• Retour

Réponses à des questions concernant la conception immaculée et la supériorité des âmes de la lumière....

Je veux vous aider dans toute détresse terrestre et spirituelle afin que vous croyez en Mon amour, en Ma sagesse et en Ma puissance.... Car J’aime infiniment Mes créatures, et Je veux gagner votre amour aussi.... Je connais votre détresse, et Je sais comment y remédier, et Je possède la puissance d’y remédier. Et aux enfants qui s’adressent à leur Père en Le priant avec confiance de Se souvenir d’eux et de leur venir en aide, combien volontiers Je leur montre Mon amour, Ma sagesse et Ma puissance ! Je veux vous tirer des détresses terrestres et spirituelles ; parfois pourtant, dans les détresses terrestres, J’exige votre patience parce que Moi seul sais pourquoi il a fallu qu’elles vous arrivent. Mais Je vous en tirerai....

Mais celui qui se trouve en détresse spirituelle n’aura pas besoin d’attendre longtemps, car si seulement il Me demande de penser à lui, Je suis déjà prêt à l’aider. Les Détresses spirituelles sont des faiblesses de l’âme, c'est-à-dire une volonté affaiblie, une obscurité de l’esprit et des doutes fréquents.... La détresse spirituelle, c’est l’action et l’influence de Mon adversaire, qui souvent ose approcher ces personnes qui M’appartiennent déjà, et qu’il voudrait avoir de nouveau sous sa puissance. Et tant que la personne vivra sur terre, il cherchera à exercer son influence, et il essayera toujours de nouveau de l’affaiblir. Mais dès que la personne s’adressera à Moi, elle le chassera, et Je ferais affluer Ma force ; et Je la munirai de lumière et de connaissance ; ainsi J’exauce sa prière de détourner la détresse spirituelle....

Sachez qu’il importe à Mon adversaire d’éteindre la lumière de la vérité qui par sa grande clarté perce partout pour chasser les ténèbres car là seulement, Mon adversaire peut agir. Donc il tâchera d’éteindre la lumière. Il veut la couvrir d’ombres en soufflant aux hommes des questions contenant des doutes pour assombrir la lumière de la connaissance. Mais cela Je ne l’admets pas, au contraire : Ma lumière qu’il cherchait à assombrir n’en éclatera que plus clairement en éclairant la nuit.... Et la où il y aura encore une ombre, elle sera consumée par la lumière venant de Moi dont les rayons percent et irradient tout ; car dans cette lumière, rien d’obscur ne pourra persister.... Et ainsi, la «Lumière Eternelle même» vous annonce ceci :

Vous qui vivez sur la terre.... de même que tout spirituel ayant déjà parcouru la vie terrestre en tant qu’homme.... vous êtes à peu d’exceptions près du «spirituel jadis déchu» (car des êtres lumineux aussi s’incorporent sur terre). C’est à dire que du royaume de la lumière, des êtres descendent pour se joindre à vous autres hommes pour vous secourir quand vous êtes en profonde détresse spirituelle. Donc il faut que vous distinguiez : les esprits originels qui ont fait défection de Dieu - et les esprits originels qui sont restés auprès de Dieu.... Les premiers parce qu’ils ont suivi Mon adversaire, se trouvent dans la profondeur ; et ces derniers auprès de Moi, en toute perfection. En outre il vous faut distinguer les êtres qui portent encore en eux la volonté de l’adversaire, et les êtres déjà entrés dans Ma volonté, mais pas encore achevés, donc qui sont toujours exposés à son influence. - Et alors vous pourrez comprendre qu’il faut aider ces derniers par qu’ils sont trop faibles vis-à-vis de son influence. De même, vous pourrez vous expliquer la mission des êtres de la lumière qui – pour les aider – s’incarnent volontairement sur la terre. Et puis vous saisirez également la mission de l’homme Jésus.... Qui en tant qu’être de lumière a voulu exécuter une œuvre de sauvetage pour briser la puissance de Mon adversaire....

