• Volver

Imitación de Cristo: portar la cruz

Siempre que sigáis a Jesús –el Salvador divino– podréis pasar por el puente que lleva al Reino espiritual, porque Él lo ha erigido para vosotros, los seres humanos, y os ha precedido el camino... Él mismo, mediante su Obra de Redención, lo ha tendido para poder franquear la enorme franja entre la Tierra y el Reino espiritual. Él mismo ha ido el camino de la Pasión, con lo que ha tendido el puente al Reino de Luz - el puente que cada ser humano puede franquear y que siempre le llevará a la meta correcta...

Hay que ir el camino de la Imitación de Jesucristo, es decir: así como Él por Amor a la desgraciada humanidad se había cargado con toda clase de penas, así también los seres humanos deben ir el camino del amor y del sufrimiento - pues es por la purificación de su propia alma que deben procurar a seguirle - a pesar de que el Hombre Jesús se había cargado de toda la culpa de los hermanos caídos, de modo que por la muerte en la cruz –La Obra de Redención– la gran culpa original ya está redimida...

El alma del hombre sólo puede purificarse y hacerse clara como el cristal mediante el amor y el sufrimiento - una purificación que ella tiene que realizar mientras todavía se encuentre encarnada en la Tierra - si quiere alcanzar un grado de Luz que le garantiza su bienaventuranza. Pues el hombre se encuentra en la Tierra con la finalidad de que su alma pueda liberarse de toda clase de impurezas, de vicios, de codicia y de malas costumbres que todavía le están apegados desde vuestra caída en aquellos tiempos - costumbres de las que el alma debe liberarse - lo que también conseguirá si pacientemente continúa su camino de sufrimientos por la Tierra y si se dedica con ahínco a una vida en el amor. Porque el amor es el medio más seguro para quitar escorias del alma, pues disuelve las envolturas y las escorias que todavía la agobian.

Llevado con devoción, el sufrimiento también sirve para que el alma se haga clara como el cristal... y esta alma, cuando entra en el Reino del Más Allá, ya se ha hecho transparente y sensible para la Luz. Por eso Jesús dijo: “Si alguno quiere venir en pos de Mí, tome su cruz y sígame”.52

Nadie quedará eximido del todo de sufrimientos, aunque los hombres estén cargados diferentemente con ellos. Pero la vida terrenal no es el último cumplimiento... nunca es más que una estación de preparación para la auténtica Vida en el Reino espiritual; y lo que en la Tierra aún esté cargado al alma, sólo puede aumentar su bienaventuranza en el Más Allá - eso en el supuesto de que esté soportado con devoción en la Voluntad divina.

De modo que el hombre debe ir el camino de la imitación de Jesús dentro de su libre voluntad... a él mismo debe significar mucho que su alma en la Tierra obtenga una madurez elevada... debe conscientemente decidirse a la imitación de Jesús... y también debe reconocer Su Obra de Redención y aplicarla a sí mismo. Porque nunca una existencia terrenal con lo desgraciada que fuera facilitará al alma la perfección... si el hombre no se adhiere a Jesús... si no se sirve de Su Obra de Redención y de la Gracia que esta acarrea... si no cree en Él, y en que fue Dios mismo El que en el Hombre Jesús llevó a cabo la Obra de Redención. Entonces, por muy difícil que sea su camino por la Tierra, no sacará de él un provecho para su alma, dado que no ha “imitado a Jesús” por libre voluntad...

Pero cuanto más estáis colmados de amor, tanto menos os agobiarán vuestros sufrimientos porque el amor es el mejor medio para resolver problemas pues el ardor del amor disolverá todas envolturas del alma... El amor hará que todo lo impuro y empedernido se derrita, y dentro de poco tiempo el amor conseguirá la depuración del alma. Y donde el amor ya ha empezado con la purificación del alma, allí el grado de sufrimiento ya podrá ser reducido.

Por eso el hombre tendrá que estar activo sirviendo en gran medida, para manifestar de esta manera su amor porque este incita a la actividad. Y si esta en todo altruismo está dedicada al prójimo, entonces el hombre continuamente cumplirá con obras de amor... de modo que entonces seguirá el camino de la imitación de Jesús, al que también el Amor cada vez de nuevo estimuló a Obras de Disponibilidad, y El que procuró a aliviar las penas y los sufrimientos de los prójimos... y que aplicaba una Fuerza extraordinaria para ayudarles.

De modo que también una continua disponibilidad para ayudar será un camino para la imitación de Jesús porque manifiesta amor, el que siempre producirá bendición - tanto al dador como a aquel que aprovecha de la ayuda. Porque el amor es lo más poderoso, es lo divino que irrevocablemente debe llevar a la perfección del alma... lo que debe purificar un alma y hacer que se haga sensible para recibir la Luz.

El amor es el último propósito en la Tierra porque lleva a la unión con el Amor eterno, pues restablece las condiciones primarias en que el ser fue creado - lo que por eso tiene que garantizar suprema bienaventuranza - la que el ser ahora encuentra en la más íntima unión con su Dios y Padre de eternidad, de cuyo Amor cierta vez surgió...

Amén.

Urmarea lui Iisus: Purtarea crucii....

