• Retour

Le bas état spirituel – la fin d'une période de Libération

Il n'y a plus pour l’éternité à attendre de progrès spirituel lorsque l'humanité a atteint un si bas état spirituel qu’elle ne connaît pas ou ne reconnaît plus Dieu, parce qu'alors elle est entièrement séparée de Dieu et donc aussi sans aucun apport de Force qui, seul, garantit la remontée spirituelle. Une distance moindre de Dieu peut être facilement annulée, parce qu'alors le spirituel est encore toujours dans la sphère du Courant de l’Amour divin, et la Force le pousse inévitablement en haut. Mais lorsque la distance est devenue si grande que le spirituel se trouve en dehors de la sphère de ce Courant, alors il est aussi totalement sans Force, et il ne lui est plus possible de s'approcher de Dieu, parce qu'alors la force contraire a plus d'influence et elle le tire en bas. Mais lorsque l'humanité est arrivée à ce degré de développement, c'est-à-dire lorsqu’elle s'est développée de nouveau à reculons, alors le spirituel a perdu aussi le droit de mener sur la Terre une existence en tant qu’homme, parce que celle-ci a pour unique but le développement vers le Haut et elle laisse ce but entièrement inaperçu. Alors pour cette humanité se termine une période de développement. La Terre repoussera d’une certaine manière tout le spirituel qui se trouve sur une marche supérieure de développement s'il ne vit pas et n’agit pas en fonction de cette marche de développement. Et alors la période de Libération est terminée conformément à la Volonté divine. Et chaque homme peut reconnaître tout seul cet instant dès qu'il considère le développement spirituel de l'humanité entière. Il a été atteint un état très bas où le désamour se manifeste si clairement que l’action de la force opposée à Dieu est reconnaissable dans le fait que partout a lieu la destruction au lieu d’une constante édification, la vie et l’action de l'humanité est totalement anti-divine et donc contre tout Ordre Divin, il n’y a donc plus à attendre que l'humanité s'insère de nouveau dans l'Ordre Divin dans la libre volonté, et alors conformément à la Loi de l'Éternité il doit se dérouler une dissolution de tout ce qui reçoit en soi du spirituel, une nouvelle Relégation totale pour arriver au but dans un temps infiniment long, pour arriver de nouveau près de Dieu dans la libre volonté. Pour une race humaine dégénérée il n'existe aucune autre possibilité de remontée, lorsqu’elle a atteint ce bas état où tout amour est refroidi, parce qu'alors le Courant de Force de l'Amour divin ne peut plus devenir actif et cela signifie une soumission totale à la force opposée de Dieu. Mais Dieu dans Sa grande Miséricorde enlève à Son adversaire ce qui lui est devenu soumis en le reléguant de nouveau dans la Création sur laquelle l'adversaire de Dieu n'a plus aucune influence. Donc même ce nouveau transfert dans la matière dure est une Œuvre de la Miséricorde divine, parce que pour celui qui se trouve dans la plus grande distance de Dieu il est de nouveau crée une nouvelle possibilité de parcourir la voie du développement vers le Haut, ce qui ne lui était plus possible en tant qu’homme. Et un jour l'heure de la Libération sonnera même pour lui, même si c’est après un temps infiniment long. Mais il n’est pas traité injustement, lorsque il est re-transféré dans la matière dure, parce qu’une volonté qui est aussi endurcie vis-à-vis de Dieu, est elle-même la cause du fait que Dieu la lie pour un temps infiniment long. Parce qu'elle ne changera plus, lorsque un bas état spirituel est atteint, car là les hommes ne reconnaissent plus Dieu.

Amen

Spiritualitate la un nivel minim.... Sfârșitul unei perioade de răscumpărare....

Nu este de așteptat niciun progres spiritual dacă omenirea a ajuns la punctul cel mai de jos, când nu-l mai recunoaște pe Dumnezeu. Pentru că atunci ea este complet separată de Dumnezeu și, prin urmare, este lipsită și de acea sursă de putere care este singura care garantează ascensiunea spirituală. O mică distanță față de Dumnezeu poate fi ușor remediată, pentru că atunci spiritualul se află încă în circuitul iubirii divine, iar forța acesteia îl împinge inevitabil în sus. Dar dacă distanța a devenit atât de mare încât ființa spirituală locuiește în afara acestui circuit, atunci ea este complet neputincioasă și nu mai este posibilă o apropiere de Dumnezeu, pentru că atunci forța opusă are o influență mai mare, care o trage în jos spre ea însăși. Dar odată ce omenirea a ajuns la acest grad de evoluție, adică odată ce a regresat atât de mult, atunci ființa spirituală și-a pierdut și ea dreptul de a trăi o existență pe Pământ ca ființă umană, deoarece singurul său scop este dezvoltarea superioară și a ignorat complet acest scop. Atunci se va încheia o perioadă de dezvoltare pentru această umanitate. Pământul va îndepărta, ca să spunem așa, toate ființele spirituale care nu se află la un nivel superior de dezvoltare, de îndată ce nu trăiesc și nu acționează în conformitate cu acest nivel de dezvoltare. Și apoi se încheie o perioadă de răscumpărare conform voinței divine.... Și fiecare persoană poate recunoaște ea însăși momentul, de îndată ce acordă atenție dezvoltării spirituale a întregii omeniri. Odată ce s-a ajuns la un nivel minim, în care lipsa de bunăvoință devine evidentă, lucrarea forței opuse a lui Dumnezeu poate fi recunoscută în faptul că, în loc să se construiască constant, distrugerea are loc peste tot.... Dacă viața și activitatea umanității este complet contrară lui Dumnezeu și, prin urmare, împotriva întregii ordini divine, atunci nu se mai poate aștepta ca umanitatea să se integreze din nou în mod liber în ordinea divină și atunci, conform legii eternității, trebuie să aibă loc o dizolvare a tot ceea ce conține substanțe spirituale în scopul unei noi izgoniri complet noi, pentru ca, într-un timp infinit de lung, să se atingă în cele din urmă scopul de a locui din nou aproape de Dumnezeu în liberul arbitru. Nu mai există nicio altă posibilitate de ascensiune pentru o rasă umană degenerată, odată ce a ajuns la acest punct de jos, în care toată iubirea s-a răcit, pentru că atunci fluxul de forță al iubirii divine nu mai poate deveni eficient, iar acest lucru înseamnă pierderea completă a forței opuse a lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în marea Sa îndurare, smulge de la adversarul Său ceea ce a devenit sclavul lui, alungându-l din nou în creație, asupra căreia adversarul lui Dumnezeu nu mai are nicio influență. Prin urmare, chiar și transferul înapoi în materia cea mai dură este doar o lucrare a milostivirii divine, deoarece se creează din nou o nouă posibilitate pentru ca ceea ce este cel mai îndepărtat de Dumnezeu să parcurgă calea dezvoltării ascendente, ceea ce nu mai era posibil în calitate de ființă umană. Și o dată îl lovește și ceasul răscumpărării, chiar dacă după o perioadă infinit de lungă. Dar nu-l nedreptățește deloc când este readus în materia dură, pentru că voința este atât de împietrită față de Dumnezeu, încât ea însăși este un motiv pentru ca Dumnezeu să-l lege pentru o perioadă nesfârșită de timp. Pentru că nu se mai schimbă atunci când s-a ajuns la un minim spiritual în care oamenii nu-l mai recunosc pe Dumnezeu....

Amin