• Retour

Processus de purification des âmes dans l'au-delà

Le processus de purification d'une âme trépassée dans l'au-delà commence juste après qu’elle ait laissé le corps, mais il est fonction de la volonté de l'âme. Les âmes qui se trouvent encore dans l'obscurité absolue de l'esprit, sentent l'obscurité comme un grand supplice et ces tourments sont déjà le début du processus parce qu'ils doivent contribuer à changer la volonté de l'âme, chose qui cependant dure de nouveau un temps différemment long, mais est toujours à considérer comme le commencement du processus de purification. L'Amour de Dieu donne toujours des occasions à l’âme pour changer sa volonté, mais les moyens pour cela sont pour l'âme dans l'au-delà souvent non reconnaissables comme Actions d'Amour de Dieu et malgré cela ils peuvent mener en peu de temps au but, si l'âme n'est pas trop rebelle. Elle doit continuellement s'enlever les scories, jusqu’à ce qu’elle soit transparente à la Lumière, et à cause de cela son état sera aussi un état de tourment jusqu'à la réception de Lumière, et le sort des âmes non mûres est donc lamentable, de sorte que de la part des hommes il ne peut jamais être apporté assez d’aide au moyen d'une affectueuse intervention ou bien d’instruction mentale et d’avertissement à l'activité d'amour. Et si l'âme n'est pas entièrement obstinée, elle procédera toujours vers le haut dans son développement, chaque tourment dénouera la dure enveloppe, elle sera accessible pour l'aide et cherchera à se libérer, même s’il faut parfois beaucoup de temps avant que soit terminé le processus de purification et que l'âme puisse agir dans l'amour comme réceptrice de Lumière. Mais même des âmes déjà plus mûres doivent se rendre totalement transparentes pour la Lumière, parce que la Lumière peut toucher une âme qui a une consistance différente, selon son état de perfectionnement, de sorte qu’elle puisse atteindre un degré toujours plus grand de transparence. L'âme peut déjà se trouver dans la connaissance en entrant dans le Royaume spirituel, de sorte qu’elle ne doive plus s'arrêter dans une ambiance sombre, qu’elle puisse reconnaître et comprendre tout en se trouvant dans un cercle de Lumière plus ou moins forte et par conséquent aussi être autonome. Et malgré cela elle doit se former encore elle-même pour la réception d’une Lumière plus forte. Elle-même doit encore se cristalliser jusqu'à la plus haute clarté, et cela de nouveau au moyen d'action d'amour sur les âmes qui ont besoin d'aide, parce que l'amour sacrificiel vis-à-vis de ces âmes purifie l'âme et la rend toujours plus transparente pour la Lumière, et dans la même mesure il augmente aussi son bonheur sur son activité salvifique. Dès qu'une âme a la volonté pour monter en haut, dès qu’elle est fervente pour tendre à cela et dès qu’elle est sans interruption active parce qu'au moyen de sa volonté d'aider d’autres âmes qui souffrent, elle reçoit toujours de nouveau la force qui la rend heureuse et la fait devenir active avec diligence. Mais cela suppose toujours qu’elle ait surmonté sa faiblesse de volonté, que l'obscurité impénétrable autour d'elle soit cassée, de sorte qu’elle soit accessible aux rayons de Lumière que l'Amour miséricordieux de Dieu lui envoie dans son obscurité et qu’elle veuille échapper à son état obscur. Sa lutte vers le Haut, ses tourments et l'obscurité de son ambiance sont calculés pour être des facteurs de purification, son enveloppe se dissout, elle devient transparente pour la Lumière et maintenant sa remontée vers le haut, vers la Lumière, est garantie, parce que dès que sa volonté s'est décidée, Dieu l'aide toujours à monter vers le Haut, jusqu’à ce que Son rayon de Lumière lui permette d’agir dans le Règne spirituel, comme cela est sa destination.

Amen

Procesul de purificare a sufletelor în lumea de dincolo....

Procesul de purificare a unui suflet plecat în lumea de dincolo începe imediat după trecerea în neființă a trupului, dar în funcție de voința sufletului. Sufletele care se află încă în întuneric spiritual complet, simt întunericul ca pe un mare chin, iar aceste chinuri sunt deja începutul procesului, deoarece ele au menirea de a contribui la schimbarea voinței sufletului, ceea ce, într-adevăr, necesită din nou și perioade diferite de timp, dar este întotdeauna principiul procesului de purificare. Iubirea lui Dumnezeu îi oferă în mod constant posibilitatea de a-și schimba voința, însă mijloacele pentru a face acest lucru nu sunt adesea recunoscute de sufletul din lumea de dincolo ca fiind lucrarea iubirii lui Dumnezeu, și totuși ele pot duce la atingerea scopului într-un timp scurt dacă sufletul nu este prea rezistent. El trebuie să se purifice complet înainte de a fi permeabil la lumină și, prin urmare, starea sa până la primirea luminii va fi și ea o stare de chin, iar soarta sufletelor imature este de aceea regretabilă, astfel încât nu i se poate aduce suficient ajutor din partea omului prin mijlocirea iubirii sau prin instrucție mentală și îndemnul la activitate iubitoare. Dar dacă sufletul nu este complet împietrit, el va progresa constant în sus în dezvoltarea sa, fiecare chin va topi învelișul dur, va fi accesibil la ajutor și va încerca să se elibereze, chiar dacă uneori durează foarte mult timp până când procesul de purificare se va încheia și sufletul va putea lucra ca receptor de lumină în iubire. Dar chiar și sufletele deja mai mature trebuie să se facă încă complet permeabile la lumină, căci lumina poate atinge un suflet în diferite intensități, în funcție de starea sa de perfecțiune, care poate atinge un grad tot mai înalt. Sufletul poate fi deja atât de departe în cunoaștere la intrarea sa în împărăția spirituală, încât nu mai are nevoie să locuiască în medii întunecate, poate recunoaște și înțelege totul, se află într-un cerc de lumină mai slab sau mai puternic și poate fi și el însuși activ în consecință. Și totuși, trebuie totuși să se modeleze pentru a primi o lumină mai puternică. De asemenea, mai trebuie încă să se cristalizeze până la cea mai mare claritate, și aceasta, din nou, prin lucrarea în dragoste pentru sufletele care au nevoie de ajutor, căci dragostea de sacrificiu față de aceste suflete nefericite purifică sufletul și îl face tot mai receptiv la lumină, iar în aceeași măsură crește și propria sa fericire în legătură cu activitatea sa răscumpărătoare. De îndată ce un suflet are voința de a se înălța, el se străduiește cu nerăbdare și este în permanență activ, deoarece prin voința sa de a ajuta alte suflete suferinde primește și el, din nou și din nou, o putere care îl face fericit și activ cu sârguință. Totuși, acest lucru presupune întotdeauna că s-a ridicat din slăbiciunea voinței sale, că întunericul impenetrabil din jurul său este frânt, că este accesibil la razele de lumină pe care iubirea milostivă a lui Dumnezeu le trimite în întuneric și că vrea să scape de starea sa întunecată. Lupta lui pentru a se înălța, chinurile și întunericul din jur îi sunt creditate ca factori de purificare, acoperământul lui se dizolvă, devine permeabil la lumină, iar acum ascensiunea lui spre înălțime, spre lumină, este garantată, căci dacă voința lui proprie a hotărât, Dumnezeu îl va ajuta constant să se înalțe până când va putea lucra în împărăția spirituală pătruns de lumină, așa cum este destinul lui....

Amin