• Volver

El Viernes santo

La carga del pecado con la que Yo había cargado mis hombros era inmensa, por lo que el pecado sólo podía ser expiado por un sacrificio igual de inmenso - en mi caso la vía crucis, la expiación y la muerte en la cruz, extremadamente dolorosos y crueles. Vosotros los seres humanos no sois capaces a imaginaros tan sólo aproximadamente la profundidad de sufrimientos, porque Yo me sentía abandonado de la Fuerza de Dios... Yo, El que siempre estaba en Unión con el Padre, tenía que continuar en el camino todo solo... un camino que me parecía eterno, pero aun así me comprometí seguirlo en mi Amor ilimitado porque tenía Piedad de la humanidad y Yo sabía que únicamente este sacrificio de Mí mismo podía conseguir la Redención a los seres humanos.

Cada vez de nuevo tuve que experimentar la crueldad de aquellos verdugos, y todo el mundo infernal participó en ella. Pero Yo no debía defenderme aplicando la Fuerza de Dios inherente a Mí, porque esta Obra de Redención debía ser Obra de la libre Voluntad, por lo que Yo como “sólo hombre” debía pasar por este camino de la Pasión, siempre orando que pueda cumplir con él... que no fracasara antes... que también pudiera soportar la muerte en la cruz, porque únicamente esta llevaba a cabo la Obra de Redención...

Sólo una vez que estéis en el Reino del Más Allá –cuando podréis ver mi crucifixión– podréis evaluar los tormentos y las humillaciones en las dimensiones en que Yo los tenía que sufrir. Pero durante vuestra existencia como hombres en la Tierra no tenéis conceptos para mis sufrimientos, porque también con sufrimientos inferiores vosotros mismos ya habríais perdido la vida... Pero mi Voluntad de redimiros era tan poderosa que esta me dio el Poder para aguantar todos los sufrimientos hasta el extremo; de modo que también podía sufrir la muerte conscientemente y aun podía rezar para mis atormentadores: «Padre, ¡perdónales porque no saben lo que hacen!».

Los torturantes no sabían que en Mí clavaron al Padre mismo en la cruz - El que quería redimir a los seres humanos de todo pecado... Pero Yo sabía que Él sólo se había retirado de Mí para no ejercer Influencia sobre Mí como hombre, porque únicamente el Hombre Jesús podía sufrir, y este Sufrimiento reconciliaba al Padre.

Por eso pronuncié las Palabras: «Todo está cumplido...», con lo que Yo quería decir que se trataba de un acto predeterminado hace eternidades, que ahora había llegado a su realización... Pero la realización de todo esto se extendía por el pasado, la presencia y el futuro; por lo que todos los seres que en aquellos tiempos remotos habían apostatado de Dios están redimidos...

La muerte del Hombre Jesús en la cruz la podréis experimentar en el Más Allá, pero no hay ser humano que lo pueda mientras viva en la Tierra, ni podrá evaluar los tormentos horrorosos porque para eso no tiene la comprensión necesaria. Porque el gran Sufrimiento del Hombre Jesús no consistía solamente en los tormentos corporales que le fueron infligidos, sino mucho más aún había sufrido su Alma pura que desde el Reino de la Luz había descendido a la Tierra por la causa de esta Obra de Redención.

Lo que para un Alma pura significa el hallarse en medio del lodo del pecado... lo que para un alma perfecta significa encontrarse en medio de criaturas imperfectas, esto sólo lo percibe un alma que ya se halla en el Reino de la Luz; pero entonces también podrá evaluar la profundidad del Amor que ha inducido a Jesús prestar Ayuda a los hermanos pecadores, los que entonces quedarán impresionados por respeto y cantarán júbilo y gratitud a Aquel que redimió el mundo de todo pecado.

Amén.

Vinerea Mare....

