• Volver

La obra redentora de Jesús fue el comienzo de una nueva etapa en la obra de retorno....

Cuando el hombre Jesús sufrió la muerte en la cruz, comenzó una nueva etapa en la obra de retorno de Mis creaciones vivientes, pues hasta ese momento todas los seres humanos seguían caminando en la oscuridad espiritual que Mi adversario había extendido sobre todos los espíritus caídos.... Todas las personas estaban todavía afligidas por el pecado original y ningún ser humano podía acercarse a Mí porque Mi justicia no lo permitía hasta que el pecado original hubiera sido expiado. Sin embargo, un sinnúmero de personas ya había caminado por la tierra, y entre ellas también había aquellas que eran de buena voluntad, pero que no tenían fuerza propia para liberarse de Mi adversario, ya que todos ellos eran incapaces de establecer una conexión correcta Conmigo porque carecían de amor.... El amor al yo los dominaba como signo de su afiliación a Mi adversario.... Y también desconocían la razón de su existencia terrenal, de su apostasía de Mí.... Estaban afectados por una ceguera total, pero mundanamente muy activos, por lo que buscaban constantemente obtener ventajas a costa de sus semejantes.... Les faltaba el amor desinteresado, mediante el cual podrían haber alcanzado un estado de madurez superior. Y las pocas excepciones ciertamente sintieron su penuria espiritual, también reconocieron a un Dios y Creador por encima de ellos, pero no Me reconocieron como un Dios de amor, sino sólo como un Dios de venganza e ira. Y las personas nunca habrían podido progresar en su desarrollo espiritual, siempre y para siempre habrían seguido siendo la misma generación amante del yo que no pudo alcanzar un entendimiento superior mientras la carga del pecado original la mantuvo abajo.... Mi adversario siempre habría mantenido abajo a los seres humanos si no hubiera venido un Salvador por el bien de los pocos que se sentían miserables y clamaban por un Salvador en su adversidad. Y una vez también debía crearse la posibilidad de establecer una conexión Conmigo que, sin embargo, ahora debía estar destinada solo al Padre.... Los hombres debían poder llamar al Padre como hijos, mientras que antes sólo reconocían un poder en su Dios y Creador, pero ante el que no querían inclinarse porque esta rebelión contra Mí seguía existiendo en ellos como resultado del anterior pecado original.... Debía ser posible nuevamente una relación de amor entre las criaturas y Yo, pero que tenía que ser establecida por parte de los mismos seres humanos a través de su voluntad de amar, la cual, sin embargo, sólo fue poseída en raras ocasiones por una persona antes de la muerte de Jesús en la cruz y que entonces fue excesivamente atormentada por Mi adversario.... de tal manera que casi desespera de Mi existencia. Pero Yo estaba con ella y la apoyé porque sabía de su voluntad y la saqué de la tierra.... La obra redentora de Jesucristo puso fin a una época del mayor alejamiento de las personas de Mí.... Su crucifixión expió el pecado original de todos los seres caídos, y ahora pueden volver a establecer el vínculo correcto Conmigo en la etapa como ser humano si viven una vida de amor ellos mismos con el apoyo de Jesucristo, si se liberan de las amarras del adversario a través de Su sangre derramada en la cruz y así ven al Padre en Mí y el amor los impulsa hacia Mí.... al vínculo que una vez rompieron voluntariamente y por ello se convirtieron en desgraciados. La muerte de Jesús en la cruz puso fin a un estado sin esperanza de la humanidad.... Comenzó una nueva era en la que el ser humano sólo tenía que tomar su camino hacia Jesús para ser conducido por Él fuera del reino sin luz de Mi adversario.... era donde también se abrió nuevamente la puerta del Reino de la Luz.... Ahora nuevamente se hizo posible que el ser humano cambiara, que volviera a moldear su naturaleza en el amor, que volviera a ser lo que había sido antes de su apostasía de Mí.... Los primeros redimidos volvieron a Mí, pude recibirlos en Mi reino de luz y bienaventuranza, lo cual, sin embargo, nunca hubiera sido posible si Jesús no hubiera expiado el pecado original mediante Su muerte en la cruz.... porque como supremamente perfecto.... también Soy justo y, por lo tanto, no podía cancelar ninguna culpa por la que no se hubiera hecho expiación. Han pasado largos tiempos en los que la gente casi se derrumbaba bajo la carga del pecado, pero no reconocía su culpa y, por lo tanto, una y otra vez se rebelaba contra Mí, a quien no podía negar como "Poder", pero no se entregaba a Él en amor. Porque el amor antes lo habían rechazado y lo que aún poseían era sólo amor propio.... el amor mal dirigido que Mi adversario les había transferido. Por lo tanto, en su naturaleza seguían siendo plena y completamente su parte.... Y primero tuvo que cambiar su naturaleza , lo que sólo fue posible después de la muerte de Jesús en la cruz, Quien adquirió para ellos voluntad y fuerza para levantarse y abandonar el amor propio.... Todo esto solamente eran procesos espirituales, pues terrenalmente-humanamente vivían el día a día ciertamente en la alegría y el bienestar, pero nadie tomaba en consideración a su prójimo sino que cada quien sólo pensaba en sí mismo, y el fuerte oprimía al débil que no podía defenderse, porque Mi adversario se complacía en ver en la miseria todo lo que arrojaba al abismo, pues él mismo estaba desprovisto de amor pero lleno de odio y hostilidad.... Y su naturaleza también se reflejó en la naturaleza de los seres humanos.... El que era fuerte también oprimía a sus semejantes y no conocía la misericordia, porque no poseía amor, al igual que su señor.... el príncipe de las tinieblas.... no tenía amor. Sin embargo, Jesús trató de conducir a la gente por el camino correcto a través del amor. Jesús vivió y enseñó el amor y les dio la prueba de que el amor era un poder que incluso vencía al adversario y que sólo a través del amor las personas pueden liberarse de él. Así, el hombre Jesús vivió por primera vez como ejemplo a los seres humanos una vida de amor antes de que Él mismo realizara el mayor acto de amor y misericordia al entregarse en la cruz por los pecados de las personas para que éstas se liberaran y alcanzaran de nuevo la fuerza y la luz a través de una vida justa para recorrer el camino final de vuelta a su verdadero hogar, al que Jesús les había precedido con su muerte en la cruz.... A quien ahora sólo tenían que seguir para poder entrar en Mi reino como redimidos, para unirse a Mí en la casa del Padre, de vuelta al Padre de cuyo amor habían surgido y en cuyo amor ahora también permanecerán eternamente....