Tous étaient enfants de Mon amour.... tant les êtres déchus que les êtres restés auprès de Moi ; mais ces êtres ne sont pas restés égaux maintenant – ils sont devenus différents les uns des autres.... Il y en avait des radieux – et des sans-lumières, donc ils ne pouvaient plus habiter des sphères égales. Et donc, le «règne de la lumière» et respectivement le «règne des ténèbres» étaient devenus les séjours de ces êtres de caractères différents. Et entre ces deux règnes, il n’y avait pas de pont jusqu’à la descente de Jésus, un esprit angélique qui était demeuré auprès de Moi, qui voulait jeter – et a jeté – ce pont par une œuvre de miséricorde d’un caractère unique. Aux êtres qui avaient perdu leur perfection par leur rébellion contre Moi, il fallait un assistant parce que seuls, ils étaient trop faibles, même si un pont avait été jeté, parce que Mon adversaire disposait lui aussi d’une grande force dont il pouvait faire usage vis-à-vis de ses ex-partisans. Mais les êtres demeurés auprès de Moi étaient forts également parce qu’ils permettaient constamment à Ma force d’amour de les irradier.... Donc, la force d’un seul esprit angélique non déchu aurait pleinement suffi pour obtenir une victoire sur Mon adversaire, et lui ravir sa suite.... Mais cela aurait contredit Ma loi de l’ordre éternel étant donné que cela n’aurait pas respecté le libre arbitre de tous les êtres qui avaient jadis suivi volontairement Mon adversaire ; car une victoire gagnée de cette manière aurait mis les êtres dans l’impossibilité de se perfectionner.

Il fallait donc chercher une autre méthode .... «L’Amour» devait faire un sacrifice, il devait être à la discrétion de tout être déchu de se servir de ce sacrifice-là, c'est-à-dire de vouloir qu’il ait été fait pour lui.... Mais seul, un homme peut faire un sacrifice ; un être de lumière peut bien avoir la volonté de se sacrifier lui-même, mais alors il lui faut faire le sacrifice en tant qu’homme, étant donné qu’en être lumineux, il n’est pas capable de souffrir ; et en même temps, il dispose de tant de force que tout lui est possible. Un homme, par contre, est un être faible, imparfait sensible à la souffrance et aux tourments, à qui il faut une énorme force de volonté pour prendre volontairement sur lui des souffrances et des tourments pour atteindre non pas pour soi, mais pour son prochain, une chose que son amour voudrait donner en cadeau aux hommes malheureux.... C’est en «simple homme» qu’il devait faire ce sacrifice à son prochain.... Il devait être capable de souffrir, et de mourir....

Ainsi vous comprendrez maintenant que l’homme Jésus ne devait point posséder de supériorités qui l’auraient distingué comme un homme d’un genre extraordinaire, bien que Son âme fût un esprit de lumière.... C’est vrai qu’elle n’avait pas parcouru la création, comme les âmes des hommes, des frères déchus ; malgré cela cette âme, lorsqu’elle s’installa dans le corps charnel.... qui comme le corps des autres hommes était un agglomérat de spirituel immature – était donc rempli des mêmes sensations, convoitises et passions - que l’homme Jésus devait apprendre à surmonter pendant Sa vie terrestre. Car c’était Sa mission, outre la rédemption.... (l’annulation de la dette du péché la plus accablante).... de vivre une vie exemplaire pour démontrer aux hommes le chemin qui seul leur assure le retour auprès de Moi. Si donc quelque chose était exigée des hommes tout à fait déficients, faibles, et liés par des passions, il fallait qu’il soit possible d’exécuter cette chose exigée.... Et si l’homme Jésus voulait servir d’exemple, il fallait qu’Il soit de même nature que Son prochain.