16 aprilie 1965: Cartea 94

Povara păcatului pe care am luat-o pe umerii Mei era nespus de grea și nu putea fi răscumpărată decât printr-un sacrificiu de ispășire la fel de mare, așa cum a fost pentru Mine calea crucii și suferința și moartea extrem de dureroasă de pe cruce. Căci aceasta a fost extrem de chinuitoare.... Voi, oamenii, sunteți incapabili să vă imaginați măcar măsura suferinței, căci M-am simțit abandonat de puterea lui Dumnezeu, Eu.... care am fost mereu unit cu Tatăl.... a trebuit să parcurg singur calea care Mi se părea veșnică, dar pe care am luat-o totuși asupra Mea într-o iubire nemărginită, pentru că Mi s-a făcut milă de omenire și am știut că numai această jertfă a Mea putea aduce mântuirea oamenilor.... Și de nenumărate ori a trebuit să experimentez cruzimea călăilor, iar întreaga lume infernală a luat parte la aceasta. Cu toate acestea, nu Mi s-a permis să Mă apăr folosindu-Mi forța divină inerentă, deoarece acest act de Mântuire trebuia să fie o lucrare a liberului arbitru, motiv pentru care am parcurs această cale a suferinței ca o "simplă ființă umană", rugându-Mă doar să pot să o duc la bun sfârșit, să nu eșuez primul, să Mi se permită să supraviețuiesc și morții pe cruce, care doar a dus la încheierea actului de Mântuire. Amploarea chinurilor și umilințelor pe care a trebuit să le trăiesc o veți putea măsura doar în Împărăția de dincolo, când veți putea vedea moartea Mea pe cruce. Cu toate acestea, pentru timpul existenței voastre umane, vă lipsește orice concept pentru chinurile Mele, căci voi înșivă v-ați fi pierdut deja viața într-o măsură mai mică, dar voința Mea de a vă răscumpăra a fost atât de puternică încât Mi-a dat puterea de a îndura toate suferințele până la extrem.... încât am îndurat în mod conștient și moartea pe cruce și am fost încă în stare să Mă rog pentru torționarii Mei: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac"...... Ei nu știau că în Mine L-au răstignit pe Însuși Tatăl, Care a vrut să-i răscumpere pe oameni de orice păcat.... Cu toate acestea, știam că El se retrăsese de la Mine doar pentru a nu exercita nicio constrângere asupra Mea ca ființă umană, pentru că doar ființa umană Iisus a putut suferi și această suferință l-a împăcat pe Tatăl. De aceea am rostit cuvintele "S-a isprăvit" pentru a spune că fusese un act predeterminat în mod etern care acum se împlinise. Dar efectul (execuția) lui s-a extins asupra trecutului, prezentului și viitorului. Și astfel sunt răscumpărate toate ființele care au căzut cândva de la Dumnezeu..... Veți putea trăi veșnic (în lumea de dincolo) moartea ființei umane (Iisus) pe cruce și (dar) nicio ființă umană.... atâta timp cât pășește (trăiește) pe Pământ.... nu va putea vreodată să măsoare chinul îngrozitor, pentru că îi lipsește înțelegerea pentru aceasta. Căci marea Sa suferință (marea suferință a omului Iisus) nu a constat numai în chinurile fizice care I-au fost aplicate, ci mult mai mult a suferit sufletul Său curat, care (se) coborâse din împărăția luminii pe Pământ pentru această lucrare de Mântuire.... Ce înseamnă pentru un suflet curat să se afle în mijlocul iazului păcatului.... ce înseamnă pentru un suflet perfect să locuiască în mijlocul unor creaturi imperfecte nu poate fi înțeles decât atunci când sufletul însuși locuiește deja în împărăția luminii, dar atunci va putea măsura și profunzimea iubirii care l-a determinat pe Iisus pentru a-i ajuta pe frații păcătoși, și atunci vor tremura de uimire și vor cânta laude și mulțumiri Celui care a răscumpărat lumea din tot păcatul....

Amin