• Retour

La voie large et la voie étroite

La voie que vous parcourez sur la Terre peut être merveilleuse, confortable et riche de joies, mais aussi fatigante et difficile, et presque toujours vous choisissez la voie facile, plane, et vous goûtez tout ce qu'elle vous offre comme joies et jouissances. Vous vous effrayez de la voie fatigante, et vous ne vous demandez pas le but de la voie que vous avez entreprise. Il vous est suffisant de pouvoir goûter pour un instant les luxes qui vous sont promis par la voie large, mais vous ne pensez pas où elle mène, de la voie large s’embranchent des voies étroites et dans celles-ci se trouvent toujours des messagers qui vous appellent et vous exhortent à marcher sur les voies qui ne sont pas planes, mais qui vont en montant, et pour lesquelles vous devez employer la force pour pouvoir monter. Mais les messagers vous offrent aussi un but merveilleux, ils vous assurent que vous n'affrontez pas en vain les fatigues, que le but vous récompensera richement pour chaque fatigue, pour tous les renoncements que cette voie étroite demande de vous. Vous avez toujours de nouveau l'occasion de l'échanger avec la large, parce que vous rencontrerez toujours de nouveau ces messagers qui vous avertissent de ne pas continuer sur ce chemin, et qui cherchent à vous attirer sur celui qui mène en haut. Vous devez leur donner écoute, vous devez vous rendre compte que vous vous trouvez en danger, si vous continuez à suivre la voie qui ne peut jamais mener en haut, parce qu'elle ne demande de vous aucun efforts lorsqu’elle est apparemment plane mais mène toujours davantage dans l'abîme. Vous-mêmes devez réfléchir lorsque votre vie terrestre vous apporte toujours l'accomplissement de vos désirs, parce que vous devez bien admettre que c’est toujours seulement des joies mondaines que vous désirez et que vous vous procurez, des joies qui passent comme des images de rêve, dont il ne reste rien de précieux, mais laissent plutôt en vous une sensation de vide et de malaise, lorsque vous tenez sérieusement une autocritique avec vous-mêmes. La route que vous parcourez, sera bien bordée avec des haies fleuries, et vous vous sentez contents dans une telle ambiance, mais il n'y a rien d'authentique, ce sont seulement des illusions et des oripeaux qui doivent vous cacher ce qu’il y a derrière, et vous vous effrayeriez si vous pouviez regarder derrière, et vous découvririez la tourbière que ces haies fleuries doivent cacher. Mais les voies qui mènent en haut, demandent le dépassement de dénivellations, et il n'est pas facile de parcourir de telles voies, mais au pèlerin il est montré le but merveilleux qui est en haut, il voit briller sur lui une Lumière qui se déverse sur lui d’une manière agréable et incomparable, et qui lui fait oublier toute fatigue. Et le pèlerin sait que celle-ci n'est pas une lumière d’éblouissement, que la vraie Patrie l'attend et qu’elle lui offrira ensuite des merveilles. Et il parcourt volontiers et joyeusement la voie fatigante, et il ne n'occupe plus des difficultés, parce qu'il reçoit toujours la Force d'en haut, et grâce à elle il atteint certainement son but. Il revient dans la Maison du Père pour être bienheureux et pour le rester dans l’éternité.

Amen

Calea îngustă și cea largă....

Calea pe care o urmezi pe Pământ poate fi glorioasă, confortabilă și plină de bucurie.... dar și anevoioasă și dificilă pentru tine, iar tu alegi de cele mai multe ori calea ușoară, egală și te bucuri de tot ceea ce îți oferă această cale în plăceri și delicii.... Te ferești de calea îngustă, care este grea, și nu te întrebi despre scopul căii pe care ai luat-o. Este suficient să te poți bucura pentru moment de gloria pe care ți-o promite calea largă, dar nu te gândești unde duce. Totuși, din când în când se desprind din ea drumuri înguste, iar la aceste intersecții sunt mereu mesageri care te cheamă și te îndeamnă să o iei pe acele drumuri care nu sunt plate, ci necesită o ascensiune, motiv pentru care trebuie să te folosești de forță pentru a stăpâni ascensiunea.... Dar mesagerii vă promit și un țel glorios, vă asigură că nu veți înfrunta în zadar greutățile căii, că țelul vă va răsplăti din plin pentru toate greutățile, pentru toate sacrificiile pe care această cale îngustă vi le-a cerut. De fiecare dată vei avea ocazia să schimbi drumul larg, pentru că de fiecare dată vei întâlni acești mesageri care te vor avertiza să îți continui drumul și vor încerca să te atragă pe calea care duce în sus. Trebuie să le ascultați, trebuie să vă gândiți serios că sunteți în pericol dacă continuați neabătut pe calea care nu poate duce niciodată în sus, pentru că nu vă cere niciun efort atunci când pare că merge drept, dar duce tot mai jos, spre adânc. Ar trebui să vă îngrijorați voi înșivă dacă viața voastră pământească vă aduce întotdeauna împlinirea dorințelor voastre, pentru că trebuie să recunoașteți că doar plăcerile pământești sunt întotdeauna plăcerile lumești pe care le doriți și vi le creați voi înșivă.... Plăceri care trec ca niște vise, din care nu vă rămâne nimic de valoare, ci mai degrabă vă lasă un sentiment de stinghereală și de disconfort dacă vă duceți serios la judecată cu voi înșivă.... Drumul pe care mergi este într-adevăr mărginit de garduri vii înflorite și te simți confortabil în astfel de împrejurimi, dar ele nu sunt nimic real, sunt doar pretexte și acoperiri menite să ascundă ceea ce se află în spatele lor, și te-ai speria dacă ai putea privi prin ele și ai descoperi noroiul pe care aceste garduri înflorite sunt menite doar să îl ascundă. Dar căile care duc în sus necesită depășirea unor denivelări și nu este ușor să parcurgi astfel de drumuri, însă un țel glorios îl cheamă pe cel care merge în vârf, el vede o lumină care strălucește deasupra lui și care se revarsă asupra lui într-un mod incomparabil de plăcut și îl face să uite toate greutățile. Iar rătăcitorul știe că nu este vorba de o lumină orbitoare, știe că îl așteaptă adevărata casă, care îi va oferi atunci toate gloriile. Iar el parcurge cu bucurie și veselie calea grea, nu dă atenție dificultăților, pentru că primește mereu putere de sus și, de aceea, ajunge în siguranță la țelul său.... El se întoarce în casa Tatălui pentru a fi și a rămâne fericit în veci....

Amin