Son origine extraordinaire – ainsi que celle des êtres lumineux incarnés sur la terre et voulant aider les hommes – ne permet point d’en conclure sur des facultés ou des supériorités extraordinaires qui ne nécessiteraient qu’une lutte moins dure contre soi-même afin de trouver sur la terre cette alliance avec Moi qui est le but et la tâche de chaque homme sur terre et dont l’homme Jésus a donné l’exemple et prouvé que cet exemple peut être atteint. Tout ce que Jésus, en esprit de lumière, avait comme avantage – il y a renoncé avant Son incorporation en homme ; autrement, Son œuvre n’aurait pas pu être ce qu’elle fut : une offrande portée par l’amour dont la bénédiction devait parvenir à tous les hommes.... Mais il ne peut pas non plus être nié que «Dieu Lui-même» a fait ce sacrifice, étant donné que le facteur décisif était l’amour qui remplissait tant l’homme Jésus que donc Moi-même qui pouvais être en Lui – après que Lui en tant qu’homme Se fût formé volontairement de sorte que Je pouvais M’installer en Lui, car il était devenu pour Moi un vase récepteur ; et maintenant, Il possédait plein de force et de lumière.... Voilà encore un évènement qui ne pouvait avoir lieu que seulement dans l’homme Jésus mais que maintenant tous les hommes doivent – et peuvent – exécuter sur eux-mêmes – parce que ceux-ci sont maintenant aidés par le divin rédempteur Jésus Christ.... Qui en tant qu’homme a acquis une mesure de grâces dès lors accessible à tout homme.... Et celui qui s’en servira arrivera donc également au but. Lui aussi atteindra l’unification avec Moi sur la terre, lui aussi pourra recevoir force et lumière en quantités illimitées....

Mais d’autres lumières encore vous seront données, car tant que des questions surgissent en vous, il en résulte la nécessité de vous faire parvenir de bonnes réponses. Et plus intensément vous désirez ces réponses, plus vite elles vous parviendront :

Au dernier stade de leur développement sur terre, les âmes qui évoluent des profondeurs peuvent s’attendre à l’incarnation en homme – puis, lorsqu’elles ôteront le vêtement corporel, le cours de l’évolution sur terre sera fini, et l’âme entrera dans le royaume spirituel, peu importe comment elle est formée au moment de quitter son vêtement corporel. Donc ces âmes parcourent leur chemin selon l’Ordre divin ; elles se rachètent de la matière dure en servant, et avec cela elles montent peu à peu à la hauteur.... Mais les âmes de lumière incarnées sur terre ne descendent à la terre que pour remplir une mission ; donc elles revêtent tout de suite le corps humain pour faire alors leur parcours sur la terre comme tout autre homme, et comme elles sont également sujettes à toutes les lois naturelles, et il leur faut lutter sur terre comme eux.... C'est-à-dire que leur vêtement corporel leur posera les mêmes exigences qu’aux autres hommes, étant donné qu’il est composé de spirituel encore totalement sous-développé, de particules d’âme d’un esprit originel jadis déchu qui vit toujours dans la résistance contre Dieu, et que l’âme doit commencer à adoucir et à transformer, ce qui coûte toujours des luttes. Cette âme n’est pas consciente de son état lumineux antérieur : le corps terrestre produit en elle un obscurcissement égal au sien ; pourtant en un homme de ce genre l’amour s’enflammera plus vite et il sera plus vif, et ainsi, il chassera plus vite l’obscurité....

Aussi une âme d’en haut tournera-t-elle toujours ses regards vers Dieu Qu’elle apprendra extrêmement vite à reconnaître. A une telle âme, il ne faut en général pas longtemps pour s’unir à l’étincelle divine intérieure qui l’influencera donc aisément, et en même temps l’esprit et l’âme chercheront maintenant à influencer leur vêtement extérieur aussi, et y réussiront. En effet, quand l’âme marche sur terre, il va toujours de soi qu’il lui faut lutter parce qu’en ce monde terrestre et matériel, elle a toujours des obstacles à écarter pour atteindre le but spirituel.

