• Volver

La lucha contra el egoísmo....

Aquel que se ha superado a sí mismo y está listo para dar un sacrificio por el bien del semejante, ha ganado la lucha contra el amor propio, y el amor fortalecido frente el semejante le guía seguramente a la perfección. Pero la lucha contra el amor propio es difícil, hace falta una voluntad fuerte para superar a sí mismo si el hombre propio no se empuja desde el interior hacia el amor y la chispa espiritual durmiendo en él, lo cual es parte del amor divino y que siempre está dispuesto a dar. Entonces al hombre se le hace fácil y llevar a cabo obras del amor, porque entonces su ser está lleno de amor.... sigue el empuje del espíritu en él, su ser se convierte en amor, y va a cumplir su propósito terrestre.... El amor egoísta va a disminuir cada vez más y el amor que da, el amor que quiere hacer feliz le va a llenar cada vez más; entra en su vida terrestre (su estado de origen), lo cuál fue amor puro. Pero donde el amor egoísta es muy fuerte todavía y se le acerca al hombre el mensaje de los mandamientos del amor, la voluntad del hombre puede intentar hacer lo que Dios considera lo mejor.... Puede luchar conscientemente contra el amor egoísta, puede realizar obras de amor.... menos empujado por su interior que por su voluntad a cumplir con los mandamientos de Dios.... Al principio va a ser una lucha, pero cualquier voluntad buena sale victoriosamente de esta lucha, porque por parte de Dios recibe mucho soporte.... va a vivir fortalecimiento de su voluntad, y cada vez se le ofrecen oportunidades para actuar con caridad.... Y va a recibir entonces amor del otro, y le va a tocar en su interior y fortalecer su voluntad de amor. Y ahora se verá en él el empuje para trabajar con amor, no se resiste ya, y ha aprobado la lucha y su alma madura. Y entonces es lo más determinante el acercamiento con la voluntad a Dios.... Siempre esta voluntad se va a pronunciar o aprobarse por el cumplimiento de Su voluntad.... Donde el espíritu del hombre se puede pronunciar temprano, el hombre resalta por sus actos de amor, por su ser amable y la capacidad de ayudar, la cual siempre está dispuesto a servir. Entonces la chispa divina del amor se puede desarrollar en el hombre a una llama clara y ardiente y esto significa una capacidad aumentada a ayudar y servir alegremente con amor.... Pero el hombre puede abrir sus oídos frente a la palabra de Dios que se le ofrece y que tiene como contenido los mandamientos de amor divino. Puede creer que Dios le pide amor frente a Él y al semejante, y puede estar de acuerdo mentalmente y forzarse a vivir de la manera como Dios se lo pide.... Pero para realizarlo, la voluntad siempre tiene que estar dirigida ya hacia Dios, sino aquellas doctrinas no le van a afectar y no se siente tocado de ninguna manera si se predica amor frente a Dios y al semejante. A pesar, es posible que cambie de opinión por razones de gran penuria por la cual pasa el semejante y está dispuesto a ayudar. Y entonces comienza la lucha contra el amor egoísta, que cuesta una superación mayor y que no siempre termina con la victoria.... Pero a tales hombres endurecidos en su corazón se les puede ofrecer gran ayuda, si se le ofrece amor desinteresado, es capaz de despertar amor recíproco.... si se les saca de apuros de manera desinteresada, si se les regala cada vez amor cariñoso que reciben con gratitud, se les puede cambiar su propio ser.... Porque la chispa divina está metida en cualquier corazón humano, y mientras sale bien a llamarle, reacciona desde el interior con gran fuerza.... Y cada vez se debe ofrecer la doctrina del amor divino, deben saber de la voluntad de Dios, y deben saber de la consecuencia de una vida con amor y del fracaso de la vida terrestre que solo pueden ser benditos a través del amor y que tienen que luchar contra el amor propio, porque es un amor mal dirigido, porque frena a la perfección del hombre, porque es la parte heredera de aquel que no lleva ningún amor por dentro y que por esto está infeliz hasta que cambie también, hasta que su ser se ha transformado en amor, como fue al principio del todo....

amén

Luptă împotriva iubirii de sine....

