• Retour

Les destructions anticipées et leurs conséquences

À toute matière il est imposé un temps déterminé pour son existence pour le mûrissement du spirituel caché en elle, et il ne peut pas être abrégé arbitrairement par le spirituel lui-même. Il est seulement laissé à la volonté de l'homme de libérer le spirituel de la matière, c'est-à-dire d'abréger selon sa volonté la durée de son séjour. Parce qu'il est laissé à l'homme le soin de transformer la matière et de créer toujours des choses nouvelles qui deviennent à nouveau un lieu de séjour pour le spirituel. Donc il est laissé d’une certaine manière à la libre volonté de l'homme jusqu'à quand le spirituel peut rester dans une forme déterminée. Et cette volonté sera aussi toujours la Volonté de Dieu, si l'activité est dédiée à la transformation de la matière et tant que le but de telles formes modifiées est de nouveau de servir. Tout ce qui est produit avec la matière à travers la volonté humaine, doit à nouveau servir pour le bien de l'humanité, alors la durée du temps de l'enveloppe extérieure du spirituel correspond tout à fait à la Volonté de Dieu. Mais si au moyen de la volonté humaine une forme extérieure est dissoute prématurément et qu’à l'œuvre qui doit se lever il n'est pas imposé la tâche de servir, alors cela est une intrusion dans l'Ordre divin. Le parcours de développement du spirituel est interrompu ou bien le spirituel est forcé à une activité qui ne sert à aucune créature sur la Terre pour son bien, le spirituel est empêché à travers la main de l'homme de mûrir au moyen du service. Mais en même temps l'homme s’arroge le droit de détruire prématurément des Créations et avec cela il aide le spirituel qui est dans ces Créations à se libérer prématurément, chose qui a un effet terriblement désavantageux pour toute la vie spirituelle, parce que le spirituel perçoit certes qu'il n'a pas encore la maturité nécessaire pour son incorporation suivante sur la Terre, et donc il cherche à se déverser sur les hommes, ce qui ne signifie pas une influence favorable sur ceux-ci, le spirituel ne pouvant pas vivifier une nouvelle forme avant que la vieille forme soit totalement dépassée. Par conséquent beaucoup de spirituel dans le temps prochain deviendra libre de son enveloppe extérieure et pourra opprimer les hommes jusqu'à ce qu’il ait passé son temps et puisse maintenant prendre une nouvelle forme pour demeure. (25.04.1942) Le spirituel encore non mûr, dont le parcours de développement a été interrompu au moyen de la destruction prématurée de la matière dont la cause était le manque d’amour des hommes, exploitera sa liberté d’une manière qui n'est pas avantageuse pour l'homme. Il s'arrêtera dans la matière détruite tant qu’il trouve des parties non encore détruites, et attendra sa nouvelle forme. Mais lorsque le matériel est devenu inutilisable, là le spirituel se cherche une autre demeure, mais auparavant il opprimera les hommes, selon combien était grand leur désir pour la possession. Et il se présentera à ces hommes toujours sous la forme de ce que l'homme a perdu et cherchera à réveiller l'avidité de ceux-ci et à stimuler leur volonté pour faire se lever la même chose pour pouvoir de nouveau s'incorporer. Et cela signifie pour l'homme souvent un état atroce, parce qu'il lui en manque la possibilité. Et cet état atroce est la marque de ce spirituel non mûr qui veut se venger sur les hommes pour son développement interrompu. Mais dès que l'homme emploie toute sa force pour se libérer de cette matière détruite, l'oppression de la part du spirituel prend fin, car en général la prédisposition d'esprit de l'homme envers la matière est déterminante pour que le spirituel s'arrête à la proximité de celui-ci et l'opprime. Plus grand est le désir pour la matière et plus est grande est l'influence du spirituel et plus il utilise son influence pour augmenter le désir de l'homme. Là où il n'est pas possible à travers l'activité humaine de faire se lever des choses qui cachent de nouveau en soi ce spirituel, là il opprime d’autres Créations. Il cherche à se lier avec celles-ci et à influencer leur activité ce qui se manifeste par des apparitions qui dévient du naturel, donc s’exprime par des irrégularités que l’on peut voir en particulier dans le monde végétal. Les êtres non mûrs interviennent d’une manière qui dérange l'Ordre divin, sans en être entravés par Dieu, pour que les hommes reconnaissent que chaque œuvre de destruction, chaque destruction prématurée pour des raisons non nobles, a de nouveau un effet destructeur ou contraire à la Loi. Le spirituel qui devient libre avant le temps, n’est pas sans force et dans son état libre il peut toujours opprimer ou influencer le spirituel qui se trouve sur la même marche développement ou bien sur une marche supérieure, et il exploite sa liberté pour s'associer à ce spirituel et il veut être co-actif en général, donc deux intelligences veulent maintenant se manifester au travers de l'Œuvre de Création. Ce sont de toute façon toujours des tentatives, parce que le spirituel dans la forme s'y oppose, mais pendant une courte période il est dérangé dans sa régularité, et cela a pour conséquence des déviations qui n'ont pas de graves conséquences, mais se font sentir ; parce que Dieu laisse au spirituel cette façon de faire pour chercher et trouver une compensation, mais il protège les autres Œuvres de Création de changements significatifs du fait de telles substances animiques qui sont encore totalement non mûrs. Les hommes doivent seulement se rappeler que chaque infraction contre l'Ordre divin a un effet, car l'Ordre divin est inversé, et cela est dommageable pour les hommes, soit par une croissance retardée dans le monde végétal ou bien par une mauvaise récolte, ou bien aussi par des influences météorologiques qui sont généralement causées par la colère de tels êtres spirituels devenus libres dans les nuages ou bien dans l'air. Très souvent la cause en est la volonté humaine qui a détruit avant le temps des Œuvres de Création et cela influence d’une manière défavorable le monde végétal, parce que le spirituel devenu libre ne reste pas inactif, mais se cherche de nouvelles formes et un nouveau champ d'action, même si pour cela il n'a pas encore l’état de maturité nécessaire, et cela tant qu’il n’a pas trouvé une enveloppe extérieure qui correspond à son état de maturité et peut continuer son parcours de développement.

