• Volver

¿Cuánto tiempo es mantuvo pura la Doctrina de Cristo?

Yo me inclino a vosotros, los que queréis ser hablados por Mí, que os mueven preguntas, que sólo Yo puedo contestaros. Frecuentemente ya ha sido planteada la pregunta, cuanto tiempo se mantuvo pura la Doctrina de Cristo y cuales fueron los motivos que la han ensuciado. Y Yo os he instruído siempre así, de que permaneció pura tanto tiempo como era posible un directo obrar del Espíritu por Mi parte. Comprensiblemente tenía que cambiarse entonces, cuando los hombres de espíritu no despiertos se encargaron de la gerencia. Hombres, que no fueron directamente enseñados por Mí, en los que sencillamente no podía obrar Mi Espíritu.

Los primeros discípulos y también sus seguidores, estaban entrañablemente unidos a Mí, estaban por eso todavía bajo la impresión de Mi muerte en la Cruz, pues aunque ya había pasado mucho tiempo, pero, fue un suceso poderoso, del cual evidenciaron como testigos los primeros discípulos, los que encontraron también numerosos partidarios que aceptaron la Doctrina divinia de amor y esforzándose igualmente de vivir en el amor, y que a través del amor acogieron también la fe en el Salvador divino, llegando igualmente al despertar de su espíritu.

Y tanto tiempo permaneció también pura Mi Doctrina, tanto tiempo era su fe viva, y podían Mis primeros discípulos formar cada vez de nuevo apóstoles y envíarlos al mundo, con la misión de anunciar el Evangelio del amor, y cada mensajero estaba inmediatamente bajo Mi Influencia, él transmitía sólo lo que oía a través de la voz del Espíritu en sí, lo que debía pronunciar, porque estaba lleno del "Espíritu de Dios".

El aguamiento de Mi Doctrina no tuvo lugar de un modo repentino, resultaba una cosa de la otra, cuando uno o el otro no era más apto para esa función y se elevaba el mismo para eso, o era elegído por aquellos que no tenían el espíritu dispierto igualmente. Pues con el tiempo resultaban de aquellas parroquias principiantes grandes asociaciones, que estaban siempre bajo uno mas poderoso que se había elevado él mismo para ello, porque disponía de un saber que les faltaba a los otros hermanos, pero que no podía hablar de un saber del Espíritu.

Y así fue erigido un edificio que en un primcipio era dirigido por hombres buenos, pero el que cada vez tomaba formas más mundanas, que si bien consideraban su tarea en la difusión del Evangelio, pero que también perseguían metas terrenales, los que ya no poseían más el distintivo de Mi Iglesia: La iluminación interior por el Espíritu, con lo que fínalmente sólo observaban aún las letras muertas, pero no podían acusar más una fe viva.

La Iglesia que Yo Mismo fundé en la tierra, no se ha cambiado, ella exíste todavía hoy en aquellos que vivamente creen en Mí y en los que puede obrar Mi Espíritu, los que Yo, por eso, puedo dirigir en su pensamiento, los que sólo pueden pensar bien y están en relación viva Conmigo. Y esta Iglesia se ha mantenído a través de todos los tiempos, ella se encuentra en medio de las grandes organizaciones eclesiásticas, porque cuenta miembros de todas las religiones, los que eran vivos en su pensar, querer y obrar.

Así que no se puede indicar cuanto tiempo se mantuvo pura, pues cada vez os digo de nuevo, que Yo sólo considero a los hombres como pertenecientes a Mi Iglesia, a los que se saben unidos a Mí, que viven en permanente comunidad Conmigo, que creen en Mí, con los que Yo puedo por eso hablar a través del Espíritu. Y en todas partes, en todas religiones, ha habido hombres, con los que Yo mantuve íntima comunidad, en todas partes pude manifestarme e iniciar en profundo saber. Sin embargo, si es que fueron reconocidos como verdaderos recipientes para las Revelaciones divinas, eso lo decidía el estado espiritual de aquellos hombres que se consideraban estar en los primeros puestos y que ya estaban considerablemente muy distantes de la Verdad.

El número de Mis verdaderos discípulos es también ya gravemente pequeño, y también hoy los envio afuera en el mundo, a que prediquen Mi Evangelio de amor a las naciones, porque sólo por el amor pueden los hombres demostrarme su pertenencia a Mi Iglesia, porque entonces también puede obrar Mi Espíritu en el hombre y eso es la señal más segura de pertenecer a ella.

Pero sólo estos adquirirán el Reino de los Cielos, sólo a ellos puedo Yo introducirlos en la Verdad y sólo a estos iniciarlos en Mi Plan eterno. Pues se trata de cosas en extremo mucho más importantes que el detenerse por causa de servicios y actos eclesiásticos, que no aportan al alma humana ningún progreso. Se trata de la vida del alma, la cual sólo por medio de las obras del amor y la fe viva puede obtenerse.

Y es eso únicamente lo que Yo he encargado a Mis primeros apóstoles, de hacerlo conocer a sus semejantes, es decir que los informen de eso. Y Yo he acogido en Mi Iglesia a los que se han atenído a ese precepto, y hoy actualmente tiene validez el mismo precepto: "Ama a Dios sobre todas las cosas y a tu prójimo como a ti mismo ...".