Veți păși întotdeauna pe podul către împărăția spirituală dacă îl urmați pe Iisus, Răscumpărătorul divin, care a construit acest pod pentru voi, oamenii, și v-a precedat pe cale. El Însuși a acoperit această mare prăpastie dintre Pământ și împărăția spirituală prin actul Său de Mântuire, a luat calea cea mai dificilă și dureroasă spre cruce și astfel a construit podul spre împărăția luminii.... în care fiecare ființă umană poate păși și care va duce întotdeauna la țelul corect.... Calea de a-L urma pe Iisus trebuie urmată, adică, așa cum El a luat asupra sa toată suferința din iubire pentru omenirea nefericită, așa și omul trebuie să ia calea iubirii și a suferinței, el trebuie.... deși omul Iisus a luat asupra sa toată vina fraților căzuți și astfel, prin moartea de pe cruce, prin lucrarea de răscumpărare, marea vină originară a fost răscumpărată.... să caute să-L urmeze pentru purificarea sufletului său.... Sufletul său nu poate fi purificat și cristalizat decât prin iubire și suferință, iar această purificare trebuie să se realizeze încă pe Pământ dacă vrea să atingă un grad de lumină care să-i garanteze beatitudinea. Căci omul rămâne pe Pământ pentru ca sufletul său să se elibereze de toate impuritățile, de toate viciile și poftele, slăbiciunile și viciile, care încă se mai agață de el ca urmare a apostaziei voastre din trecut, de care ar trebui și poate să se elibereze dacă parcurge cu răbdare calea pământească în suferință și se străduiește să trăiască o viață de iubire. Căci iubirea este cel mai sigur mijloc de purificare, iubirea dizolvă toată zgura și învelișurile care încă mai împovărează un suflet. Și suferința.... purtată în predare.... este, de asemenea, potrivită pentru cristalizarea sufletului, care va deveni receptiv la lumină și permeabil la lumină atunci când va intra în împărăția de dincolo. De aceea Iisus a rostit cuvintele: "Cine vrea să vină după Mine, să-și ia crucea....". Nici o ființă umană nu va fi scutită în totalitate de suferință, chiar dacă aceasta este impusă oamenilor în diferite grade. Dar viața pământească nu este împlinirea finală, ci doar o stație pregătitoare pentru viața reală din împărăția spirituală...... Și tot ceea ce mai este impus sufletului pe Pământ nu poate decât să-i sporească beatitudinea în lumea de dincolo, cu condiția să fie îndurat cu umilință, în conformitate cu voința divină. Astfel, ființa umană ar trebui să ia în mod voluntar calea de a-L urma pe Iisus..... Trebuie să fie important pentru el ca sufletul său să atingă o mai mare maturitate pe Pământ, trebuie să decidă în mod conștient să îl urmeze pe Iisus, trebuie să recunoască actul Său de mântuire și să îl revendice pentru el însuși. Pentru că nici o existență pământească, oricât de dureroasă ar fi, nu va ajuta vreodată sufletul să ajungă la perfecțiune dacă ființa umană nu-L mărturisește pe Iisus, dacă nu se folosește de actul mântuirii Sale și de binecuvântările sale, dacă nu crede în El și că Dumnezeu Însuși a fost Cel care a înfăptuit actul mântuirii în omul Iisus. Atunci, drumul său pământesc poate fi oricât de dureros, nu va obține niciun beneficiu pentru sufletul său, pentru că atunci nu l-a "urmat pe Iisus" de bună voie..... Dar cu cât voi, oamenii, veți fi mai plini de iubire, cu atât mai puțină suferință vă va împovăra, căci iubirea este cel mai bun solvent, scânteia iubirii va dizolva toate învelișurile sufletului, va topi tot ce este impur și împietrit, iubirea va realiza purificarea sufletului în scurt timp și va fi posibil să se reducă cantitatea de suferință acolo unde iubirea a abordat deja purificarea sufletului.... De aceea, ființa umană va trebui să fie extrem de activă în slujire pentru a-și exprima iubirea, căci iubirea îndeamnă la activitate și, de îndată ce aceasta este destinată în mod dezinteresat aproapelui, ființa umană va realiza în mod constant fapte de iubire și atunci va urma calea lui Iisus, pe care iubirea l-a împins în mod repetat la fapte de ajutorare, care a căutat să aline suferința și greutățile semenilor săi și a folosit forțe extraordinare pentru a-i ajuta pe semenii săi. Și astfel, disponibilitatea constantă de a ajuta va fi și ea un mod de a-L urma pe Iisus, pentru că demonstrează iubire, care nu poate avea decât un efect benefic atât pentru cel care dăruiește, cât și pentru cel care se folosește de ajutor..... Pentru că iubirea este cea mai puternică, este divină, care trebuie să ducă irevocabil la perfecțiunea sufletului, care trebuie să purifice sufletul și să-l facă receptiv la lumină.... iubirea este scopul final pe Pământ, pentru că duce la unirea cu Iubirea eternă, pentru că restabilește starea inițială în care a fost creată ființa și, prin urmare, trebuie să garanteze și cea mai înaltă beatitudine, pe care ființa o găsește acum în uniunea cea mai strânsă cu Dumnezeul și Tatăl său din veșnicie, din a cărui iubire a ieșit odată....

Amin