Amen

Distrugeri premature și consecințe....

Fiecărei materii îi este stabilit un anumit timp de existență pentru maturitatea spiritualului care o adăpostește, care nu poate fi scurtat după bunul plac de către spiritualul însuși. Numai voința ființei umane este liberă să elibereze spiritualul din materie sau să scurteze la voia sa durata șederii sale. Căci depinde de ființa umană să remodeleze materia și să creeze mereu și mereu lucruri noi care devin din nou o ședere pentru spiritual. Prin urmare, este lăsat într-o anumită măsură la libera voință a omului cât timp îi este permis spiritualului să rămână într-o anumită formă. Iar această voință va fi întotdeauna și voința lui Dumnezeu, atâta timp cât activitatea umană se aplică la remodelarea materiei și atâta timp cât scopul acestor forme remodelate este din nou slujirea. Tot ceea ce este produs din materie prin voința umană trebuie să servească din nou binele umanității, atunci durata învelișului exterior al spiritualului corespunde complet voinței lui Dumnezeu. Dar dacă o formă exterioară este dizolvată în prealabil prin voința umană și nu se stabilește nicio sarcină de slujire pentru lucrarea nou apărută, atunci aceasta este o interferență cu ordinea divină..... Cursul de dezvoltare a spiritualului este întrerupt sau spiritualul este forțat să se implice într-o activitate care nu servește binele niciunei creaturi de pe Pământ, spiritualul este împiedicat de mâna omului să se maturizeze prin slujire. În același timp, însă, ființa umană își asumă să distrugă prematur creațiile și, astfel, să ajute prematur spiritualul să se elibereze din aceste creații, ceea ce are un efect extrem de dăunător asupra întregii vieți spirituale. Căci spiritualul simte foarte bine că nu are încă maturitatea necesară pentru următoarea sa întrupare pe Pământ și de aceea caută să se revolte cu oamenii, ceea ce nu înseamnă o influență favorabilă pentru aceștia. Spiritualul nu poate reînvia o nouă formă până când forma veche nu a fost complet depășită. În consecință, o mare cantitate de substanță spirituală va fi eliberată din învelișul său exterior în perioada următoare și îi poate hărțui pe oameni până când timpul său se termină și poate lua acum noua formă ca o reședința.... (25.4.1942) Spiritul încă imatur, al cărui curs de dezvoltare a fost întrerupt de distrugerea prematură a materiei, care a fost cauzată de lipsa de iubire a oamenilor, își folosește libertatea într-un mod care nu este în avantajul oamenilor. El rămâne în materia distrusă atâta timp cât în ea mai există părți nedistruse și își așteaptă noua transformare. Dar acolo unde materia a devenit inutilă, spiritualul își caută un alt domiciliu.... el îi asuprește mai întâi pe oameni, în funcție de dorința lor de posesiune. Și într-adevăr, de fiecare dată se prezintă acestei ființe umane ca fiind ceea ce ființa umană a pierdut și caută să trezească dorința ființei umane și să stimuleze voința de a lăsa să se nască același lucru pentru a se putea întrupa din nou în el. Iar acest lucru înseamnă adesea o stare de agonie pentru ființa umană, deoarece îi lipsește posibilitatea de a face acest lucru. Iar această stare agonizantă este expresia acelui spiritual imatur care vrea să se răzbune pe ființa umană pentru dezvoltarea sa întreruptă. Dar de îndată ce ființa umană își folosește toate forțele pentru a se debarasa de această materie distrusă, încetează și asuprirea din partea spiritualului, așa cum întreaga atitudine a ființei umane față de materie este în general decisivă pentru cât timp spiritualul rămâne în preajma sa și îl asuprește. Cu cât dorința pentru materie a fost și este mai mare, cu atât mai mare este influența spiritualului și cu atât mai mult își folosește influența pentru a spori și mai mult dorința ființei umane. Acolo unde nu este posibil prin activitatea umană să lase să apară lucruri care să conțină din nou acest spiritual în ele însele, acolo el presează alte creații.

