• Retour

La foi en Dieu - Apport de Force

Sans l'Assistance de Dieu aucun homme n’atteint le but, parce qu'il lui manque la volonté et la Force lorsqu’il entre comme homme sur cette Terre. Sa vie terrestre peut sembler certes un succès, mais un bien-être corporel n'est pas le but auquel l'homme doit tendre et atteindre. C’est le progrès de l'âme, son mûrissement, le but pour lequel l'homme a pu s'incorporer sur la Terre, et pour ce développement de l'âme l'homme a besoin de l'Assistance de Dieu. Il a besoin de l'apport de la Force de Dieu, il a besoin de biens spirituels que Dieu Lui-Même peut lui offrir. Mais Ses apports de Grâce demandent la volonté de les accepter, ils demandent une volonté tournée vers Dieu, donc un cœur ouvert. Chaque homme, peu importe dans quelle situation terrestre il se trouve, peut s'acquitter de cette condition qui lui assure une riche mesure de Grâce, et donc chaque homme peut aider son âme au mûrissement, il peut atteindre le but qui lui est imposé, mais c’est sa libre volonté qui le décide. Et donc il n'existe pas beaucoup d'hommes qui atteignent le but de leur vie terrestre, parce que l'homme s’occupe moins de son âme que de son corps et il tourne ses regards vers le monde et ne pense pas à son Dieu et Créateur. Or il ne peut pas être poussé par contrainte à une autre manière de penser, mais il peut toujours lui être rappelé qu'il y a un Dieu et lui mentionner sa liaison avec son Créateur de l'Éternité. Vu que Dieu ne peut pas Être évité lorsqu’on doit atteindre le but, alors il doit aussi constamment Être présenté aux hommes. Les pensées des hommes doivent toujours de nouveau être tournées vers Celui à Qui ils doivent leur existence, et à eux il doit toujours de nouveau être fait remarquer qu'ils dépendent d’une Puissance et qu'ils doivent se rendre enclin à cette Puissance en s'acquittant de la Volonté de Dieu et donc ils doivent se mettre en contact avec Lui. La foi en Dieu est la première chose, si leur existence terrestre ne doit pas rester une course à vide. Tous les hommes sont certes informés qu’il y en a Un Qui décide tout, Qui guide tout selon Sa Volonté. Mais seulement peu cherchent à se procurer la conviction de ce qui leur est transmis sur cela, peu d'hommes seulement font devenir vivante en eux leur propre foi. Or seulement la foi vivante établit la liaison de l'homme avec Dieu, qui ensuite a sûrement pour conséquence cet apport de Force qui garantit la réalisation du but. Tant qu’à l'homme il manque la foi vivante dans un Dieu et Créateur, alors sa volonté et ses pensées ne sont pas encore tournées vers Dieu, et alors il sera aussi sans Force pour aider son âme à monter en haut. Il croira encore moins à son âme et à sa vraie tâche terrestre, il considérera sa vie terrestre seulement purement terrestre, et chaque tendance sera tournée seulement vers le bien-être corporel. L’incrédulité est le pire mal, elle est la plus grande entrave pour atteindre le but sur la Terre, elle est la meilleure arme de l'adversaire de Dieu, parce qu'Il a totalement dans son pouvoir le mécréant. Mais celui-ci aussi a été pourvu avec le Don de l'entendement, et il doit seulement développer en lui, malgré son incrédulité, un fort désir pour la Vérité, alors son entendement peut s'occuper de pensées qui peuvent faire vaciller son incrédulité. Parce que son incrédulité peut être aussi la conséquence de faux enseignements, et une telle incrédulité peut aussi être ébranlée par des enseignements selon la Vérité, qui poussent l'homme à la réflexion. La foi en Dieu est inévitable, si la vie terrestre ne doit pas avoir été vécue en vain. Mais elle peut se conquérir avec une bonne volonté. Mais si un homme est totalement au pouvoir de l'adversaire, alors il lui manque cette volonté. Et alors son âme peut à la fin de la vie terrestre être dans le même état où elle était lorsqu’elle y est entrée, et alors cela peut durer dans le Royaume de l'au-delà un temps infiniment long, tant qu’elle ne change pas sa volonté et ne reconnaît pas un Seigneur au-dessus d’elle. Mais Dieu doit Être reconnu par chaque âme si un jour elle veut atteindre son but.

Amen

Credința în Dumnezeu.... Întoarcerea la putere....