Oricine s-a învins pe sine în așa măsură încât este dispus să facă sacrificii de dragul aproapelui său a trecut victorios de lupta împotriva iubirii de sine, iar iubirea de aproapele întărită în el îl va conduce, de asemenea, cu siguranță, la perfecțiune. Cu toate acestea, lupta împotriva iubirii egoiste este dificilă, este nevoie de o voință puternică pentru a se învinge pe sine, dacă omul nu este împins să iubească din interior de scânteia spirituală latentă în el, care face parte din iubirea divină, care este întotdeauna dispusă să dăruiască. Atunci va fi ușor și pentru om să săvârșească fapte de iubire, pentru că atunci ființa sa este deja plină de iubire.... ea urmează îndemnul spiritului din ea, însăși ființa sa va deveni iubire și își va îndeplini și scopul vieții sale pământești.... Iubirea egoului va deveni din ce în ce mai mică, iar iubirea dătătoare, gratificantă, îl va umple din ce în ce mai mult; el va intra din nou în viața sa pământească (starea sa inițială), care era iubire pură. Dar acolo unde iubirea de sine este încă puternică și unde omul este conștientizat de poruncile divine ale iubirii, voința omului se poate strădui să facă ceea ce este corect în fața lui Dumnezeu în ochii Lui.... Prin urmare, el poate lupta în mod conștient împotriva iubirii de sine, poate să realizeze lucrări planificate de iubire.... mai puțin împins din interior decât în voința de a împlini poruncile lui Dumnezeu.... Atunci va fi cu siguranță o luptă la început, dar această bunăvoință îi va permite să iasă victorios din această luptă, căci va primi mult sprijin din partea lui Dumnezeu.... el va experimenta întărirea voinței sale și, de fiecare dată, i se vor oferi ocazii de a fi activ cu dragoste.... și va dobândi iubire în schimb, iar acest lucru îl va atinge lăuntric și îi va întări voința de a iubi. Și acum se va face simțită în el și dorința de a fi activ în iubire, nu se va împotrivi, și va fi trecut de luptă și sufletul său se va maturiza. Și astfel întoarcerea voinței spre Dumnezeu este decisivă.... Această voință se exprimă sau se dovedește întotdeauna prin împlinirea voinței Sale.... Acolo unde spiritul din ființa umană se poate exprima de timpuriu, aceasta se va putea recunoaște și prin activitatea iubitoare, printr-o natură serviabilă, prietenoasă, care este întotdeauna dispusă să slujească. Atunci, mica scânteie divină de iubire din inima ființei umane se poate dezvolta într-o flacără care se aprinde strălucitor, ceea ce înseamnă o disponibilitate sporită și o slujire plină de bucurie în iubire.... Dar omul se poate simți abordat și de Cuvântul lui Dumnezeu care îi este transmis și care conține poruncile divine ale iubirii. El poate crede că Dumnezeu cere iubire față de El și față de aproapele său, iar apoi poate fi de acord intelectual și poate face un efort pentru a trăi așa cum prescriu poruncile lui Dumnezeu..... Cu toate acestea, voința sa trebuie să fie întotdeauna deja îndreptată spre Dumnezeu, altfel nici măcar aceste învățături nu-l vor atinge și nu se va simți abordat în niciun fel atunci când i se predică iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Este cu siguranță posibil ca el să-și schimbe atitudinea prin marea adversitate a semenilor săi și să fie gata să ajute. Și atunci începe lupta împotriva iubirii de sine, care costă mult efort și nu se încheie întotdeauna cu o victorie. Cu toate acestea, astfel de oameni cu inima împietrită pot fi foarte mult ajutați dacă li se arată lor înșiși multă iubire altruistă, care este capabilă să trezească iubirea în schimb.... dacă sunt ajutați să iasă din greutăți într-un mod dezinteresat, dacă li se oferă în mod repetat iubire pe care o vor simți benefic și care le poate schimba și firea.... Căci scânteia divină strălucește în fiecare inimă umană și, de îndată ce reușește să i se adreseze, ea însăși lucrează din interior cu mare putere.... Cu toate acestea, din nou și din nou, învățătura divină a iubirii ar trebui să le fie vestită oamenilor, ei ar trebui să cunoască voința lui Dumnezeu și ar trebui să experimenteze efectele unei vieți de iubire, precum și să știe despre eșecul vieții pământești, că pot deveni fericiți doar prin iubire și că, prin urmare, trebuie să lupte împotriva iubirii de sine, pentru că aceasta este o iubire orientată greșit, care împiedică desăvârșirea ființei umane, pentru că este moștenirea celui care este lipsit de orice iubire și care, prin urmare, este și el nenorocit până când se va schimba și el, până când natura lui va redeveni iubire, așa cum a fost la început....

Amin