• Retour

Jésus se rendait compte avant de Son Œuvre

Je voulais souffrir pour vous et donc Je Me suis préparé consciemment à la mort sur la Croix. Je savais le chemin de souffrance outre mesure difficile que Je devais parcourir pour vous sauver de la misère et de la mort. Je voyais tout devant Moi et rien n’était secret pour Moi de ce que Je devais supporter et malgré cela Je suis allé à cette rencontre. Je ne Me suis pas refusé, Je n'ai pas fui le danger, mais Je suis allé consciemment à sa rencontre. Parce que Je prévoyais non seulement cette étape de Mon Œuvre de Libération, mais Je voyais la faiblesse et l'être lié de Mes créatures qui gisaient au sol dans la plus grande misère et auxquelles Je pouvais apporter la libération seulement à travers Mes souffrance et Ma mort sur la Croix. Devant Mes Yeux spirituels tout était clair et limpide, le pouvoir cruel de Mon adversaire, l'abyssal éloignement de Dieu du spirituel mort, qui s'agrandissait continuellement. Je voyais l'obscurité la plus profonde d'un côté et la Lumière la plus claire et la Béatitude de l'autre. Je provenais de la Lumière et voulais la porter aussi dans l'obscurité, mais pour cela il fallait un Pont, Je devais offrir quelque chose en échange pour avoir le Droit de soulever les âmes tourmentées de l'abîme dans la Lumière. Je devais employer Ma Vie pour racheter la vie des créatures malheureuses. Il existait seulement cette unique voie de l'auto-abnégation : de sacrifier au Très haut ce que Je possédais, Ma Vie, par amour pour ceux qui étaient morts suite au péché. Je devais payer leur vie avec Ma Vie. Devant Mes Yeux tout était clair et limpide, et donc déjà par avance Je souffrais indiciblement, parce qu’en tant qu’Homme J'étais constitué avec les mêmes sentiments que vous, avec la peur de la mort, de l'horrible souffrance et de Moi-Même qui pouvait Me paralyser parce que Ma Force était trop faible et que Mes frères tombés dussent continuer à rester dans leur grande misère si J'avais échoué. Mais Ma Force croissait plus s'approchait le jour où cela devait se passer. Ma Force croissait comme Mon Amour pour l'humanité malheureuse, dont Je reconnaissais la misère toujours plus chaque jour. Et bien que Je fusse assailli temporairement de faiblesse au vu de ce qui était devant Moi, Ma Volonté ne devenait de toute façon pas plus faible pour accomplir l'Œuvre que J'avais commencée. Parce que l’humain en Moi restait à chaque instant uni avec le Père Qui Me comblait avec la Force, de sorte que Mon Amour devenait toujours plus puissant et à la fin J’allais pleinement conscient vers la mort, parce que maintenant Je reconnaissais aussi que la mort devait être vaincue et cela était aussi Ma Tâche. La voie vers la Croix était amère et atroce, parce que Je devais passer à travers l'obscurité la plus profonde, pour ouvrir la Porte du Règne de la Lumière pour tous ceux qui veulent monter de l'abîme vers la Lumière. Et en tant qu’homme Je devais supporter les souffrances et les tourments les plus amers pour vous aider, vous qui étiez perdus sans salut, sans Mon Acte de Libération, sans Ma mort sur la Croix. Et donc même Mon Existence terrestre en tant qu’Homme était immensément douloureuse, parce que dès l’instant où le Père s’était révélé dans Mon Enveloppe, Je savais aussi tout ce qui M'attendait, et malgré cela J’ai parcouru librement le chemin vers la Croix, parce que non pas la Volonté du Père, mais Mon Amour pour le spirituel mort M'a poussé à accomplir l'Œuvre de Libération, et cet Amour Me donnait la Force de tenir bon jusqu'à l'heure de la mort.

Amen

Iisus a fost conștient de lucrarea Sa dinainte....

