• Retour

La Création visible, le royaume de l'adversaire de Dieu, sur lequel cependant il n'a aucun pouvoir

Même si tout le visible témoigne de la Force et de la Volonté créatrice de Dieu, la Création est de toute façon la part de Son adversaire, parce que ses substances sont du spirituel compénétré par une volonté qui s'est rebellée contre Dieu. Et ainsi toute la Création visible doit être inclue dans son règne, seulement l'homme peut, bien qu’il soit aussi une Création matérielle, échapper à son règne pendant sa vie terrestre, bien que son corps soit encore lié à la Terre et ne soit pas encore entièrement libéré des mouvements de la volonté qui font reconnaître son influence. Cependant l'âme de l'homme peut déjà totalement s’échapper de son monde et demeurer dans le Royaume qui est sa vraie Patrie, là où est seulement active la Force et la Volonté de Dieu et où ils n'existent plus de Créations terrestres qui portent en elles une volonté opposée à Dieu. Mais l'adversaire de Dieu n'a pas le pouvoir sur les Créations visibles sur la Terre, bien que ce soit son royaume. La Création est certes constituée de substances qui lui sont apparentées, mais elles sont totalement impossibles à atteindre par son influence, parce qu'uniquement la Volonté de Dieu gouverne ces Créations. Et donc le spirituel lié dans la Création peut procéder sans encombre à sa remontée spirituelle une fois qu'il l'a commencée, il ne pourra être dérangé d’aucune manière dans son parcours de développement par l'adversaire de Dieu, parce que celui-ci n'a pas le moindre pouvoir sur les Créations visibles. Donc il cherche continuellement à agir sur la volonté de l'homme, parce que l'influence lui en est concédée, et maintenant il cherche à exploiter abondamment son pouvoir. Son dessein est maintenant d'influencer la volonté humaine, en lui imposant comme but la destruction des Créations de toutes sortes. Et vu que cela est presque toujours le résultat d'une manière de vivre dépourvue d’amour, il cherche d'abord à tuer l'amour dans l'homme et à réveiller en lui l'attachement au monde qui le pousse à se créer des jouissances aux frais de son prochain. Dès que l'homme se laisse traîner à agir sans amour, il s'est donné au pouvoir de l'adversaire de Dieu et ses pensées et ses actes sont tournés contre Dieu. Et alors il s'ouvrira toujours davantage à son influence et il sera pour lui un domestique volontaire sur la Terre. Le monde matériel est son royaume, c'est-à-dire que le spirituel qui porte encore en lui sa volonté est lié avec lui, donc il est opposé à Dieu, bien qu’il se développe de toute façon vers le Haut dans la loi d'obligation. Maintenant il cherche à libérer ce spirituel pour qu'il revienne de nouveau à lui et l’aide à augmenter son pouvoir. Et donc il cherche à stimuler les hommes à la destruction des Œuvres de Création pour des raisons dépourvues d’amour. Parce qu'une destruction de la matière peut aussi se dérouler par des voies ordinaires et correspondre à la Volonté de Dieu, lorsque l'amour est la force de poussée de l'homme et lorsque la destruction de la matière a seulement pour but de faire se lever de nouvelles Œuvres qui sont d'utilité et donc cela peut être compté comme une action d'amour. Alors le spirituel dans la matière est aidé à une remontée ultérieure selon la Volonté de Dieu. Et ensuite même le temps qui est imposé au spirituel dans chaque forme arrivera à une fin ; tandis que l'adversaire de Dieu cherche à interrompre prématurément ce développement mais pour cela il a besoin de la volonté de l'homme, parce que lui-même n'a aucun pouvoir sur le spirituel créé par la Volonté et la Force de Dieu car celui-ci sert seulement au développement vers le Haut du spirituel autrefois tombé de Lui. Mais seulement des actions sans amour pour le prochain mène à la destruction de la matière à son profit, donc l'adversaire de Dieu a des plans doubles qu’il cherche à porter à exécution, c’est de libérer le spirituel et de l'entraver dans son développement vers le Haut et en même temps aussi de conquérir pour lui l'homme, tandis que celui-ci, au travers de sa bienveillance, ruine tout son développement précédent et dans le dernier stade il lui devient donc de nouveau soumis, cela est le motif de son état imparfait parce qu'il cherche à guider à lui toute la Force de Dieu pour agrandir son pouvoir. Mais l'homme lui même dans la libre volonté peut annuler ses plans, s’il se met lui-même dans un état de perfection au moyen d’une activité d'amour et alors il se libère entièrement du pouvoir de son séducteur d'un temps et il contribue en même temps aussi à la libération du spirituel inférieur à lui, s'il transforme la matière en choses utiles dans l'amour servant pour le prochain, en cherchant à protéger la matière de la destruction arbitraire et en lui fournissant à chaque instant la possibilité de s'acquitter de sa destination, c'est-à-dire de servir les hommes, les animaux ou d’autres Œuvres de la Création de Dieu en fonction de leur forme. Rien n’est sans sens ni but, et à chaque Œuvre de Création de Dieu il y a à la de base une sage destination ; et donc l'homme doit laisser valoir l'amour et la sagesse dans son activité, sous sa main il doit se lever seulement des créations qui servent au mieux pour le prochain, et pour procéder à des destructions d'autres Œuvres de Création de la Main de Dieu ou de la main de l'homme, il doit offrir seulement utilement sa main, lorsque ce qui doit être formé de nouveau garantit un développement ultérieur pour le spirituel lié dans la matière. Des destructions arbitraires de toutes sortes libèrent un nombre indicible d'entités spirituelles qui selon leur maturité ou leur aversion envers Dieu se vengent ou bien doivent subir des tourments jusqu'à ce qu’elles soient de nouveau insérées dans une forme et puissent continuer leur développement interrompu. Mais souvent ces entités devenues libres contre leur volonté s'expriment d’une manière désagréable pour les hommes, cela n’est pas toujours perceptible physiquement, mais elles agissent sur les âmes des hommes, en les tournant outre mesure vers la matière et donc elles libèrent en elles des instincts et des désirs qui sont extrêmement nuisibles pour leur développement vers le Haut et qui font se réjouir l'ennemi des âmes de leur succès, parce qu'il ne faiblit pas dans la lutte pour les âmes des hommes et il s’approche d’eux avec toutes les tentations. Mais l'amour libère l'homme et celui qui vit dans l'amour, ne trouvera plus de plaisir dans la matière ; il sera infatigablement actif et au moyen de son activité il contribuera à la libération de ces âmes et sur lui le tentateur ne remportera aucune victoire.