El caută să se unească cu acestea și să influențeze activitatea lor, care se exprimă prin fenomene care se abat de la natural, deci prin neregularități care se manifestă în special în lumea vegetală. Ființele imature interferează cu ordinea divină fără a fi împiedicate de Dumnezeu, astfel încât oamenii recunosc că orice lucrare de distrugere, orice anihilare prematură din motive josnice, are de asemenea un efect distructiv sau ilicit. Spiritualul care devine liber prematur nu este neputincios și în starea sa liberă poate oricând să preseze sau să influențeze spiritualul care se află la același nivel de dezvoltare sau la un nivel superior, iar acesta își folosește libertatea în așa fel încât se alătură acestui spiritual și vrea să fie ca și cum ar fi activ, astfel că două inteligențe vor acum să se exprime printr-o operă de creație. Este adevărat că acestea nu sunt decât încercări de fiecare dată, căci spiritualul în formă le rezistă, totuși, pentru o scurtă perioadă de timp, el este tulburat în regularitatea sa, ceea ce duce la abateri care, deși nu sunt grave, sunt totuși sesizabile. Căci Dumnezeu lasă cu siguranță spiritualul să caute și să găsească un echilibru în acest fel, dar protejează celelalte opere ale creației de schimbări semnificative prin intermediul unor astfel de entități care sunt încă complet imature. Oamenii ar trebui doar să recunoască faptul că orice ofensă adusă ordinii divine va avea ca efect răsturnarea din nou a ordinii divine, iar acest lucru va fi în detrimentul oamenilor.... fie prin creșterea întârziată în lumea vegetală, fie prin recolte proaste sau chiar prin influențe meteorologice, care, de asemenea, determină adesea astfel de ființe spirituale eliberate să se dezlănțuie în natură.... în nori sau în aer. De foarte multe ori, însăși voința umană este cauza care distruge prematur operele de creație și astfel influențează nefavorabil chiar și lumea vegetală, căci spiritualul devenit liber nu rămâne inactiv, ci caută noi transformări și un nou domeniu de activitate, chiar dacă nu are încă starea de maturitate necesară pentru aceasta, până când își găsește un înveliș exterior corespunzător stării sale de maturitate și își poate continua cursul dezvoltării....

Amin