Aucune âme ne peut arriver à la hauteur sans tourments, même pas une âme lumineuse, parce qu’au début de son incarnation, elle s’est rendue dans la profondeur : dans un état de manque de connaissance, d’emprisonnement et de faiblesse.... Voilà ce dont il faut toujours tenir compte lorsqu’on considère comme plus facile la course terrestre d’un être lumineux. Le corps terrestre est, et reste, une chaîne pour l’âme jusqu’au moment où elle le quitte. Malgré cela, les corps peuvent être, en plus, différents entre eux. Si la chair est née du péché, si rien que des qualités sataniques dominent les personnes qui engendrent une nouvelle vie, la chair peut encore être enracinée dans le péché, donc conserver en elle encore beaucoup de luciférien. Et d’un autre côté, un être nouvellement éveillé à la vie peut être redevable de sa vie à l’impulsion d’amour de deux personnes, et par conséquent, pour la plus grande part, de bonnes impulsions peuvent affluer à cet être, et le vêtement extérieur y correspondra.... Elle portera en elle beaucoup de son «héritage», et il lui faudra lutter plus ou moins durement pendant la vie terrestre, donc elle aura plus ou moins de difficultés à atteindre le but.... En tout cas, aucune existence terrestre humaine ne restera sans luttes.... Et même, souvent la vie terrestre d’un être de la lumière sera d’une difficulté extraordinaire parce que l’âme sans en connaître la raison ressent son séjour au monde terrestre comme un tourment ; pour remplir sa mission, souvent l’âme accepte un sort terrestre très dur.

A cause de la défaillance d’Adam, le procédé d’engendrement est sans bénédiction, car il ne correspondait pas à la volonté de Dieu Qui voulait donner au bon moment Sa bénédiction au premier couple humain.... Ce fut Lucifer qui a eu sa part dans l’engendrement des hommes, et il ne renoncera jamais au droit que lui a concédé la volonté d’Adam.... Il prendra toujours part à la genèse d’une vie nouvelle, mais si la protection de Dieu est implorée, le degré d’amour des personnes peut le repousser jusqu’à une certaine limite.... Et maintenant, vous comprendrez que Dieu Lui-même repousse donc Son adversaire en Se créant un vêtement corporel pour Lui-même où Il veut S’installer un jour – et qui doit Lui servir de séjour déjà à la naissance. Car il est absolument certain que Dieu, dans Ses actions, ne S’unira au grand jamais à son adversaire.... Et Il ne permettra non plus à Son adversaire de mettre la main sur le porteur naturel de ce Son vêtement.... Car Lui, Dieu et Créateur d’éternité (Qui a fait surgir tout et Qui a assigné à tout son but et sa destination) a sûrement la puissance d’extérioriser de Lui tout ce qu’Il veut.... Aussi Lui sera-t-il possible de donner naissance à un homme sans l’acte de procréation selon la loi naturelle ; et en vérité il Lui sera également possible de tenir à distance Son adversaire jusqu’à ce que Sa volonté soit faite....

Car Dieu ne Se revêt que d’un vêtement pur ; Il ne S’allie point à quelque chose d’impur.... ce qui n’exclue pas que l’homme placé dans ce règne de l’imperfection, dans le règne appartenant à Son adversaire, soit exposé à toutes sortes d’embarras et que, par conséquent, sa course terrestre n’en soit donc pas moins pleine de souffrances et de luttes que celle de son prochain. Car sans combat, il n’y aurait pas de victoire.... Mais il fallait que l’adversaire de Dieu soit vaincu, et Jésus a vraiment soutenu le combat le plus dur qui ait jamais été combattu sur terre.... Et Il l’a soutenu en homme, non pas en Dieu....

Amen

Răspuns la întrebări despre imaculata concepție și preferința sufletelor de lumină....

