• Retour

Autres traductions:

La cause du lever de la Création

Ce qui s'est produit dans le Règne des Esprits, était la cause de l'origine de la Création, de l'univers entier avec toutes ses Créations d'espèces spirituelles et matérielles. Avant la formation de ces Créations il existait seulement le Règne spirituel. C’était un monde d'incommensurables Béatitudes, dans lequel les êtres se réjouissaient de leur existence et pouvaient créer dans la possession de la force et de la lumière selon leur destination. Et ces «créations» étaient de nouveau constituées de Créations spirituelles, de pensées et d'idées qui affluaient de Dieu à ces êtres et qu'ils mettaient en œuvre avec d’incommensurables béatitudes, parce qu'ils avaient à leur disposition la force et ils pouvaient aussi utiliser leur libre arbitre. Et cet état de béatitude de ces êtres spirituels n'aurait jamais dû changer, ils n'avaient pas à craindre une limitation de leur force, ni une diminution de la lumière tant qu’en eux l'amour pour leur Dieu et Créateur restait inchangé, et donc ils étaient irradiés par Lui avec la Lumière de l'Amour divin. Mais ensuite survint une situation qui a exposé les êtres à réfléchir à un nouveau point de vue lorsque le porteur de Lumière Lucifer, le premier être créé, leur a présenté comme douteuse l'existence de l'Éternelle Divinité du fait qu’elle était invisible et il se mit lui-même comme Celui dont tous les êtres spirituels étaient procédés et maintenant il exigeait aussi qu’ils le reconnaissent comme leur Dieu et Créateur. Maintenant les êtres étaient mis dans une situation de conflit, parce que leur amour était pour Celui qui les avait créés. Mais la présentation de Lucifer les confondait, et elle leur semblait même plus crédible, parce que Lucifer brillait de lumière et de splendeur et ils ne réussissaient pas à voir un être au-dessus de lui. Seulement en eux il y avait encore la lumière de la connaissance, par conséquent ils émettaient aussi un doute sur la présentation de Lucifer. Et maintenant commençaient à s'alterner des phases pleines de lumière avec d’autres légèrement offusquées, et plus l'être se dédiait à ces dernières, plus les phases de pensées assombries se prolongeaient, ou bien les pensées s’éclaircissaient et l'être reconnaissait en pleine lumière sa vraie origine et Lucifer ne réussissait plus à offusquer la connaissance à ces derniers. Mais les premiers sont tombés vite dans son pouvoir et ils ont adopté son point de vue, et ils voyaient en lui leur Dieu et Créateur parce qu'ils s'opposaient aux instants pleins de lumière qui émergeaient toujours en eux, avant que ne se produise la chute définitive dans la profondeur. La force illimitée de Lucifer du début avait appelé à la vie une innombrable armée d'êtres spirituels bienheureux et du fait de cette plénitude de créations une fausse conscience de soi s’éleva en lui. Il ne vit plus la «Source», d’où il avait puisé cette force, mais il vit seulement les «preuves» de la Force, qui l'avait baigné, et il voulait la posséder seulement pour lui-même, même s’il savait qu'elle appartenait à Celui où il pouvait puiser la Force. Mais il voulait non seulement la posséder, mais aussi offusquer dans ces êtres la lumière qui leur révélait très clairement leur provenance. Et il réussit donc à faire tomber les êtres dans une discorde qui diminuait aussi leur béatitude et empêchait leur activité créatrice jusqu'à ce qu’ils se soient décidés définitivement pour leur Seigneur, et donc les êtres comme aussi «le porteur de lumière» perdirent leur force et leur lumière et tombèrent dans l'obscurité. Et ce processus spirituel qui, à vous les hommes, peut vous être expliqué seulement dans les grandes lignes, fut le motif pour la levée d'innombrables Créations d'espèces spirituelles et matérielles. Ces Créations sont seulement du spirituel déformé, tombé. À travers leur apostasie de Dieu c'est-à-dire que plus ils s’éloignaient infiniment de Lui, plus loin ils tombaient, et leur substance devenait toujours plus dure. Cela doit être compris ainsi : la force spirituelle de Dieu, qui incite à des activités toujours plus vives, ne pouvait plus toucher ce spirituel, parce qu'il s'opposait de lui-même à ce contact. Et ainsi l'activité cessa, la mobilité se raidit et la Vie qui était primitivement rayonnée de Dieu était devenue entièrement inefficiente et