• Retour

Surestimation des biens matériels

Vous cherchez à conquérir de la vie tout ce qu'elle vous offre ; vous tendez avec tous les sens aux biens de ce monde, vous augmentez la possession et accumulez avec ferveur des trésors terrestres. Vous ne réfléchissez même pas une fois combien tout ce que vous désirez est sans valeur. Vous ne réfléchissez pas sur ce qu’est la matière en général et dans quel rapport vous vous trouvez déjà envers elle. Les biens matériels doivent certes vous servir, vous pouvez vous les rendre utiles, mais vous ne devez pas vous faire dominer par ceux-ci, or c’est ce que vous faites lorsque vos sens et votre tendance sont orientés exclusivement à la conquête de biens matériels. Alors vous êtes déjà devenus esclaves de la matière ou bien aussi esclaves de celui dont le royaume est le monde matériel, parce que toute matière est du spirituel autrefois tombé de Dieu, et qui à cause de sa rébellion contre Dieu s'est durci et maintenant est forcé par la Volonté de Dieu à une fonction de service pour sortir de nouveau de l'état durci. L'homme était autrefois la même chose mais après un temps infiniment long de service involontaire il est arrivé à un point où il peut ôter son enveloppe matérielle car maintenant il a de nouveau reconquis la liberté dans une certaine mesure pour se libérer de son ultime enveloppe matérielle au moyen d'un juste rapport envers Dieu et aussi envers la matière qu’il a donc dépassée. Il doit aider la matière à servir, mais il ne doit pas se faire dominer par elle. Mais le comportement des hommes montre que c’est le cas, le désir ardent pour la matière est devenu très grand, les hommes vivent seulement encore avec cet objectif de se conquérir ce que le monde offre, et la joie d'une possession est tournée ouvertement vers celui dont ils doivent se détacher selon leur tâche terrestre. Parce que celui qui désire le monde avec ses biens, n'a aucun désir pour le Royaume qui n'est pas de ce monde. Parce que celui qui désire le monde pense peu ou pas du tout à son Dieu et Créateur, il n'est pas dans le juste rapport envers Lui, il n'est pas le «fils» qui cherche son «Père». Il a encore beaucoup en commun avec celui qui est le seigneur du monde matériel et tend à revenir vers lui, or le pouvoir de Dieu l'a déjà aidé au moyen du parcours à travers la Création jusqu’au point où, pour lui, il est facile de se détacher sur la Terre totalement de lui, Mais l'homme ne peut jamais exécuter ce détachement si auparavant il ne s’est pas libéré du désir pour ces biens matériels. Seulement lorsqu’il apprend à les dédaigner, lorsqu’il ne leur attribue pas plus de valeur que ce à quoi ils lui servent selon l'Ordre divin, seulement lorsqu’il désire des biens spirituels il peut recevoir ces derniers et donc dérouler l'échange de ce monde avec le Royaume spirituel, et seulement alors il réussit le détachement du seigneur de ce monde. Et chacun pourrait le faire, si seulement il voulait se tenir devant les yeux l'inutilité des biens terrestres, s'il réfléchissait une fois sur la valeur qu’a vraiment la chose la plus désirable de ce monde à l'heure de sa mort, que lui-même ne peut pas déterminer, mais qu'il peut de toute façon attendre chaque jour. Mais l'homme vit et pense seulement à la vie, et pas à la mort qui est pour lui également sûre, mais il n'en refuse pas l’idée. Et de toute façon il sait qu'il ne peut rien emporter avec lui dans le Règne de l'au-delà de ce qu’il s'est conquis dans la vie terrestre. Mais il se laisse dominer par la pensée de se rendre la vie terrestre la plus belle possible, et pour cela il est de nouveau toujours influencé par l'adversaire de Dieu, de sorte qu’il la désire ardemment pour que ses biens matériels deviennent toujours plus grands, parce que l'un cherche à dépasser l'autre et personne ne pense combien en réalité il est pauvre et dans quelle misère il passera dans le Règne spirituel, lorsque sera venue son heure. Mais aucun homme ne peut se conquérir à la fois des biens terrestres et spirituels. Seulement celui qui est devenu maitre sur les biens de ce monde, qui a tendu seulement à se ramasser des trésors spirituels qui ont de la subsistance dans toute l'Éternité sera richement bénit à la fin de sa vie terrestre.

Amen

Supraevaluarea bunurilor materiale....