Amen

Creația vizibilă tărâmul adversarului lui Dumnezeu, dar care nu are nicio putere asupra ei....

Deși tot ceea ce este vizibil mărturisește puterea lui Dumnezeu și voința Creatorului, creația face totuși parte din împărăția adversarului Lui, deoarece substanțele sale sunt cele spirituale pătrunse de voința sa, care s-a pus deci împotriva lui Dumnezeu. Și astfel, toată creația vizibilă trebuie socotită ca făcând parte din împărăția sa, doar ființa umană, deși este și ea o creație materială, poate scăpa deja de împărăția sa în timpul vieții sale pământești, chiar dacă trupul său este încă legat de Pământ și nu este încă complet liber de impulsurile voinței care dezvăluie influența sa. Sufletul ființei umane, însă, poate deja să fi scăpat complet din lumea sa și să locuiască în împărăția care este adevărata sa casă, unde numai puterea și voința lui Dumnezeu sunt active și unde, prin urmare, nu există creații pământești care să conțină voința opusă lui Dumnezeu. Cu toate acestea, adversarul lui Dumnezeu nu are putere asupra creațiilor vizibile de pe Pământ, deși este împărăția lui..... Ele sunt substanțe înrudite lui din care este compusă creația, dar complet inaccesibile influenței sale, deoarece numai voința lui Dumnezeu guvernează această creație. Și, prin urmare, substanța spirituală legată în creație își poate continua nestingherită ascensiunea spirituală odată ce a început-o, ea nu va putea fi în niciun fel perturbată în cursul dezvoltării sale de către adversarul lui Dumnezeu, deoarece acesta nu are nici cea mai mică putere asupra lucrărilor vizibile ale creației. Din acest motiv, totuși, el încearcă în mod constant să influențeze voința ființei umane, deoarece îi este permis să o influențeze și acum caută să se folosească pe scară largă de puterea sa..... Eforturile sale se îndreaptă acum spre influențarea voinței umane, astfel încât face din distrugerea creațiilor de orice fel scopul său.... Și cum acesta este de obicei rezultatul unui mod de viață lipsit de iubire, el va încerca mai întâi să ucidă dragostea în ființa umană și să trezească în ea înclinația către lume care o împinge să obțină plăcere pe seama semenilor săi. De îndată ce o persoană se lasă purtată de acțiuni neprietenoase, ea s-a pus sub controlul adversarului lui Dumnezeu, iar gândurile și acțiunile sale sunt contrare lui Dumnezeu. Și atunci el se va deschide tot mai mult acestei influențe și îi va fi un servitor voluntar pe Pământ. Lumea materială este împărăția lui, adică spiritualul este alungat în ea, care își poartă încă voința în sine, deci este contrar lui Dumnezeu, dar care totuși se străduiește să urce în sus în legea constrângerii. El caută acum să elibereze acest spiritual pentru ca el să se întoarcă din nou la el și să contribuie la creșterea puterii sale. Și de aceea el caută să îl incite pe om să distrugă operele creației din motive de răutate. Căci și distrugerea materiei poate avea loc în mod ordonat și poate corespunde voinței lui Dumnezeu, dacă iubirea este forța motrice a întregii activități umane, iar distrugerea materiei are ca scop doar să lase să ia naștere noi opere care să fie de folos și care, prin urmare, pot fi socotite ca opere de iubire. Atunci, spiritualul din materie este doar ajutat să se înalțe