Am vrut să sufăr pentru voi și de aceea M-am pregătit în mod conștient pentru moartea pe cruce.... Știam despre calea extrem de dificilă a suferinței pe care trebuia să o parcurg pentru a vă răscumpăra din adversitate și moarte.... Am văzut totul înaintea Mea și nimic nu era secret pentru Mine ceea ce trebuia să îndur, și totuși am mers spre aceasta.... Nu M-am apărat, nu am fugit de pericol, ci am mers conștient în întâmpinarea lui. Pentru că nu am văzut doar acest parcurs al actului Meu de Mântuire, am văzut slăbiciunea și robia creaturilor Mele care zăceau la pământ în cea mai mare adversitate și cărora nu puteam să le aduc izbăvirea decât prin suferința și moartea Mea pe cruce.... În mod strălucitor și clar, totul stătea în fața ochiului Meu spiritual, puterea crudă a adversarului Meu, distanța abisală a celui căzut de Dumnezeu, care creștea constant.... Am văzut întunericul cel mai adânc pe de o parte și cea mai strălucitoare lumină și beatitudine pe de altă parte.... Am venit din lumină și am vrut să duc lumina și în întuneric, dar pentru aceasta era nevoie de o punte, trebuia să ofer ceva în schimb pentru a avea dreptul de a ridica sufletele chinuite din adâncuri spre lumină.... A trebuit să-mi folosesc viața pentru a cumpăra viața creaturilor nenorocite. Nu exista decât acest singur mod de dăruire:.... de a sacrifica cel mai înalt lucru pe care îl posedam.... Viața Mea, din dragoste pentru cei care erau morți ca urmare a păcatului. Cu Viața Mea a trebuit să plătesc pentru viața lor.... luminos și clar totul era în fața ochilor Mei, și de aceea am suferit de nedescris înainte, pentru că am fost creat ca ființă umană cu aceleași sentimente ca și voi.... cu frica de moarte, de suferințele cumplite și de Mine Însumi, că aș putea slăbi, că puterea Mea era prea slabă și că frații Mei căzuți vor trebui să rămână în mare adversitate dacă nu reușesc.... dar puterea Mea creștea cu cât se apropia ziua în care trebuia să se întâmple.... Puterea Mea a crescut, la fel ca și dragostea Mea pentru omenirea nenorocită a cărei nevoie o recunoșteam din ce în ce mai mult în fiecare zi.... Și, deși am fost afectat temporar de slăbiciune în vederea a ceea ce Mă aștepta, voința Mea nu a slăbit pentru a duce la bun sfârșit lucrarea pe care o începusem.... Căci ființa umană din Mine a rămas mereu unită cu Tatăl, Care M-a umplut de putere, astfel încât iubirea Mea a devenit tot mai puternică și, în cele din urmă, am intrat în moarte pe deplin conștient, pentru că acum recunoșteam, de asemenea, că moartea trebuia să fie învinsă și că aceasta era și sarcina Mea.... Calea spre cruce a fost amară și chinuitoare, pentru că a trebuit să trec prin cel mai adânc întuneric pentru a deschide poarta împărăției luminii pentru toți cei care vor să urce din adâncuri spre lumină.... Dar, ca ființă umană, a trebuit să îndur cele mai amare suferințe și chinuri pentru a vă ajuta pe voi, care erați iremediabil pierduți fără actul Meu de Mântuire, fără moartea Mea pe cruce.... Și de aceea, existența Mea pământească ca ființă umană a fost nespus de dureroasă, căci din momentul în care Tatăl Mi S-a revelat în învelișul Meu, am știut și Eu tot ceea ce Mă aștepta, și totuși am luat de bunăvoie calea crucii, căci nu voința Tatălui, ci dragostea Mea pentru cel căzut M-a împins să săvârșesc actul de Mântuire, iar această dragoste Mi-a dat puterea de a persevera până în ceasul morții....

Amin