• Retour

L'Âme de Jésus

Tout ce que vous transmet Mon Esprit, coïncidera aussi dans son Sens. Les hommes sont certes libres de donner arbitrairement une autre signification aux Mots que Mon Esprit vous annonce, mais alors leur esprit n'est pas éclairé, et il ne peut pas être affirmé que de Moi il vous a été guidé du Patrimoine spirituel contradictoire en soi. Parce que l'«Esprit de Dieu» ne se trompe pas. Et là où maintenant il semble exister une contradiction, là il doit être donné un Éclaircissement ; il doit être demandé à Moi Même, pour que soit donnée une Clarification : L'Âme de l'Homme Jésus était d'en haut. Un Esprit de Lumière descendit sur la Terre, un Être Qui était procédé de Moi et qui était resté avec Moi en toute liberté de volonté lorsqu’une grande armée d'esprits créés tombèrent de Moi et tombèrent dans l'abîme. Cet Esprit de Lumière cependant avait à accomplir une Mission comme Homme, Il devait descendre dans une région sans Lumière, donc laisser d'abord en arrière Sa Plénitude de Lumière, qui sur la Terre aurait seulement apportée un effet dévastateur, parce que les hommes n’étaient pas réceptifs pour une telle Lumière d'en haut, donc ils auraient disparus dans son Rayon. Un Homme devait exécuter une Mission, une Œuvre de Libération sur les hommes. Et cet Homme devait être dans la même sphère que ses prochains, parce qu'il s’agissait se montrer à ceux-ci une vie d'exemple pour eux, une Vie qu’ils devaient imiter. Par conséquent l'Homme Jésus devait être constitué comme eux. Et Il était constitué ainsi, malgré que Son Âme soit descendue du Règne de la Lumière. Dans le Corps de l’Enfant Jésus Se cachait une Âme, qui au travers de Sa forme terrestre extérieure était influencée précisément dans ses pensées, sa volonté et ses sentiments comme tout autre homme. Donc même à travers la sphère qui l'entourait comme aussi Son enveloppe extérieure, il devait se réveiller en Lui les mêmes passions et les mêmes avidités, parce que, parcourir le chemin terrestre «comme Homme» signifiait aussi devoir combattre contre les mêmes instincts de l'intérieur et de l'extérieur, parce qu'il s’agissait justement de tendre à la spiritualisation de l'Âme, d’atteindre l'union de l'Âme avec Son Esprit, qui est le but et l’objectif de la vie terrestre de chaque homme. Il s’agissait de fournir aux hommes la preuve qu’il était possible d’atteindre cette spiritualisation sur la Terre. Et ainsi les luttes et les combats de l'homme Jésus étaient du même genre que ce qui est demandé à toutes les âmes, mais cette âme était descendue du Règne de la Lumière pour pouvoir servir de Demeure à Dieu Lui-Même, Lequel n'aurait jamais pu Se manifester dans une âme coupable. Parce que l'Âme de Jésus Était sans péché, ce qui cependant ne signifie pas qu'elle était totalement dépourvue d’instincts et de passions, car aussi fortes que furent Ses faiblesses et Ses passions, aussi fortes qu’ont pu être les tentations qui se présentaient à Lui, Il leur a prêté résistance et Il a pu le faire, parce que Son Amour était fort et cela lui donnait la Force pour la résistance. L'Âme de l'Homme Jésus a laissé en arrière la Lumière et est entrée dans l'obscurité. Et à cette Âme se sont agrippés d’innombrables êtres liés sur la terre, ils l’ont opprimé de la même manière que chaque âme humaine est opprimée par les forces obscures. Et vu que Jésus devait parcourir le chemin en tant qu’Homme, l'Âme ne pouvait pas repousser ces êtres, mais elle devait chercher à les vaincre dans une dure lutte, Elle-même devait avoir la Volonté de ne pas leur céder lorsqu’elle était tentée. Et elle pouvait avoir cette Volonté grâce à l’Amour auquel elle n’avait pas renoncé, qui était et restait Sa Part, parce que c’était la Force divine, avec l'Aide de laquelle l'Homme Jésus devait et pouvait accomplir Sa Mission, qui cependant pourrait rendre chaque homme victorieux, si seulement il allumait et nourrissait en lui l'amour. Il doit toujours de nouveau être souligné, que l'Œuvre de Libération devait être accomplie par un Homme, que donc Jésus doit être premièrement considéré comme un Homme qui a réussi à Se diviniser sur la Terre, et donc cet Homme s'était subordonné totalement à la loi de la nature, dans le Corps Il était constitué comme chaque autre homme et que même Son Âme ne devait pas se défendre, lorsque des esprits impurs prenaient possession d'Elle. Mais il n'a jamais permis à ces esprits de prendre le dessus, parce que Sa Volonté les en empêchait et parce qu'à travers l'Amour il a aussi développé la Force nécessaire. Mais Il devait lutter comme tout autre homme, parce qu'Il devait et voulait Être pour eux un Exemple, Il voulait leur montrer qu’eux-mêmes pouvaient parcourir la même voie, pour se spiritualiser déjà sur la Terre. Parce que des hommes il pouvait être demandé seulement ce qui était humainement possible. Et Si Jésus avait eu à Sa disposition une Force, qui pour les hommes était totalement impossible à conquérir, alors jamais plus Il aurait pu dire : «Suivez-Moi....» Mais cela n'exclut jamais que Son Âme venait d'en haut, qu'elle était une Âme de Lumière, dans laquelle Dieu Lui-Même a pris et pouvait prendre demeure, parce qu'elle Était sans péché et pure, parce que l'Amour lui donnait la Force pour résister à toutes les tentations.

Amen

Sufletul lui Iisus....