ce qui resta était une substance totalement durcie. Alors que l'Amour et la Sagesse de Dieu avait attribué au commencement à ce spirituel une autre destination : une Activité ininterrompue selon Sa Volonté, qui cependant devait être aussi la volonté de l'être. Les êtres spirituels avaient agi contrairement à leur destination. Ils voulaient employer leur force dans la volonté contraire à la volonté divine, mais ils ne pouvaient plus le faire, parce qu'eux-mêmes étaient privés de leur force par leur chute. Alors l'Amour de Dieu saisit de nouveau ce spirituel qui ne le reconnaissait plus parce qu'il était seulement plus qu'un amas de substances spirituelles contraires à Dieu. Sa Force d'Amour répandit ces substances, et il en fit jaillir les œuvres les plus variées de la Création. Donc Il transforma plus ou moins la force rayonnée un temps de Lui. Il donna à chaque œuvre de création sa destination, et elle fut soumise à la Loi du Devoir, de sorte que le spirituel dissous fut maintenant forcé à l’activité, mais sans la conscience de soi que l'être avait possédé auparavant. Les Créations ne sont au fond rien d'autre que ce qui était primitivement sorti de Dieu comme «être», seulement dans un état entièrement différent en ce qui concerne sa perfection. Parce que toutes les Créations sont seulement du spirituel imparfait qui est sur la voie du retour vers Dieu. Les êtres spirituels parfaits ne nécessitent pas des créations matérielles, ils émettent tout seul par eux-mêmes leurs idées et leurs pensées, et celles-ci sont seulement des produits spirituels de leur volonté et de leurs pensées, et de leur force illimitée. C’était un monde dans lequel se trouvaient seulement du «parfait» où il n’existait aucun manque, aucune limitation et aucune insuffisance. Celles-ci sont apparues seulement lorsque l'Univers de Dieu cachait des êtres infidèles, et comme le spirituel imparfait nécessitait des enveloppes dans lesquelles il était forcé à l’activité. Partout où se trouvent des formes, il y a aussi du spirituel imparfait qui est banni dans ces formes ; et plus ces formes sont solides, plus le spirituel qui y est lié est durci et contraire à Dieu. Mais la forme elle-même, la matière, est aussi constituée de telles substances imparfaites, qui sont tenues ensemble seulement par la force d'amour de Dieu, pour atteindre l’objectif : comme porteur d'entités spirituelles et aider celles-ci à la remontée. Toutes ces substances sont enveloppées par la force d'Amour de Dieu, mais elle n'agit pas sur elles par contrainte, pour ne pas casser violemment leur résistance. L'Œuvre de Création doit accomplir une certaine activité selon la Volonté de Dieu, mais le spirituel dans celui-ci n'est pas forcé à «se tourner vers Dieu». Et donc il peut aussi se passer qu'un être primaire appartenant au spirituel ait parcouru le passage entier à travers les œuvres de la Création jusqu'à la dernière incorporation comme homme et n'ait pas malgré cela réduit sa résistance contre Dieu, parce que cela doit être établi par sa libre volonté qui peut se tourner de nouveau vers le seigneur de l'obscurité. Mais l'activité dans la loi du devoir cause souvent l’abandon de la résistance contre Dieu, parce que l'entité perçoit déjà avec la moindre activité propre un certain bien-être, vu qu’une expression de force correspond à son être primaire. Les innombrables mondes stellaires et toutes les créations qui y sont contenues sont la conséquence de la chute de cette apostasie dans le Règne des Esprits. Ils existeront encore pendant des éternités, de nouvelles créations surgiront de façon continue pour rendre possible le retour à Dieu à tous les morts d’alors. Il se passera des éternités avant que l'Œuvre de retour dans son pays soit complète, avant que le dernier spirituel le plus dur soit dissous et puisse commencer le chemin du retour. Mais un jour toutes ces Créations seront spiritualisées, un jour il y aura de nouveau un «monde spirituel», lorsque tout le spirituel sera actif dans la même volonté avec Dieu et indescriptiblement bienheureux, un jour Dieu aura atteint le but, parce qu'Il aura autour de Lui non seulement des «créatures», mais des «fils», auxquels Il peut préparer les plus grandes Béatitudes, parce que Son infini Amour le pousse à un constant bonheur et ne permet même pas à Lui-Même de se reposer tant qu’Il n’a pas atteint Son but.