Amén

Cât timp a rămas pură învățătura lui Hristos?....

Mă aplec spre voi, care doriți să vă adresați Mie, care mișcați în voi înșivă întrebări la care numai Eu pot răspunde pentru voi. De multe ori s-a pus întrebarea cât timp a rămas pură învățătura lui Hristos și care sunt cauzele pentru care ea se contaminează. Iar Eu v-am învățat întotdeauna în așa fel încât ea a rămas pură atâta timp cât a fost posibilă o lucrare directă a spiritului din partea Mea.... Este de înțeles că a trebuit să se schimbe atunci când oameni cu spiritul netrezit au preluat conducerea.... Oameni care nu puteau fi învățați de Mine în mod direct, în care pur și simplu spiritul Meu nu mai putea lucra.... Primii ucenici și, de asemenea, succesorii lor erau intim legați de Mine, astfel că ei erau încă sub impresia răstignirii Mele, căci chiar dacă a trecut mai mult timp după aceea, a fost însă un eveniment extraordinar despre care au mărturisit primii ucenici că au găsit și numeroși adepți care au acceptat învățătura divină a iubirii și s-au străduit să trăiască la fel în iubire.... care, prin aceasta, au acceptat și credința în Răscumpărătorul divin și au obținut la fel trezirea spiritului lor.... Și învățătura Mea a rămas pură, atâta timp cât credința lor a fost vie, iar primii Mei discipoli au putut să formeze apostoli în repetate rânduri și să-i trimită în lume cu misiunea de a proclama Evanghelia iubirii. Și fiecare mesager se afla direct sub influența Mea, el transmitea doar ceea ce auzea prin vocea spiritului din el însuși, ceea ce avea de spus pentru că era umplut de "spiritul lui Dumnezeu". Nici diluarea învățăturii Mele nu s-a întâmplat brusc, un lucru a dus la altul atunci când unul sau altul nu era potrivit pentru acea funcție, dar s-a ridicat la ea sau a fost ales pentru ea de către cei care, la fel, erau treziți în spirit. Pentru că, în decursul timpului, din acele congregații inițiale au apărut asociații mai mari, care erau din nou și din nou subordonate uneia mai puternice care se ridica la această funcție pentru că avea o cunoaștere care le lipsea celorlalți frați, dar care nu putea vorbi de o cunoaștere spirituală. Și astfel s-a ridicat un edificiu care la început a fost condus tot de oameni buni, dar care a luat forme din ce în ce mai lumești, care cu siguranță își vedeau sarcina în răspândirea Evangheliei, dar care urmăreau și scopuri pământești, care nu mai posedau semnul Bisericii Mele.... iluminarea interioară prin spirit.... astfel încât în cele din urmă nu mai acordau atenție decât literei moarte, dar nu mai puteau demonstra o credință vie. Biserica pe care Eu Însumi am fondat-o pe Pământ nu s-a schimbat, ea este formată în continuare din cei care au o credință vie în Mine și în care spiritul Meu poate lucra.... și pe care, prin urmare, îi pot ghida în gândurile lor, care nu pot gândi decât corect și care sunt în contact viu cu Mine. Și această biserică a supraviețuit în toate timpurile, a rămas în mijlocul marilor organizații pentru că a numărat membri din toate confesiunile și (care) erau vii în gândirea, dorința și acțiunea lor. Așadar, nu se poate da o perioadă de timp pentru cât timp a rămas pură.... Pentru că, în repetate rânduri, vă spun că nu consider ca aparținând Bisericii Mele decât acei oameni care se știu uniți cu Mine, care trăiesc în comuniune constantă cu Mine, care cred în Mine, cu care aș putea, prin urmare, să vorbesc prin spirit.... Și pretutindeni, în toate confesiunile, au existat oameni cu care am păstrat o comuniune intimă, pretutindeni am putut să Mă exprim și să le prezint cunoștințe profunde.... Dar dacă erau recunoscuți ca vase potrivite pentru revelațiile divine era determinat de starea spirituală a acelor oameni care se considerau pe primul loc și care erau deja considerabil de departe de adevăr. Numărul adevăraților Mei ucenici a devenit deja alarmant de mic și chiar și astăzi îi trimit să propovăduiască Evanghelia Mea națiunilor, Evanghelia iubirii, pentru că numai prin iubire oamenii Îmi pot dovedi că aparțin Bisericii Mele, pentru că atunci spiritul Meu poate lucra și în oameni, iar acesta este cel mai sigur semn. Dar numai aceștia vor dobândi și ei Împărăția Cerurilor, numai lor le pot transmite adevărul și numai pe ei îi pot iniția în planul Meu din eternitate.... Căci sunt în joc lucruri mult mai importante decât oprirea obiceiurilor și acțiunilor ecleziastice care nu aduc niciun progres sufletului uman.... Este vorba de viața sufletului, pe care acesta nu o poate atinge decât prin activitate iubitoare și credință vie.... Și numai despre aceasta i-am însărcinat pe primii Mei apostoli să dea cunoștință semenilor lor. Și i-am acceptat în Biserica Mea pe toți cei care au respectat aceste porunci, și chiar și astăzi se aplică aceeași poruncă: "Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți...."

Amin