În orice adversitate pământească și spirituală Eu voi fi alături de voi, pentru ca voi să credeți în iubirea Mea, în înțelepciunea și puterea Mea.... Căci vă iubesc infinit, creaturile Mele, și vreau să câștig și dragostea voastră.... Știu despre adversitatea voastră și, de asemenea, despre cum poate fi remediată, iar Eu posed puterea de a o remedia. Și cu câtă plăcere Îmi demonstrez dragostea, înțelepciunea și puterea copiilor care se întorc la Tatăl lor și apelează cu încredere la El pentru a-și aminti de ei și a-i ajuta. Vreau să iau de la voi adversitatea pământească și spirituală, dar în adversitatea pământească vă cer uneori răbdare, pentru că numai Eu știu de ce a trebuit să vină asupra voastră. Dar o voi lua de la voi.... Dar oricine se află în greutăți spirituale nu va trebui să aștepte mult timp, pentru că, dacă doar Mă cheamă să-Mi amintesc de el, Eu sunt deja dispus să-l ajut. Adversitatea spirituală este: Slăbiciunea sufletului, deci voința slăbită, întunericul spiritului și îndoielile recurente.... Adversitatea spirituală este activitatea și influența adversarului Meu, care de foarte multe ori se apropie tocmai de acei oameni care sunt deja ai Mei și pe care ar dori să-i recâștige din nou sub controlul său.... Și atâta timp cât ființa umană trăiește pe Pământ, el va încerca să-și exercite influența și va dori din nou și din nou să o slăbească. Însă, de îndată ce ființa umană se întoarce la Mine, el o înlătură, iar Eu las puterea Mea să se reverse și îi aduc ființei umane lumină și cunoaștere, îi îndeplinesc cererea de a îndepărta adversitatea spirituală.... Trebuie să știți că adversarul Meu este interesat să stingă lumina adevărului care pătrunde pretutindeni cu strălucirea sa strălucitoare și alungă întunericul, în a cărui zonă numai adversarul Meu poate lucra. Astfel, el va încerca să stingă lumina. El va dori să împrăștie umbre peste ea, șoptindu-le oamenilor întrebări îndoielnice și încercând astfel să întunece lumina cunoașterii. Dar Eu nu voi permite aceasta din urmă, în schimb, lumina Mea de adevăr va străluci cu atât mai tare, iar lumina pe care el a încercat să o întunece va străluci cu atât mai tare în noapte.... Iar acolo unde mai există încă o umbră, aceasta va fi mistuită de lumina venită de la Mine care iradiază peste tot, căci în această lumină nu poate exista nimic care să fie întunecat.... Și astfel, "Lumina Eternă Însăși" vă va anunța:

