• Retour

L'Existence de Dieu – les sages du monde – Cœur et entendement

Au sage du monde il est souvent difficile de croire dans une Divinité, parce que son intellect est forcé à tirer d’autres conclusions à cause de connaissances qui ne correspondent pas entièrement à la Vérité. Déjà une opinion erronée sur le développement de la Terre mène à des idées fausses et ensuite il est difficile de faire valoir un Créateur éternel, un Être Qui devrait Être bien reconnaissable à travers Sa Manifestation de Force, mais les hommes ne veulent presque jamais Le reconnaitre. La science cherche à tout démontrer. Et là où cela ne lui est pas possible, elle n'admet toutefois pas son incapacité, mais elle ne reconnaît simplement pas ce qui est impossible à atteindre par sa recherche. Ainsi elle édifie sur une fausse opinion, et enfin il est très difficile de trouver le chemin vers l'éternelle Divinité, même lorsque la volonté pour le faire existe. Toute recherche devrait commencer par éclaircir l'Existence de Dieu qui ne peut pas être démontrée, mais qui doit être crue dans la pleine conviction intérieure. Alors chaque recherche prendrait un cours rapide et aurait du succès. Mais pour arriver d'abord à cette foi convaincue l'homme doit, malgré l'acuité de l’entendement, exclure ce dernier, il doit laisser de coté chaque science et comme un enfant se faire instruire intérieurement, c'est-à-dire accepter la Vérité de ce qu’il imagine ou désire selon le sentiment. Il doit d’une certaine manière rêver les yeux ouverts. Alors il aura toujours devant lui une Divinité Qui guide et mène tout et il se saura supporté par Elle. Le désir le plus intérieur d'un homme est et reste un fort Pouvoir au-dessus de lui, seulement l'intellect mondain cherche à étouffer ce désir, parce que l'intellect demande à la personne de repousser une Divinité, pensée qui cependant ne peut pas arriver au cœur de l'homme et donc elle cherche à influencer d’autant plus fortement l'intellect de l'homme. À travers le cœur Dieu Se manifeste, à travers l'intellect Son adversaire si le cœur n'est pas plus fort et attire l’intellect de son coté. Alors il est aussi possible de reconnaître Dieu intellectuellement, alors le cœur et l’intellect tendent vers l'éternelle Divinité, alors même la science édifiera sur d’autres fondations, elle tirera d’autres conclusions qui ne seront pas vraiment des conclusions erronées, parce que dès qu’une recherche commence avec la foi dans une Divinité, elle ne restera pas sans succès et s'approchera de la Vérité, peu importe par quel domaine elle commence. La science et la foi ne sont alors plus en opposition, mais elles se complètent seulement, et seulement alors le savoir est libre d'erreur lorsqu’il s’harmonise avec la foi en Dieu en tant qu'Être tout-puissant, sage et affectueux, Qui préside à tout ce qui était, qui est et qui restera dans toute l'Éternité.

Amen

Existența lui Dumnezeu.... Înțelepciunea lumească.... Inima și mintea....

Înțeleptului lumesc îi este adesea greu să creadă într-o divinitate, deoarece intelectul său este obligat să tragă alte concluzii printr-o cunoaștere care, totuși, nu corespunde în totalitate adevărului. Chiar și o părere eronată despre dezvoltarea Pământului duce la idei greșite, și atunci este dificil să se accepte un Creator etern, o Ființă care ar trebui cu siguranță să fie recunoscută prin manifestarea puterii Sale, dar care de cele mai multe ori nu vrea să fie recunoscută. Știința caută să demonstreze totul. Totuși, acolo unde acest lucru nu este posibil, ea nu își recunoaște incapacitatea, ci pur și simplu nu recunoaște ceea ce este inaccesibil cercetării sale. Și astfel, ea construiește pe o viziune greșită, iar în cele din urmă calea spre Dumnezeirea veșnică este atât de greu de găsit, chiar dacă voința există. Orice cercetare ar trebui să înceapă prin clarificarea existenței lui Dumnezeu, care nu poate fi dovedită, dar în care se crede cu convingere interioară. Atunci orice cercetare va lua un curs rapid și de succes. Dar pentru a ajunge mai întâi la această credință convinsă, ființa umană, în ciuda ascuțimii intelectului său, trebuie mai întâi să-l deconecteze pe acesta din urmă și să se abandoneze sentimentului inimii, trebuie să lase deoparte toată știința și, ca un copil, să se lase învățat din interior, adică să accepte ca adevăr ceea ce își imaginează sau dorește în mod sensibil. El trebuie, ca să zicem așa, să viseze treaz. Atunci, în mintea sa va fi mereu prezentă o Divinitate, care ghidează și dirijează totul și de care se știe susținut. Dorința lăuntrică a unei persoane este și rămâne o putere puternică deasupra ei, numai că mintea lumească încearcă să înăbușe această dorință, deoarece cel care vrea să suprime o divinitate vorbește și cu mintea, dar nu poate ajunge la inima ființei umane și de aceea încearcă cu atât mai mult să influențeze mintea ființei umane. Dumnezeu se exprimă prin inimă, iar adversarul său prin intelect, dacă inima nu este mai puternică și atrage intelectul de partea sa. Atunci va fi posibilă și recunoașterea intelectuală a lui Dumnezeu, și atunci inima și intelectul vor tinde spre divinitatea eternă, atunci și știința va construi pe o altă temelie, va trage concluzii diferite, care cu adevărat nu sunt concluzii greșite, căci de îndată ce o cercetare începe cu credință într-o divinitate, nu va rămâne fără succes și se va apropia și de adevăr, indiferent de domeniul în care începe. Atunci știința și credința nu se vor mai contrazice, ci doar se vor completa reciproc și numai atunci cunoașterea va fi lipsită de erori dacă se va armoniza cu credința în Dumnezeu ca Ființă atotputernică, înțeleaptă și iubitoare care prezidează tot ceea ce a fost, este și va rămâne pentru eternitate....

Amin