de l’éternité, pour pouvoir créer et agir selon leur destination comme c’était au commencement.

Amen

Dumnezeu este iubire....

Din puterea de iubire a lui Dumnezeu a apărut totul.... El Însuși este sursa originară a puterii, elementul său primordial este iubirea, El însuși este deci iubire.... Și totuși, El este o Ființă care lucrează și creează după înțeleapta Sa discreție.... El este o Ființă care Își îndeplinește gândurile, Care dă naștere în mod constant la noi creații, care radiază puterea iubirii Sale în infinit, care, cu toate acestea, își îndeplinește întotdeauna scopul, care nu lucrează în mod arbitrar, ci este determinată de înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în efectul său.... Dumnezeu este iubire.... Voi, oamenii, nu veți înțelege această afirmație atâta timp cât nu puteți înțelege esența iubirii, ceea ce presupune să vă transformați pe voi înșivă în iubire. Căci veți considera întotdeauna iubirea ca fiind o caracteristică pe care o atribuiți Ființei celei mai înalte și mai perfecte. Dar faptul că această Ființă Însăși este iubire va rămâne de neînțeles pentru voi atâta timp cât trăiți pe Pământ ca ființă umană. Și voi toți ați apărut din această iubire, sunteți puterea emanată, sunteți iubirea însăși în natura voastră originară.... dar sunteți și ființe care pot gândi și dori.... dovada unei "entități".... Prin urmare, nimic nu este întâmplător, ceea ce a apărut și va apărea în continuare.... Totul este gândit cu înțelepciune, totul este gândul unei ființe desăvârșite, pe care voi, oamenii, o numiți "Dumnezeu".... Și aceasta fiind înmulțită în sine.... A lăsat aceleași ființe să se nască din Sine, Și-a revărsat puterea iubirii și i-a dat formă.... A creat.... Tot ceea ce a creat Dumnezeu este și rămâne iubire în substanța sa originală. Ea este și rămâne o putere care trebuie să devină eficientă conform voinței divine..... Totuși, dacă este împiedicată în eficiența sa, ordinea divină este răsturnată.... Principiul iubirii este transformat în opusul lui. Ea devine opusul ființei, care în sine este iubire, înțelepciune și putere.... care este "Dumnezeu".... ceea ce se poate întâmpla cu siguranță din partea ființelor pe care le-a chemat la existență, pentru că le-a înzestrat și cu liberul arbitru ca imagini ale Sale.... Dar atunci omul iese din ordinea sa legală.... se transformă în opusul.... el există, dar nu mai permite ca puterea iubirii să devină eficientă, iar aceasta înseamnă solidificare, înseamnă imobilitate, înseamnă moartea a ceea ce odinioară radia ca "viață" din Dumnezeu.... Ființa umană este iubire în substanța sa originară, dar în mare parte se află încă în rezistență față de Cel care a emanat-o ca ființă.... Și de aceea nici ea nu recunoaște ce este dragostea.... Din acest motiv, natura lui Dumnezeu, care este iubirea însăși, este de neînțeles pentru ea. Pentru că iubirea este în același timp și lumină, care, totuși, strălucește încă puțin pentru ființa umană atâta timp cât iubirea sa este slabă. Prin urmare, ea nu-L poate recunoaște nici pe Dumnezeu în natura Sa, ea poate doar să creadă ceea ce i se spune despre El, dar, de îndată ce aceste relatări vor corespunde adevărului, îi vor aduce și lumină, pentru că atunci va face un efort pentru a-și schimba natura în iubire și se va îndrepta spre Ființa care este suprem de perfectă și pe care acum începe să o recunoască drept "Iubire veșnică"..... Dar ea nu va putea niciodată să pătrundă esența lui Dumnezeu, căci El este centrul puterii din eternitate, în timp ce toate ființele create sunt scântei de putere care au fost emanate, dar care, în micimea lor, nu au putut niciodată să privească focul primordial fără să piară.... Ființa umană de pe Pământ va putea deja să recunoască iubirea, înțelepciunea și puterea unui Dumnezeu esențial dacă voința sa este bună și inima sa se deschide la iluminarea reînnoită a iubirii Ființei de la care și-a luat originea.... Căci această Ființă suprem de perfectă se dezvăluie creaturilor Sale.... Și aceasta este cea mai mare dovadă de iubire a Celui care este iubirea însăși, faptul că El se revelează, că oferă ființelor create de El informații despre Sine în măsura în care acestea sunt capabile să le înțeleagă.... și că, prin aceasta, El vrea să reaprindă iubirea pentru ca ea să devină din nou eficientă conform elementului primar.... pentru ca creaturile Sale să reintre în ordinea eternă pentru a putea crea și lucra conform destinului lor, așa cum a fost la început....

Amin