Amén

Lucrarea de răscumpărare a lui Iisus a fost începutul unei noi etape în lucrarea de răscumpărare....

Când omul Iisus a suferit moartea pe cruce, a început un nou capitol în lucrarea de răscumpărare a creaturilor Mele, căci până atunci toți oamenii încă mai umblau în întunericul spiritual pe care adversarul Meu îl răspândise peste toate spiritele căzute.... Toți oamenii erau încă afectați de păcatul originar și nicio ființă umană nu se putea apropia de Mine, deoarece dreptatea Mea nu permitea acest lucru până când păcatul originar nu era ispășit. Cu toate acestea, nenumărați oameni umblaseră deja pe Pământ, printre ei se aflau și cei care erau de bunăcredință, dar care nu aveau forța de a se elibera de adversarul Meu, pentru că toți erau incapabili să stabilească o legătură corectă cu Mine, deoarece le lipsea dragostea.... Iubirea de sine i-a dominat ca semn al apartenenței lor la adversarul Meu.... De asemenea, ei nu erau conștienți de motivul existenței lor pământești, de apostazia lor față de Mine.... Erau loviți de o orbire completă, dar extrem de activi din punct de vedere lumesc și, prin urmare, căutau în mod constant să obțină avantaje pe seama semenilor lor.... Le-a lipsit iubirea dezinteresată, prin care ar fi putut atinge o stare de maturitate mai înaltă. Și cele câteva excepții au simțit cu siguranță greutățile lor spirituale, au recunoscut și ele un Dumnezeu și un Creator mai presus de ei, dar nu M-au recunoscut ca pe un Dumnezeu al iubirii, ci doar ca pe un Dumnezeu al răzbunării și al mâniei. Iar oamenii nu ar fi fost niciodată capabili să progreseze în dezvoltarea lor spirituală, ar fi rămas întotdeauna și pentru totdeauna aceeași generație iubitoare de sine, care nu a fost capabilă să atingă o cunoaștere mai înaltă atâta timp cât povara păcatului originar a ținut-o pe loc.... Adversarul Meu i-ar fi ținut mereu pe oameni la pământ, dacă nu ar fi venit un Mântuitor de dragul celor puțini care se simțeau nenorociți și care au chemat un Mântuitor în necazurile lor. Și încă o dată ar trebui să se creeze o posibilitate de a stabili o legătură cu Mine, care, totuși, ar trebui să fie acum destinată Tatălui.... Oamenii ar trebui să fie capabili să se adreseze Tatălui ca niște copii, în timp ce înainte recunoșteau doar o putere în Dumnezeul și Creatorul lor, dar nu voiau să se închine în fața ei, pentru că această răzvrătire împotriva Mea era încă în ei ca urmare a păcatului originar anterior.... O relație de iubire ar trebui să fie din nou posibilă între creaturi și Mine, dar ea trebuia să fie stabilită de oamenii înșiși prin voința lor de a iubi, care, totuși, a fost doar rareori posedată de o ființă umană înainte de moartea lui Iisus pe cruce, și atunci a fost excesiv de chinuit de adversarul Meu.... astfel încât aproape că a deznădăjduit de existența Mea. Dar am stat lângă el pentru că știam despre voința lui și l-am luat de pe Pământ..... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos a pus capăt acum unei epoci în care oamenii s-au îndepărtat cel mai mult de Mine.... Răstignirea Sa a ispășit păcatul originar al tuturor ființelor căzute, iar acum pot stabili din nou legătura corectă cu Mine în stadiul de ființă umană dacă trăiesc ei înșiși o viață de iubire cu sprijinul lui Iisus Hristos, dacă se eliberează de robia adversarului prin sângele Său vărsat pe cruce și astfel îl văd pe Tatăl în Mine și iubirea îi îndeamnă spre Mine.... la legătura pe care au rupt-o de bună voie odată și astfel au devenit nenorociți. Moartea lui Iisus pe cruce a pus capăt stării unei umanități lipsite de speranță.... A început o nouă eră în care ființa umană nu trebuia decât să ia calea lui Iisus pentru a fi condusă de El din tărâmul lipsit de lumină al adversarului Meu.... unde s-a deschis din nou și poarta spre împărăția luminii.... Acum era din nou posibil ca ființa umană să se schimbe, să-și modeleze din nou natura în iubire, să redevină ceea ce fusese înainte de apostazia sa față de Mine.... Primii răscumpărați s-au întors la Mine, am putut să-i primesc în împărăția Mea de lumină și fericire, ceea ce, totuși, nu ar fi fost posibil dacă Iisus nu ar fi ispășit păcatul originar prin moartea Sa pe cruce.... pentru că Eu sunt.... ca fiind extrem de perfect.... de asemenea neprihănit și, prin urmare, nu puteam anula nicio vină pentru care nu se făcuse ispășire. Au trecut vremuri îndelungate în care oamenii aproape că s-au prăbușit sub povara păcatului, dar nu și-au recunoscut vina și, prin urmare, s-au răzvrătit de nenumărate ori împotriva Mea, pe care nu L-au putut nega ca "Putere", dar nu s-au predat Lui cu dragoste. Pentru că ei respinseseră cândva iubirea și ceea ce încă mai posedau era doar iubirea de sine.... iubirea greșit direcționată pe care adversarul Meu o transferase asupra lor. Astfel, ei erau încă pe deplin și complet partea lui în natura lor.... Iar natura lor trebuia mai întâi să se schimbe, ceea ce a fost posibil numai după moartea lui Iisus pe cruce, Care le-a dobândit voința și puterea de a se ridica și de a renunța la iubirea de sine.... Toate acestea nu erau decât procese spirituale, pentru că pe plan pământesc-uman trăiau cu siguranță în bucurie și bunăstare, dar nimeni nu-și lua în considerare semenii, ci fiecare se gândea doar la sine, iar cel puternic îl asuprea pe cel slab care nu se putea apăra, pentru că adversarul Meu se bucura să vadă tot ce aruncase în abis în mizerie, pentru că el însuși era lipsit de iubire, dar plin de ură și ostilitate.... Iar natura lui se reflecta și în natura poporului.... Cel puternic, de asemenea, își asuprea semenii și nu cunoștea milă, pentru că nu avea dragoste, așa cum Domnul său...., prințul întunericului...., era lipsit de dragoste. Iisus, însă, a căutat să-i conducă pe oameni pe calea cea bună prin iubire. Iisus a trăit și a învățat iubirea și le-a dat dovada că iubirea este o putere care îl învinge chiar și pe adversar și că numai prin iubire oamenii se pot elibera de el. Astfel, omul Iisus a trăit o viață de iubire pentru prima dată înainte de a împlini El Însuși cel mai mare act de iubire și milă, dându-Se pe cruce pentru păcatele oamenilor, astfel încât aceștia să devină liberi și să dobândească din nou putere și lumină printr-o viață dreaptă, pentru a parcurge calea finală spre adevărata lor casă, pe care Iisus i-a precedat prin moartea Sa pe cruce.... Pe care acum trebuiau doar să-L urmeze pentru a putea intra în Împărăția Mea ca răscumpărați, pentru a Mi se alătura în casa Tatălui, înapoi la Tatăl din a Cărui iubire au ieșit și în a Cărui iubire vor rămâne acum și ei veșnic....

Amin