Voi, cei care trăiți pe Pământ.... precum și toate ființele spirituale care au trecut deja prin viața pământească ca ființe umane.... sunteți "spirite căzute cândva", cu puține excepții; căci ființele de lumină se întrupează și pe acest Pământ. Astfel, ființe coboară la voi, oamenii, din împărăția luminii, pentru a vă ajuta în adversități spirituale profunde. Prin urmare, trebuie să faceți diferența între spiritele primordiale care s-au îndepărtat de Dumnezeu și cele care au rămas cu Dumnezeu.... primele se află în abis ca adepți ai adversarului Meu, iar cele din urmă au rămas cu Mine în toată perfecțiunea. Trebuie să faceți, de asemenea, diferența între ființele care încă poartă în ele voința adversarului și ființele care au intrat deja în voința Mea, dar nu sunt încă desăvârșite și, prin urmare, sunt încă expuse influenței sale. Și atunci veți putea înțelege, de asemenea, că acestea din urmă trebuie să fie ajutate, deoarece sunt prea slabe în fața influenței sale. Astfel, veți putea înțelege și misiunea acelor ființe de lumină care se întrupează voluntar pe Pământ pentru a le ajuta. Și atunci veți înțelege și misiunea omului Iisus.... care, în calitate de astfel de ființă de lumină, a dorit să realizeze o operă de salvare care a frânt puterea adversarului Meu.... (19.10.1956) Toți au fost copii ai iubirii Mele.... atât ființele căzute, cât și ființele rămase cu Mine, dar aceste ființe nu rămăseseră la fel, ci deveniseră acum diferite.... erau ființe radiante și lipsite de lumină, care nu puteau locui nici ele în aceleași sfere. Și astfel, "împărăția luminii" și "împărăția întunericului" deveniseră reședința acestor ființe de diferite feluri. Și nu a existat nicio punte între aceste două tărâmuri până la coborârea lui Iisus, un spirit angelic care a rămas cu Mine, care a vrut să construiască această punte și a făcut-o printr-o lucrare unică de milă. Ființele care și-au pierdut odată perfecțiunea din cauza răzvrătirii lor împotriva Mea aveau nevoie de un ajutor, pentru că ele singure erau prea slabe, chiar dacă fusese construit un pod, deoarece adversarul Meu dispunea și el de o mare forță pe care o putea folosi față de foștii săi adepți. Dar ființele rămase alături de Mine erau și ele puternice pentru că se lăsau în permanență pătrunse de forța iubirii Mele.... Astfel, puterea unui spirit de înger necăzut ar fi fost pe deplin suficientă pentru a obține victoria asupra adversarului Meu și pentru a-i smulge pe adepții săi.... Dar acest lucru contrazicea legea Mea de ordine eternă, pentru că atunci liberul arbitru ar fi rămas neobservat de toate ființele care odată l-au urmat în mod voluntar pe adversarul Meu, iar o astfel de victorie ar fi împiedicat ființele să se desăvârșească. Prin urmare, a trebuit să se caute o altă cale.... ,,Iubirea” trebuia să facă un sacrificiu, iar fiecare ființă căzută trebuia să fie liberă să se folosească de acest sacrificiu, deci să dorească ca acesta să fi fost făcut și pentru ea.... Totuși, numai o ființă umană poate face un sacrificiu; o ființă de lumină poate avea cu siguranță voința de a se sacrifica, dar atunci trebuie să facă acest sacrificiu ca ființă umană, deoarece ca ființă de lumină nu poate suferi și, de asemenea, are la dispoziție atât de multă putere, încât orice este posibil pentru ea. O ființă umană, însă, este o ființă slabă, deficitară, sensibilă la suferință și chin și care acum trebuie să facă uz de o voință excesivă dacă își asumă de bună voie suferința și chinul pentru a obține ceva nu pentru ea, ci pentru semenii săi, care ar dori să-și dăruiască iubirea unor oameni nefericiți.... A trebuit să facă un sacrificiu ca "simplă ființă umană" pentru semenii săi.... A trebuit să fie capabilă să sufere și să moară.... Și astfel, veți înțelege acum că omului Iisus nu i s-a permis să aibă merite care să-l marcheze ca ființă umană de un tip excepțional, chiar dacă sufletul său era un spirit de lumină.... Deși nu trecuse prin creație ca sufletele ființelor umane, frații căzuți, acest suflet, atunci când a luat trupul de carne.... care, la