Nici o ființă umană nu-și atinge țelul fără ajutorul lui Dumnezeu, deoarece îi lipsesc voința și puterea atunci când intră pe acest Pământ ca ființă umană. Viața sa pământească poate într-adevăr să pară reușită, dar o bunăstare fizică nu este scopul ființei umane pentru care ar trebui să se străduiască și pe care ar trebui să-l atingă. Este vorba de progresul sufletului, de maturizarea sa, în scopul căruia ființei umane i s-a permis să se întrupeze pe Pământ, iar pentru această dezvoltare a sufletului, ființa umană are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ea are nevoie de un influx de putere de la Dumnezeu, are nevoie de bunuri spirituale pe care numai Dumnezeu Însuși i le poate oferi.... Dar dăruirea harului Său necesită voința de a se folosi de ele.... ele necesită o voință îndreptată spre Dumnezeu, deci o inimă deschisă. Or, fiecare persoană, indiferent de situația sa pământească, poate să îndeplinească această cerință care îi asigură o măsură abundentă de har și astfel fiecare persoană își poate ajuta sufletul să se maturizeze, poate ajunge la scopul care i-a fost fixat, însă este vorba de voința sa liberă. Și de aceea, din nou, nu sunt mulți oameni care își ating scopul vieții pământești, deoarece ființa umană acordă mai puțină atenție sufletului său decât trupului său și își îndreaptă privirea spre lume și nu-și amintește de Dumnezeul și Creatorul său. Cu toate acestea, el nu poate fi obligat să gândească altfel, doar Dumnezeu poate fi adus constant în memoria sa și poate fi menționată legătura sa cu Creatorul său din veșnicie. Pentru că Dumnezeu nu poate fi ocolit dacă se dorește atingerea scopului, El trebuie, de asemenea, să fie prezentat în mod constant oamenilor..... În mod repetat, gândurile oamenilor trebuie să fie îndreptate spre Cel Căruia îi datorează existența lor și, de fiecare dată, trebuie să li se atragă atenția asupra faptului că sunt dependenți de o Putere și că trebuie să facă această Putere să se aplece spre ei prin împlinirea voinței lui Dumnezeu și, astfel, prin stabilirea unui contact cu El.... Credința în Dumnezeu este primul lucru pentru ca existența lor pământească să nu rămână inactivă.... Toți oamenii sunt într-adevăr informați de faptul că există Unul care determină totul, care dirijează totul conform voinței Sale.... Dar foarte puțini sunt cei care caută să dobândească convingerea interioară a ceea ce li se transmite despre aceasta, numai câțiva oameni permit credinței învățate să prindă viață în ei.... Dar numai credința vie stabilește de asemenea o legătură între ființa umană și Dumnezeu, care apoi va avea ca rezultat sigur influxul de har care garantează atingerea scopului. Atâta timp cât ființei umane îi lipsește credința vie într-un Dumnezeu și Creator, voința și gândirea sa nu vor fi îndreptate spre acest Dumnezeu și, de asemenea, va fi neputincioasă pentru a-și ajuta sufletul să se înalțe. La fel de puțin va crede în sufletul său și în sarcina sa pământească reală, își va vedea viața pământească doar pur pământească și toate eforturile se vor aplica doar la bunăstarea fizică.... Necredința este cel mai mare rău, este cel mai mare obstacol în calea atingerii țelului pe Pământ, este cea mai bună armă a adversarului lui Dumnezeu, căci îl are pe necredincios complet sub controlul său. Dar chiar și necredinciosul a fost înzestrat cu darul intelectului și trebuie doar să dezvolte în sine o dorință puternică pentru adevăr, în ciuda necredinței sale, apoi intelectul său se poate ocupa cu gânduri care pot face ca și necredința sa să se clatine. Căci necredința sa poate fi rezultatul unor învățături greșite, iar o astfel de necredință poate fi zdruncinată și de învățături adevărate care îl determină pe om să reflecteze. Credința în Dumnezeu este indispensabilă pentru ca viața pământească să nu fi fost trăită în zadar. Dar ea poate fi dobândită și cu bunăvoință.... Dar dacă o persoană se află complet sub controlul adversarului, îi lipsește această voință, și atunci sufletul său poate părăsi viața pământească în aceeași stare în care a intrat în ea, și atunci poate dura de asemenea un timp infinit de lung în împărăția de dincolo până când voința sa se va schimba și va recunoaște un Domn peste sine.... Dar Dumnezeu trebuie să fie recunoscut de fiecare suflet care vrea o dată să-și atingă scopul....

Amin