Tot ceea ce spiritul vă transmite de la Mine va fi în conformitate cu sensul său.... Oamenii sunt cu siguranță liberi să atribuie în mod arbitrar un sens diferit cuvintelor pe care spiritul Meu vi le transmite, dar atunci spiritul lor nu este iluminat, însă nu se poate pretinde că Eu v-am transmis cunoștințe spirituale contradictorii. Pentru că "spiritul de la Dumnezeu" nu greșește.... Iar acolo unde pare să existe o contradicție, trebuie să se ceară clarificări; Eu Însumi trebuie să fiu abordat pentru ca Eu să pot oferi clarificări:.... Sufletul omului Iisus era de Sus.... Un spirit de lumină a coborât pe Pământ, o Ființă Care a apărut din Mine și a rămas cu Mine în toată libertatea de voință atunci când o mare mulțime de spirite create s-au desprins de Mine și s-au aruncat în abis.... Dar acest spirit de lumină a trebuit să îndeplinească o misiune ca ființă umană, a trebuit să coboare într-o regiune lipsită de lumină, lăsând astfel în urmă pentru moment abundența Sa de lumină, ceea ce nu ar fi avut decât un efect devastator pe Pământ, deoarece oamenii nu erau capabili să accepte o astfel de lumină de Sus, astfel că ar fi pierit în raza ei. O ființă umană trebuia să îndeplinească misiunea.... lucrarea de răscumpărare pentru oameni.... Iar această ființă umană trebuia să se afle în aceeași sferă cu semenii săi, deoarece era necesar să le arate o cale, să le exemplifice o viață pe care ei trebuiau să o urmeze.... În consecință, ființa umană Iisus trebuia să fie exact ca aceia.... Și El a fost așa, chiar dacă sufletul coborâse din împărăția luminii.... Trupul pruncului Iisus conținea un suflet care era la fel de determinat în gândirea, voința și sentimentele sale de forma sa exterioară pământească ca orice altă ființă umană.... Prin urmare, aceleași pasiuni și dorințe trebuiau să se trezească în el prin sfera care îl înconjura, precum și prin învelișul său exterior, căci a merge pe calea pământească "ca ființă umană" însemna, de asemenea, să trebuiască să lupte împotriva acelorași impulsuri din interior și din exterior.... Pentru că era necesar să se lupte pentru spiritualizarea sufletului, pentru a realiza unificarea sufletului cu spiritul său, care este și scopul vieții pământești a fiecărei ființe umane.... Era necesar să se ofere oamenilor dovada că este posibil să se realizeze această spiritualizare pe Pământ.... Și astfel, luptele și zbaterea omului Iisus au fost de același fel.... care necesitau un suflet de același fel.... care, totuși, coborâse din împărăția luminii pentru a putea sluji ca locuință lui Dumnezeu Însuși, Care nu s-ar fi putut manifesta niciodată într-un suflet păcătos.... Căci sufletul lui Iisus era fără de păcat, ceea ce nu înseamnă însă că era complet lipsit de impulsuri și pasiuni, căci oricât de puternice erau slăbiciunile și pasiunile Sale, oricât de puternice erau ispitele care se apropiau de El, El le-a rezistat și a putut face acest lucru pentru că și dragostea Sa era puternică și Îi dădea putere să reziste. Sufletul omului Iisus a lăsat lumina în urmă și a intrat în întuneric.... Și nenumărate ființe legate de Pământ s-au atașat de acest suflet, asuprindu-l astfel în același mod în care orice suflet uman este asuprit de forțele întunecate.... Și cum Iisus a trebuit să parcurgă drumul ca ființă umană, sufletul nu putea nici el să respingă aceste ființe, ci trebuia să încerce să le învingă într-o luptă grea, trebuia să își adune voința proprie pentru a nu ceda în fața lor atunci când era ispitit. Și a putut să-și adune această voință în virtutea iubirii la care nu renunțase, care a fost și a rămas partea ei, pentru că era forța divină cu ajutorul căreia omul Iisus trebuia și putea să-și îndeplinească misiunea.... dar care putea face din orice ființă umană un învingător, dacă ar aprinde și ar hrăni iubirea în sine însuși.... De fiecare dată trebuie subliniat faptul că actul Mântuirii trebuia să fie înfăptuit de o ființă omenească, că, prin urmare, Iisus trebuie privit doar ca o ființă umană pentru prima dată, Care a reușit să se divinizeze pe Pământ.... și că, prin urmare, această ființă umană s-a subordonat complet legii naturii, că a fost creat ca orice altă ființă umană și că sufletul Său nu a fost lăsat să se apere atunci când spiritele necredincioase au pus stăpânire pe el.... Dar El nu a lăsat niciodată aceste spirite să pună stăpânire pe situație, pentru că voința Sa a împiedicat acest lucru și pentru că, de asemenea, a adunat puterea necesară prin iubire. Dar a trebuit să lupte ca orice altă ființă umană, pentru că El trebuia și voia să fie un exemplu pentru ei, voia să le arate calea pe care și ei puteau să o urmeze pentru a se spiritualiza încă de pe Pământ. Pentru că numai de la oameni se putea cere ceea ce era posibil și din punct de vedere uman.... Iar dacă Iisus ar fi avut la dispoziție o forță pe care oamenii le-ar fi fost complet imposibil să o dobândească, atunci El nu ar fi putut spune niciodată: "Urmați-Mă....". Dar acest lucru nu exclude niciodată faptul că sufletul Său venea de Sus, că era un suflet de lumină în care Dumnezeu Însuși și-a făcut locuință și a putut să-și facă locuință pentru că era fără de păcat și pur, pentru că iubirea i-a dat puterea de a rezista tuturor ispitelor....

Amin