fel ca și trupurile celorlalți oameni, era un conglomerat de substanțe spirituale imature, era deci și el plin de aceleași sentimente, pofte și pasiuni pe care omul Iisus avea să învețe să le învingă în timpul vieții Sale pământești. Căci misiunea Sa, în afară de răscumpărare.... răscumpărarea celei mai grave vinovății a păcatului.... era aceea de a exemplifica oamenilor viața care singură le asigura întoarcerea la Mine. Prin urmare, dacă se cerea ceva de la oameni complet inadecvați, slabi și legați de pasiune, trebuia să fie posibilă și îndeplinirea acestei cerințe.... Iar dacă omul Iisus dorea să servească drept exemplu, atunci trebuia să fie exact ca semenii Săi. Originea sa neobișnuită, ca și cea a ființelor de lumină întrupate pe Pământ care vor să ajute oamenii, nu sugerează în niciun caz capacități sau merite neobișnuite care ar fi necesitat o luptă mai puțin dură cu sine însuși pentru a găsi unitatea cu Mine pe Pământ, care este scopul și sarcina fiecărei ființe umane de pe Pământ și pentru care omul Iisus a dat exemplul că se poate realiza. Tot ceea ce Iisus a avut în avans ca spirit de lumină, a dăruit înainte de întruparea Sa ca ființă umană, altfel lucrarea Sa nu ar fi putut fi ceea ce este: Un sacrificiu făcut prin iubire, a cărui binecuvântare a fost destinată să fie benefică tuturor oamenilor.... Dar, de asemenea, nu poate fi negat niciodată că "Dumnezeu Însuși" a făcut acest sacrificiu, deoarece iubirea a fost factorul determinant care a umplut-o pe ființa umană Iisus, astfel încât Eu Însumi am putut fi în El după ce S-a modelat ca ființă umană de bunăvoie, astfel încât Eu am putut să Mă adăpostesc în El, că El a devenit un recipient pentru Mine și astfel El a posedat acum putere și lumină din abundență..... iarăși un proces care nu putea avea loc doar în ființa umană Iisus, ci pe care toți oamenii ar trebui și pot să-l realizeze în ei înșiși, pentru că acum au ajutor în Răscumpărătorul divin Iisus Hristos.... deoarece ca ființă umană a dobândit o măsură de har prin actul Său de mântuire care este acum accesibil oricărei ființe umane.... Și oricine se folosește de el va ajunge și el la țintă. El va găsi la fel de bine unirea cu Mine pe Pământ, va putea primi lumină și putere nelimitate.... (20/10/1956) Cu toate acestea, vi se vor da în continuare lămuriri suplimentare, căci atâta timp cât în voi vor apărea încă întrebări, va fi necesar să vă dau și răspunsul corect. Și cu cât veți dori mai intens acest răspuns, cu atât mai repede va veni la voi: Sufletele care se dezvoltă din abis trebuie să se aștepte la întruparea ca ființă umană ca ultimă etapă a dezvoltării lor pe Pământ, apoi cursul dezvoltării pe Pământ se încheie și sufletul intră în împărăția spirituală, indiferent de forma pe care o are atunci când se leapădă de învelișul său fizic. Prin urmare, aceste suflete parcurg calea conform ordinii divine, se răscumpără din materia dură prin slujire și totuși urcă încet spre înălțime.... Cu toate acestea, sufletele de lumină întrupate pe Pământ coboară pe Pământ doar în scopul unei misiuni, astfel că ele se instalează imediat în corpul uman pentru ca apoi să parcurgă și ele calea pe Pământ ca orice altă ființă umană și astfel să fie și ele supuse tuturor legilor naturii și să trebuiască să lupte și ele pe Pământ.... Astfel, învelișul lor exterior va avea aceleași cerințe față de ei, deoarece este compus din substanțe spirituale încă complet nedezvoltate, din particule sufletești ale unui spirit primordial căzut cândva, care rămâne încă în opoziție totală cu Dumnezeu și pe care sufletul trebuie mai întâi să îl liniștească și să îl transforme, indiferent de luptă. Sufletul nu este conștient de starea sa anterioară de lumină, trupul pământesc îi va provoca aceeași întunecare, numai că iubirea se va aprinde mai repede și mai puternic într-o astfel de persoană și astfel va alunga și întunericul mai repede.... De asemenea, un suflet de sus își va îndrepta mereu privirea în sus, spre Dumnezeu, pe care va învăța să Îl recunoască extrem de repede. De