• Volver

Dios es el Amor

Todo surgió de la Fuerza de Amor de Dios. Él mismo es la Fuente primaria de la Fuerza; y su Elemento primario es el Amor, de modo que Él mismo es el Amor. Y aun así Él es un Ser que actúa y crea conforme a su sabio Criterio. Él es un Ser que realiza sus Pensamientos y que continuamente hace que surjan nuevas Creaciones... es un Ser que irradia su Fuerza de Amor a las infinitudes - una Fuerza que nunca actúa arbitrariamente sino que siempre cumple con su propósito cuyo efecto está determinado por la Sabiduría y el Poder de Dios.

DIOS ES EL AMOR.

Mientras aún no podáis comprender la Naturaleza del Amor, vosotros los hombres no comprenderéis esta máxima - mientras aún no podáis sondear la Naturaleza del Amor, porque esto requiere que os convirtáis en Amor. Pues siempre consideraréis el Amor como una característica que adjudicáis al Ser más sublime y perfecto.

Pero que este Ser Él mismo es el Amor, esto os resultará inconcebible mientras como hombres todavía paséis por esta Tierra. Y vosotros todos habéis surgido de aquel Amor, pues sois Fuerza irradiada, y en vuestra naturaleza original vosotros mismos sois Amor... y a la vez también sois seres que pueden pensar y querer - característica de un “ente”...

De modo que nada de lo que ha surgido y de lo que aún va a surgir está sin haber sido planificado... todo está pensado sabiamente... todo son pensamientos de un Ser sumamente perfecto que vosotros llamáis “DIOS”... Este Ser se multiplicó... pues hizo que de Él surgieran seres idénticos... Este Ser irradió su Fuerza de Amor dándole formas... pues creó...

Todo lo que Dios ha creado, en su Sustancia primaria es y sigue siendo Amor... es y sigue siendo una Fuerza que debe surtir efecto conforme a la Voluntad divina.

Pero si algo impide a esta Fuerza su eficacia, entonces el Orden divino queda derribado, y el Principio de Amor queda invertido en lo contrario. Al Ser que en Sí es Amor, Sabiduría y Poder –de modo que es Dios– está opuesto resistencia... lo que sí puede suceder por parte de aquellos seres a los que el Ser divino mismo había dado la Vida; pues, como auténticas imágenes de Él, también a estos los había provisto de una libre voluntad...

Sólo que entonces aquellos seres salen de su Orden vigente... pues se convierten a sí mismos en lo contrario. Aunque sigan existiendo, inhiben que la Fuerza de Amor en ellos pueda entrar en actividad; lo que tiene como consecuencia un endurecimiento... una inmovilidad... es decir, la muerte de aquello que en otros tiempos había irradiado de Dios como “Vida”.

En su Sustancia primaria el hombre es Amor, pero en general todavía se encuentra en resistencia a Aquel que le había proyectado afuera de Sí en forma de un ser... Por eso el hombre no percibe qué es el Amor... y por eso también la Naturaleza de Dios le resulta inconcebible - El que es el Amor mismo. Porque el Amor, a la vez, también es Luz, la que sin embargo luce poco para el hombre mientras su amor todavía esté débil...

Por eso el hombre tampoco puede reconocer a Dios en su Entidad... sólo puede creer lo que se le comunica acerca de Él. Y en la medida en que tales exposiciones correspondan a la Verdad también le traerán Luz; porque entonces se esforzará a cambiar su ser en Amor, con lo que también se dirigirá al Ser que es sumamente Perfecto - el Ser al que ahora empieza a reconocer...

Pero nunca logrará sondear la Naturaleza de Dios, porque Él es el Centro de Fuerza, mientras que todos los seres creados son chispas de Fuerza que fueron irradiadas, las que en su pequeñez nunca podían ver el Fuego primario sin consumirse.

También el hombre –si es de buena voluntad y si su corazón se abre a la nueva Irradiación de Amor del Ser del cual él había tomado su origen– ya en la Tierra podrá reconocer el Amor, la Sabiduría y el Poder de un Dios personificado. Porque este Ser tan sumamente perfecto se manifiesta a sus criaturas. Pues la mayor prueba de Amor de Aquel que es el Amor mismo es que se manifiesta... que a los seres creados por Él les da explicaciones sobre Sí mismo, en la medida en que estos lo puedan comprender. De esta manera Él quiere conseguir que el Amor vuelva a inflamarse en los seres creados... para que Él de nuevo pueda surtir efecto conforme el Elemento primario... para que sus criaturas puedan volver a entrar en el Orden eterno, y conforme a su destino puedan actuar como al principio.

Amén.