Amen

Traducteurs

Cauza originii creației....

Ceea ce a avut loc în împărăția spiritelor a fost cauza apariției creației, a întregului univers cu toate creațiile sale de natură spirituală și materială. Înainte de apariția acestor creații exista doar împărăția spirituală, era o lume de o fericire incomensurabilă în care ființele spirituale se bucurau de existența lor și puteau crea în posesia forței și a luminii, conform destinului lor. Iar această "creație" consta din nou în creații spirituale, în cunoașterea gândurilor și ideilor care curgeau către aceste ființe de la Dumnezeu și pe care ele le executau apoi într-o fericire incomensurabilă, deoarece aveau la dispoziție forța necesară pentru a face acest lucru și puteau, de asemenea, să-și folosească voinäa în mod liber. Iar starea de beatitudine a ființelor spirituale nu trebuia să se schimbe niciodată, ele nu trebuiau să se teamă de o limitare a puterii lor și nici de o reducere a luminii, atâta timp cât dragostea lor pentru Dumnezeul și Creatorul lor rămânea neschimbată și erau pătrunse de lumina divină a iubirii de la El.... Dar apoi a apărut starea în care o nouă viziune s-a deschis ființelor, în care din partea purtătorului de lumină Lucifer.... prima ființă creată...., Eterna Divinitate, pentru că nu era vizibilă, le-a fost prezentată ca îndoielnică.... în care el se prezenta ca fiind cel de la care proveneau toate ființele spirituale și care acum cerea și recunoașterea lor ca Dumnezeu și Creator.... Acum ființele erau prinse într-un conflict, căci iubirea lor era îndreptată spre Cel care le crease.... dar portretul lui Lucifer le încurca, ba chiar li se părea mai credibil, căci Lucifer strălucea în lumină și splendoare și nici nu puteau să vadă o ființă care să stea deasupra lui.... Doar lumina cunoașterii mai era încă în ei, potrivit căreia s-au îndoit și ei de reprezentarea lui Lucifer. Dar acum momentele de lumină au început să alterneze cu o tulburare liniștită, și cu cât ființa se abandona mai mult celei din urmă, cu atât mai lungi deveneau fazele de gândire întunecată, sau altfel: Gândurile se limpezeau și ființa își recunoștea cu cea mai mare ușurință adevărata origine. Iar Lucifer nu a mai fost în stare să tulbure cunoașterea acesteia..... Dar primii au ajuns curând sub controlul său și i s-au alăturat și au văzut în el pe Dumnezeul și Creatorul lor, pentru că s-au împotrivit momentelor pline de lumină care au apărut în repetate rânduri și în ei înainte de a avea loc căderea finală în abis. Puterea nedisimulată a lui Lucifer de la început a chemat la existență o armată nenumărată de ființe spirituale dintre cele mai fericite, iar din această abundență de creații ale sale a crescut în el o falsă conștiință de sine.... El nu mai vedea sursa din care își luase acea putere, ci vedea doar "dovezile" puterii care se revărsase prin el, iar pe acestea dorea să le posede doar el, doar pentru el însuși, deși știa că ele aparțineau și Celui din a Cărui putere îi era permis să le extragă.... Cu toate acestea, el nu voia doar să le posede, ci și să întunece lumina din aceste ființe care le dezvăluia cel mai clar originea.... Și astfel a reușit să cufunde ființele într-o discordie care, însă, le-a diminuat și fericirea și le-a inhibat activitatea creatoare.... până când, în cele din urmă, au decis în favoarea stăpânului lor și astfel atât ființele, cât și purtătorul de lumină și-au pierdut puterea și lumina și au căzut în întuneric.... Iar acest proces spiritual, care vă poate fi explicat vouă, oamenilor, doar în linii mari, a fost cauza apariției nesfârșitelor creații de natură spirituală și materială.... (3.7.1958) Aceste creații sunt doar lucruri spirituale transformate, apostate.... Prin această apostazie față de Dumnezeu, adică îndepărtarea nesfârșită de El, ea devenit tot mai dură în substanța sa cu cât cădea mai mult. Acest lucru trebuie înțeles în așa fel încât forța spirituală venită de la Dumnezeu, care o împinge la o activitate din ce în ce mai vie, nu a mai putut atinge această substanță spirituală, deoarece ea însăși i se împotrivea; și astfel activitatea a încetat, mobilitatea, viața, s-a încremenit.... și ceea ce a rămas a fost o substanță complet împietrită, deși inițial emana forță de la Dumnezeu, totuși devenise complet ineficientă.... Cu toate acestea, iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu intenționase inițial un alt scop pentru ființele spirituale: O activitate neîncetată conform voinței Sale, care, însă, trebuia să fie în același timp și voința ființei. Ființele spirituale au acționat contrar scopului lor, au vrut să își folosească puterea într-o voință nelegiuită, dar nu mai puteau face acest lucru, deoarece se lipsiseră de puterea lor prin apostazia lor. Acum, dragostea lui Dumnezeu a pus din nou stăpânire pe cele spirituale complet împietrite, care nu se mai recunoșteau pe ele însele, care erau doar un conglomerat de substanțe spirituale opuse lui Dumnezeu. Puterea iubirii Sale a îndepărtat aceste substanțe și a lăsat să se nască din ele cele mai versatile lucrări ale creației..... Astfel, El a remodelat, ca să zicem așa, forța emanată cândva de El, a dat fiecărei lucrări individuale de creație scopul său, care acum se împlinea și în legea constrângerii, astfel încât substanța spirituală dizolvată era acum forțată să intre în activitate, dar fără conștiința egoului pe care o posedase anterior ca ființă spirituală. Prin urmare, creațiile nu sunt, în esență, nimic altceva decât ceea ce a provenit inițial de la Dumnezeu ca ființă, doar că într-o stare complet schimbată în ceea ce privește perfecțiunea sa.... Căci toate creațiile sunt sau conțin doar substanțe spirituale imperfecte care se află pe calea întoarcerii la Dumnezeu. Ființele spirituale perfecte nu au avut nevoie de creații materiale, ci doar și-au scos din ele însele ideile și gândurile, dar acestea erau din nou doar produse spirituale ale voinței și gândirii lor și ale forței lor nelimitate. Era o lume în care se mișca doar perfecțiunea. Nu existau defecte, limitări și neajunsuri în ea..... Pentru că acestea au apărut doar atunci când universul a fost umplut cu ființe de tip Dumnezeu-apostat.... ca niște învelișuri spirituale imperfecte necesare în care acesta era obligat să funcționeze. Oriunde există forme, spiritele imperfecte sunt și ele legate în ele, și cu cât aceste forme sunt mai solide, cu atât mai împietrit și mai opus lui Dumnezeu este spiritualul legat în ele. Dar chiar și forma însăși.... materia.... este formată din astfel de substanțe imperfecte care sunt ținute împreună doar de puterea iubirii lui Dumnezeu pentru a servi unui singur scop: Ca purtătoare de entități spirituale care să le ajute să se înalțe. Forța divină a iubirii învăluie toate aceste substanțe spirituale, dar nu le afectează neapărat în măsura în care rupe violent rezistența.... Lucrarea de creație trebuie cu siguranță să desfășoare o anumită activitate în conformitate cu voința lui Dumnezeu, dar substanța spirituală din ea nu este forțată să se întoarcă spre Dumnezeu. Și de aceea se poate întâmpla de asemenea ca ființa spirituală, care aparține unei ființe primordiale, să parcurgă întregul parcurs prin lucrările creației până la ultima întrupare ca ființă umană și totuși să nu fi renunțat încă la rezistența față de Dumnezeu, deoarece acest lucru trebuie realizat prin voința sa liberă, care poate la fel de bine să se întoarcă din nou către stăpânul întunericului. Dar activitatea constantă în legea constrângerii aduce de obicei o slăbire a rezistenței împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființa simte deja o anumită bunăstare cu cea mai mică activitate proprie, deoarece o expresie a forței corespunde ființei sale primordiale. Nenumăratele lumi înstelate, toate creațiile din ele, sunt rezultatul acelei foste apostazii în împărăția spiritelor. Ele vor exista încă pentru eternități, noi creații vor apărea mereu pentru a permite calea de întoarcere la Dumnezeu pentru toți cei care au căzut cândva. Vor trece veacuri până când lucrarea de întoarcere va fi îndeplinită, până când chiar și ultima substanță spirituală împietrită va fi dizolvată și va putea porni pe calea întoarcerii.... Dar într-o zi toate aceste creații se vor fi spiritualizat, într-o zi va exista din nou o singură "lume spirituală", unde toate ființele spirituale vor fi active în aceeași voință cu Dumnezeu și incomparabil de fericite.... Într-o zi, Dumnezeu va fi atins scopul de a avea în jurul său nu doar "creaturi", ci și "copii", cărora le poate pregăti cele mai înalte fericiri, deoarece iubirea sa infinită îl îndeamnă la o fericire constantă și nu-l va lăsa să se odihnească până când nu-și va atinge scopul....

Amin

Traducteurs