• Retour

Les moyens de la Grâce – la prière et l’activité d’amour

La paix intérieure sera le signe que Dieu est en lui. Mais ceux à qui il manque la Grâce divine, parce qu'ils ne l'ont ni désirée ni reçue lorsqu’elle leur a été offerte, la voie vers le Haut sera si difficile qu'ils ne pourront jamais la parcourir, parce que leur force est trop insuffisante et ils ne demandent pas la Force à Dieu bien qu’ils l'aient à disposition. Ils n'emploient aucun des moyens de Grâce et leur âme est faible et incapable de s'élever vers le haut. Malgré cela même à ceux-ci Dieu fait briller Son Soleil de Grâce en donnant aux hommes Sa Parole et à travers celle-ci Il leur demande de penser à leur âme, Il leur donne connaissance de la mesure de Grâce qui revient à chaque homme. Il veut qu’ils y prêtent attention à travers la vie terrestre et ne passe pas sans avertissement. Ainsi la Grâce divine arrive à l'homme même involontairement et veut seulement être saisie. À nouveau c’est la libre volonté de l'homme qui doit saisir la Main de Dieu et à accepter la Grâce divine qui lui est offerte si affectueusement et, si une fois il a obtenu cette Grâce, alors il la demandera toujours, et toujours de nouveau il la recevra à travers la Force pour se racheter lui-même durant son chemin de vie terrestre. Donc maintenant sa volonté est nécessaire pour pouvoir accomplir tout ce qui est pour le salut de son âme. Sa volonté doit chercher Dieu, sa volonté doit se soumettre à Lui et sa volonté doit tendre consciemment à Lui et pour cela il doit demander la Force à Dieu. Alors il établit le contact avec son Père de l'Éternité, il veut aller vers Dieu. Et cette volonté est sa libération. Dieu vient à sa rencontre toujours et partout, il n’exige pas de l'homme plus que ce qu’il peut accomplir, Il le porte près de tous les moyens auxiliaires qui lui rendent possibles la remontée vers le Haut, Il exige de l'être seulement qu'il ne prenne pas une attitude de refus, mais accueille reconnaissant les Grâces qui garantissent la montée vers le Haut. Dieu ne force pas la volonté de l'homme et donc la Grâce de Dieu ne peut pas lui arriver sans sa volonté, parce qu'autrement l'âme serait poussée vers le Haut, et donc elle ne désirerait pas monter de sa pleine volonté de liberté, mais elle parcourrait cette voie vers le Haut d’une manière contrainte, parce que la Grâce divine est la Force de Dieu qui désire revenir de nouveau à Dieu. Donc cette Force peut être transmise à l'être seulement si dans sa libre volonté il désire Dieu. Donc la libre volonté est inévitable, si l'être veut se racheter de sa dernière incorporation sur la Terre.

Amen

Mijloace de har.... Rugăciune și bunăvoință....

Iar pacea interioară va fi semnul că Dumnezeu este în el. Dar cei cărora le lipsește harul divin, pentru că nu l-au dorit și nici nu l-au primit atunci când le-a fost oferit, găsesc calea de urcare atât de dificilă încât nu vor putea niciodată să o parcurgă, pentru că puterea lor este prea mică și nu cer putere de la Dumnezeu, deși le este la dispoziție. Ei nu folosesc niciunul dintre mijloacele harului, iar sufletul lor este slab și incapabil să se înalțe. Și totuși, Dumnezeu lasă să strălucească soarele harului și asupra lor, dându-le oamenilor Cuvântul Său și instruindu-i prin el să-și amintească de sufletul lor. El le oferă cunoașterea măsurii de har la care fiecare persoană are dreptul. El vrea ca ei să fie atenți și să nu treacă prin viața pământească fără să fie avertizați. Și astfel, harul divin ajunge și el inconștient la ființa umană și vrea doar să fie cuprins.... Și, din nou, este voința liberă a omului de a apuca mâna lui Dumnezeu și de a accepta harul divin care îi este oferit cu atâta dragoste și.... odată ce a fost făcut părtaș la acest har, să îl ceară din nou și din nou și astfel să primească puterea de a se răscumpăra în timpul vieții sale pământești. Astfel, voința sa este necesară doar pentru a putea realiza tot ceea ce este benefic pentru mântuirea sufletului său. Voința lui trebuie să-L caute pe Dumnezeu, voința lui trebuie să se supună Lui, iar voința lui trebuie să se îndrepte conștient spre El și să ceară putere de la Dumnezeu pentru a face acest lucru.... El stabilește apoi legătura cu Tatăl său din veșnicie, el vrea să meargă la Dumnezeu. Și această voință este salvarea lui.... Iar Dumnezeu vine în întâmpinarea lui întotdeauna și pretutindeni, nu cere de la ființa umană mai mult decât poate ea să îndeplinească, îi oferă toate mijloacele de ajutor care fac posibilă ascensiunea și nu cere ființei decât să nu se comporte cu respingere, ci să accepte cu recunoștință binecuvântările care îi garantează ascensiunea. Dar Dumnezeu nu forțează voința ființei umane și, prin urmare, harul lui Dumnezeu nu poate fi acordat fără voința ființei umane, altfel sufletul ar fi forțat să se înalțe, deci nu ar dori să se înalțe în deplină libertate de voință, ci ar parcurge în mod obligatoriu această cale de înălțare. Pentru că harul divin este putere de la Dumnezeu care cere să ne întoarcem din nou la Dumnezeu.... Prin urmare, această putere poate fi împărtășită ființei doar atunci când aceasta se adresează lui Dumnezeu prin voință liberă. Prin urmare, liberul arbitru este indispensabil dacă ființa vrea să se răscumpere din ultima ei întrupare pe Pământ....

Amin