• Retour

La modération

Vous devez mener une vie modérée déjà depuis la jeunesse, et ainsi le dépassement de la matière vous sera facile. Vous ne désirerez pas les jouissances terrestres, et il ne vous sera pas difficile de vous retenir pour un gain spirituel. Mais plus vous réveillez le désir ardent pour la jouissance terrestre, plus l’âme aura à combattre, parce qu'elle sera toujours entravée à travers l'avidité terrestre pour tendre à un bien spirituel, parce que ses sens sont capturés, et il n'est pas facile pour eux de se détacher des choses matérielles qui procurent seulement du bien-être au corps, mais qui sont nuisibles et qui le resteront toujours pour l’âme. Donc il est recommandé aux hommes un certain «jeûne», mais ce jeûne consiste seulement dans la limitation de ce que les sens désirent vivement. À l'homme la jouissance n'est pas entièrement défendue, seulement elle peut l’endommager même si elle est pratiquée avec mesure, parce qu’elle rend justement les sens inaptes pour la réception du bien spirituel, tandis qu'un homme qui réussit à se dominer lui-même et se contente de peu est «victorieux», il est facilement ouvert pour les biens de genre spirituel, parce que la matière ne l'entrave plus, mais lui-même l’assujettit à travers sa volonté. La modération ne peut jamais faire de mal, mais toujours servir, tandis que par contre la surabondance est toujours nuisible, et l'homme n'arrive jamais dans la possession d’un bien spirituel qui calme seulement les besoins de son corps, et il n'en trouve pas une juste mesure. Tant que l'homme ne se domine pas lui-même, il ne faut pas attendre de lui une ouverture pour l'afflux spirituel ; car il pense trop au corps, ce qui signifie la satisfaction des désirs ardents, alors l'homme se ferme à l'afflux spirituel, parce qu’il n'existe pas de possibilité pour les deux ensemble, parce que la matière exclut le spirituel, parce que ce sont deux Règnes différents qui offrent leur part, et les deux ne peuvent pas trouver en même temps résonance dans le cœur. Mais à l'homme il a été concédé une certaine mesure, parce que ce dont le corps a besoin pour l'existence, l'homme peut le désirer et le faire sien. Mais moins il est fait utilisation de cette mesure, plus l’âme en tire d'avantages, car sont donnés en ultra abondance ces biens qui ont uniquement de la valeur parce qu'ils sont impérissables, et sont emportés dans le Règne qui uniquement est réel, dans lequel l'âme entrera lorsqu’elle se détachera de son corps et entrera dans le Règne de l'au-delà. Alors elle recevra en abondance, parce qu'elle s’est contentée de peu, lorsque sur la Terre tout était à sa disposition. Elle ne devra alors s'imposer aucune contrainte, elle recevra ce qu’elle désire et sera rendu heureuse pour l'Éternité.

Amen

Modestia....

Ar trebui să duci o viață modestă încă din tinerețe și îți va fi mai ușor să depășești materia, nu vei dori plăcerile pământești și nu îți va fi greu să te abții de la ele de dragul câștigului spiritual. Dar cu cât se trezește mai mult lăcomia pentru plăcerile pământești, cu atât mai mult sufletul va trebui să lupte împotriva ei, pentru că va fi mereu împiedicat de poftele sale să se străduiască pentru binele spiritual, deoarece simțurile sale sunt prinse și nu se pot detașa cu ușurință de lucrurile materiale care creează doar confort pentru trup, dar sunt și vor rămâne dăunătoare pentru suflet. Din acest motiv, este recomandabil să le recomandăm oamenilor un anumit "post", dar acest post constă doar în limitarea a ceea ce simțurile doresc cu ardoare. Ființei umane nu-i este interzis să se complacă complet, doar că prin moderație își poate face rău, făcându-și simțurile nepotrivite pentru a primi bunurile spirituale, în timp ce un "învingător", o persoană care se poate controla și se mulțumește cu puțin, este ușor receptiv la bunurile de natură spirituală, pentru că materia nu-l mai împiedică, ci el însuși o supune prin voința sa. Frugalitatea nu poate dăuna niciodată, ci poate fi întotdeauna benefică, în timp ce excesul este întotdeauna dăunător, iar o persoană care își satisface doar nevoile trupului și nu găsește o măsură în el nu va intra niciodată în posesia bunurilor spirituale. Atâta timp cât ființa umană este stăpână pe ea însăși, este de așteptat ca ea să fie deschisă și la influxul spiritual; dar dacă trupul este preocupat în mod excesiv, ceea ce înseamnă orice satisfacere a poftelor, atunci ființa umană se închide în fața influxului spiritual, deoarece nu există posibilitatea de a le avea pe amândouă în același timp, deoarece materia exclude spiritualul, deoarece sunt două domenii diferite care își dau partea lor și ambele nu pot găsi rezonanță în inimă în același timp. Dar omului i s-a acordat o anumită măsură pentru ceea ce are nevoie trupul pentru a exista, pentru ca omul să-și dorească și să-și facă..... Totuși, cu cât această măsură este mai puțin luată, cu atât mai mult sufletul profită de ea, fiind din belșug aprovizionat cu bunuri care sunt singurele care au valoare pentru că sunt nepieritoare și sunt preluate în împărăția care este singura reală, în care sufletul va intra atunci când se va desprinde de trup și va intra în împărăția celor de dincolo.... Atunci va primi belșug, pentru că s-a mulțumit cu puțin atunci când totul era la dispoziția sa pe Pământ.... Atunci nu va mai fi nevoie să se forțeze, va primi ceea ce-și dorește și va fi fericită pentru eternitate....

Amin