obicei, un astfel de suflet nu are nevoie de un timp atât de îndelungat încât să se unească cu scânteia divină din el însuși, care acum îl poate influența cu ușurință, iar acum spiritul și sufletul încearcă și ele să influențeze învelișul său exterior, și aceasta cu succes. Acum, faptul că sufletul parcurge traseul pe Pământ este întotdeauna legat de faptul evident că sufletul trebuie să lupte, deoarece trebuie să depășească în mod constant obstacolele din această lume pământesc-materială pentru a ajunge la scopul spiritual. Astfel, niciun suflet nu poate urca fără dificultate, nici măcar un suflet de lumină, deoarece la începutul întrupării sale a intrat în abis, într-o stare de ignoranță, de robie și slăbiciune.... Prin urmare, acest lucru trebuie luat întotdeauna în considerare atunci când parcursul terestru al unei ființe de lumină întrupate este considerat ca fiind corespunzător mai ușor. Corpul pământesc este și rămâne o cătușă pentru suflet până când acesta îl părăsește. Și totuși, corpul poate fi totuși și altfel. Trupul poate fi încă adânc în păcat, deci poate avea încă mult din luciferic în el, atunci când se naște din păcat, când doar calitățile satanice îi domină pe oameni, care produc o viață nouă. Și iarăși, o ființă nou trezită la viață poate să-și datoreze viața îndemnului la iubire a doi oameni, impulsurile bune pot deci și ele să se fi revărsat cu preponderență în acea ființă, și astfel învelișul exterior va fi și el de o natură corespunzătoare.... Ea va purta în sine o mare parte din "materialul genetic" și, prin urmare, va trebui să lupte mai mult sau mai puțin greu în viața pământească și, prin urmare, va trebui să ajungă și ea mai mult sau mai puțin ușor la țintă.... Dar nici o existență a ființei umane pe Pământ nu este lipsită de luptă.... Și adesea viața pământească a unei ființe de lumină este extraordinar de dificilă, deoarece sufletul simte inconștient șederea în lumea pământească ca pe un chin și își asumă adesea o existență pământească foarte dificilă de dragul misiunii sale. Procesul de procreare este unul nefericit din cauza eșecului lui Adam, pentru că nu a corespuns voinței lui Dumnezeu, Care a vrut să dea binecuvântarea Sa primului cuplu uman la momentul potrivit. Lucifer a fost implicat în procrearea ființelor umane și nu va renunța niciodată la dreptul său (care i-a fost acordat prin voința lui Adam)...... El va fi mereu implicat în crearea de noi vieți, chiar dacă gradul de iubire al oamenilor i se poate împotrivi până la o anumită limită și se va cere protecția lui Dumnezeu împotriva lui.... Și acum vă va fi de înțeles și faptul că Dumnezeu Însuși, totuși, se împotrivește adversarului Său atunci când Își creează un înveliș fizic pe care vrea să intre odată în posesia lui și care ar trebui să Îi servească deja ca locuință la naștere. Căci Dumnezeu Însuși nu se va uni niciodată cu adversarul Său în activitatea Sa.... Și, la fel, El nu va permite nici ca purtătorul natural al acestui înveliș al Său să fie însușit de adversarul Său.... Căci El, Dumnezeul și Creatorul din veșnicie, Cel care a adus totul la existență, Cel care a atribuit fiecărui lucru scopul și destinul său, are cu adevărat puterea de a naște din Sine tot ceea ce dorește.... astfel, Îi va fi cu adevărat posibil și să aducă la existență o ființă umană fără actul legal al procreării; și Îi va fi cu adevărat posibil și să țină departe pe adversarul Său până la împlinirea voinței Sale.... Căci Dumnezeu se ascunde doar într-un înveliș pur, nu se unește cu ceva impur.... ceea ce nu exclude însă faptul că ființa umană este totuși expusă tuturor asupririlor în această împărăție a imperfecțiunii, în împărăția care aparține adversarului său, și că viața sa pământească nu este deci mai puțin dureroasă și plină de lupte decât cea a semenilor săi. Căci fără luptă nu ar putea exista nici victoria.... Dar adversarul lui Dumnezeu trebuia să fie învins, iar Iisus a îndurat cu adevărat cea mai dificilă bătălie dusă vreodată pe Pământ.... și a îndurat-o ca ființă umană, nu ca Dumnezeu....

Amin