Dumnezeu este iubire....

Din puterea de iubire a lui Dumnezeu a apărut totul.... El Însuși este sursa originară a puterii, elementul său primordial este iubirea, El însuși este deci iubire.... Și totuși, El este o Ființă care lucrează și creează după înțeleapta Sa discreție.... El este o Ființă care Își îndeplinește gândurile, Care dă naștere în mod constant la noi creații, care radiază puterea iubirii Sale în infinit, care, cu toate acestea, își îndeplinește întotdeauna scopul, care nu lucrează în mod arbitrar, ci este determinată de înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu în efectul său.... Dumnezeu este iubire.... Voi, oamenii, nu veți înțelege această afirmație atâta timp cât nu puteți înțelege esența iubirii, ceea ce presupune să vă transformați pe voi înșivă în iubire. Căci veți considera întotdeauna iubirea ca fiind o caracteristică pe care o atribuiți Ființei celei mai înalte și mai perfecte. Dar faptul că această Ființă Însăși este iubire va rămâne de neînțeles pentru voi atâta timp cât trăiți pe Pământ ca ființă umană. Și voi toți ați apărut din această iubire, sunteți puterea emanată, sunteți iubirea însăși în natura voastră originară.... dar sunteți și ființe care pot gândi și dori.... dovada unei "entități".... Prin urmare, nimic nu este întâmplător, ceea ce a apărut și va apărea în continuare.... Totul este gândit cu înțelepciune, totul este gândul unei ființe desăvârșite, pe care voi, oamenii, o numiți "Dumnezeu".... Și aceasta fiind înmulțită în sine.... A lăsat aceleași ființe să se nască din Sine, Și-a revărsat puterea iubirii și i-a dat formă.... A creat.... Tot ceea ce a creat Dumnezeu este și rămâne iubire în substanța sa originală. Ea este și rămâne o putere care trebuie să devină eficientă conform voinței divine..... Totuși, dacă este împiedicată în eficiența sa, ordinea divină este răsturnată.... Principiul iubirii este transformat în opusul lui. Ea devine opusul ființei, care în sine este iubire, înțelepciune și putere.... care este "Dumnezeu".... ceea ce se poate întâmpla cu siguranță din partea ființelor pe care le-a chemat la existență, pentru că le-a înzestrat și cu liberul arbitru ca imagini ale Sale.... Dar atunci omul iese din ordinea sa legală.... se transformă în opusul.... el există, dar nu mai permite ca puterea iubirii să devină eficientă, iar aceasta înseamnă solidificare, înseamnă imobilitate, înseamnă moartea a ceea ce odinioară radia ca "viață" din Dumnezeu.... Ființa umană este iubire în substanța sa originară, dar în mare parte se află încă în rezistență față de Cel care a emanat-o ca ființă.... Și de aceea nici ea nu recunoaște ce este dragostea.... Din acest motiv, natura lui Dumnezeu, care este iubirea însăși, este de neînțeles pentru ea. Pentru că iubirea este în același timp și lumină, care, totuși, strălucește încă puțin pentru ființa umană atâta timp cât iubirea sa este slabă. Prin urmare, ea nu-L poate recunoaște nici pe Dumnezeu în natura Sa, ea poate doar să creadă ceea ce i se spune despre El, dar, de îndată ce aceste relatări vor corespunde adevărului, îi vor aduce și lumină, pentru că atunci va face un efort pentru a-și schimba natura în iubire și se va îndrepta spre Ființa care este suprem de perfectă și pe care acum începe să o recunoască drept "Iubire veșnică"..... Dar ea nu va putea niciodată să pătrundă esența lui Dumnezeu, căci El este centrul puterii din eternitate, în timp ce toate ființele create sunt scântei de putere care au fost emanate, dar care, în micimea lor, nu au putut niciodată să privească focul primordial fără să piară.... Ființa umană de pe Pământ va putea deja să recunoască iubirea, înțelepciunea și puterea unui Dumnezeu esențial dacă voința sa este bună și inima sa se deschide la iluminarea reînnoită a iubirii Ființei de la care și-a luat originea.... Căci această Ființă suprem de perfectă se dezvăluie creaturilor Sale.... Și aceasta este cea mai mare dovadă de iubire a Celui care este iubirea însăși, faptul că El se revelează, că oferă ființelor create de El informații despre Sine în măsura în care acestea sunt capabile să le înțeleagă.... și că, prin aceasta, El vrea să reaprindă iubirea pentru ca ea să devină din nou eficientă conform elementului primar.... pentru ca creaturile Sale să reintre în ordinea eternă pentru a putea crea și lucra conform destinului lor, așa cum a fost la început....

Amin