Căutați să obțineți de la viață tot ceea ce vă oferă ea; căutați cu toate simțurile bunurile acestei lumi, vă înmulțițiți posesiunile și colecționați cu nerăbdare comorile pământești.... Nici măcar nu te gândești cât de lipsit de valoare este tot ceea ce îți dorești.... Nu vă gândiți la ce este materia în primul rând și în ce relație vă aflați deja cu ea. Bunurile materiale ar trebui într-adevăr să vă servească, puteți să le faceți să vă servească, dar nu trebuie să vă lăsați dominați de ele.... Iar acest lucru se întâmplă atunci când gândurile și aspirațiile tale sunt îndreptate exclusiv spre dobândirea de bunuri materiale. Atunci ai devenit deja sclavul materiei sau sclavul celui al cărui domeniu este lumea materială. Căci toată materia este spirituală, care a căzut cândva de la Dumnezeu, care s-a împietrit prin împotrivirea sa față de Dumnezeu și care acum este forțată de voința lui Dumnezeu la o funcție de slujire pentru a ieși din nou din starea de împietrire.... Dar ființa umană a fost cândva aceeași, care, după o perioadă infinit de lungă, a lucrat din nou pentru a se ridica prin muncă involuntară, că i s-a permis să se desprindă de învelișurile materiale și acum și-a recăpătat libertatea într-o anumită măsură pentru a se elibera și de ultimul său înveliș material, printr-o relație corectă cu Dumnezeu și, de asemenea, față de materie, pe care a depășit-o astfel. El trebuie să ajute materia să servească, dar nu trebuie să se lase dominat de ea. Dar comportamentul oamenilor dovedește acest lucru.... Dependența de materie a devenit excesivă, oamenii trăiesc doar cu acest scop, acela de a dobândi ceea ce le oferă lumea, iar bucuria de a poseda este un devotament deschis față de ceea ce trebuie să se desprindă de sarcina lor pământească. Căci cel ce dorește lumea cu bunurile ei nu dorește împărăția care nu este din lumea aceasta. Pentru că oricine dorește lumea se gândește puțin sau deloc la Dumnezeul și Creatorul său, nu este în relație corectă cu El, nu este "copilul" care își caută "Tatăl"..... El are încă multă părtășie cu cel care este Stăpânul lumii materiale și se străduiește să se întoarcă la el, din a cărui putere Dumnezeu l-a ajutat deja atât de mult în drumul său prin creație, încât îi este ușor să se desprindă complet de el pe Pământ. Dar omul nu poate realiza niciodată această eliberare dacă nu se eliberează mai întâi de dorința pentru aceste bunuri materiale. Numai atunci când învață să le disprețuiască, când nu le mai acordă mai multă valoare decât aceea de a-l sluji conform ordinii divine, numai atunci când pentru bunurile spirituale îi sunt de dorit, poate să le accepte pe acestea din urmă și să realizeze astfel trecerea de la această lume la împărăția spirituală, și numai atunci va reuși să se detașeze complet de stăpânul acestei lumi. Și oricine ar putea face acest lucru dacă s-ar gândi la lipsa de valoare a bunurilor pământești, dacă s-ar gândi la valoarea chiar și a celor mai dezirabile lucruri din această lume la ora morții sale, pe care nu o poate stabili el însuși, dar care îi poate fi acordată în orice zi. Omul trăiește și de aceea se gândește doar la viață, dar nu și la moarte, care este nesigură pentru el.... și se scutură fără să vrea de orice gând al ei..... Și totuși, el știe că nu poate duce în împărăția de dincolo nimic din ceea ce a dobândit în viața pământească..... Cu toate acestea, el se lasă dominat de gândul de a-și face viața pământească cât mai frumoasă și, de fiecare dată, este influențat de adversarul lui Dumnezeu în acest sens, astfel încât lăcomia pentru bunuri materiale crește mereu, pentru că unul încearcă să-l întreacă pe celălalt și nimeni nu se gândește cât de sărac este cu adevărat și în ce greutăți va trece în împărăția spirituală când îi va veni ceasul. Dar nicio ființă umană nu poate dobândi bunuri pământești și spirituale împreună. Doar cel care a devenit stăpân pe bunurile acestei lumi, care a căutat doar să adune comori spirituale care să dăinuie în veșnicie, va fi binecuvântat din belșug la sfârșitul vieții sale pământești....

Amin