în continuare, conform voinței lui Dumnezeu. Și atunci a expirat și timpul stabilit pentru spiritualul în orice formă, în timp ce adversarul lui Dumnezeu caută să întrerupă prematur această dezvoltare și pentru aceasta are nevoie de voința omului, deoarece el însuși nu are nicio putere asupra a ceea ce este creat din voința lui Dumnezeu și din puterea Sa, care servește la dezvoltarea ascendentă a spiritualului care odată s-a îndepărtat de El. Dar numai o acțiune lipsită de iubire față de aproapele duce la distrugerea materiei în interesul lui și astfel adversarul lui Dumnezeu are două planuri pe care încearcă să le realizeze.... pentru a elibera spiritualul și a împiedica dezvoltarea sa ascendentă și în același timp și pentru a câștiga pe omul însuși, prin voința acestuia din urmă distrugându-i dinainte întreaga dezvoltare, iar în ultima etapă el devine din nou sclavul celui care este cauza stării sale imperfecte și care caută să canalizeze toată puterea dinspre Dumnezeu spre el însuși, pentru a-și spori puterea. Dar omul însuși poate, prin voința sa liberă, să distrugă aceste planuri ale sale, dacă, prin activitate iubitoare, se plasează pe sine într-o stare de perfecțiune și astfel se eliberează complet de puterea fostului său seducător și în același timp contribuie și la răscumpărarea spiritualului de la el, dacă, în slujba iubirii aproapelui, remodelează materia în lucruri folositoare, căutând să protejeze materia de distrugerea răuvoitoare și oferindu-i întotdeauna posibilitatea de a-și îndeplini scopul, adică de a sluji oamenilor, animalelor sau altor lucrări ale creației lui Dumnezeu, potrivit formei lor. Nimic nu este lipsit de sens și de scop, iar fiecare lucrare a creației lui Dumnezeu se bazează pe un scop înțelept; și, prin urmare, ființa umană ar trebui să permită, de asemenea, ca dragostea și înțelepciunea să se aplice în activitatea sa.... Sub mâna sa vor lua ființă numai acele creații care aduc beneficii aproapelui, iar el își va oferi mâna de ajutor pentru distrugerea altor opere ale creației, provenite din mâinile lui Dumnezeu sau ale oamenilor, numai dacă noua formă garantează o dezvoltare ulterioară pentru substanța spirituală legată în materie. Distrugerile răuvoitoare de orice fel eliberează un număr de nedescris de entități spirituale care, în funcție de maturitatea lor sau de rezistența lor față de Dumnezeu, trebuie să se răzbune sau să îndure chinuri până când vor fi remodelate din nou și își vor putea continua dezvoltarea întreruptă. Totuși, aceste entități, devenite libere împotriva voinței lor, se exprimă adesea într-un mod care îi deranjează pe oameni, deși nu se observă fizic, ele au totuși un efect asupra sufletului ființei umane, îndreptându-l în mod excesiv spre materie și declanșând astfel în el impulsuri și dorințe extrem de dăunătoare pentru dezvoltarea sa ascendentă și care îl fac pe dușmanul sufletelor să se bucure de succesul său. Căci el nu se lasă înfrânt în lupta pentru sufletele umane și le abordează cu toate tentațiile.... Dar iubirea îl eliberează pe om și oricine trăiește în iubire nu va mai dori nici materia; va fi activ fără încetare și va contribui prin activitatea sa la răscumpărarea lui, iar ispititorul nu va fi niciodată biruitor asupra lui....

Amin