• Volver

Arrepentimiento en el mas allá.... Ascensión....

Un día lamentarás amargamente tu tiempo perdido en la tierra cuando te des cuenta en el más allá de lo que perdiste en la vida terrenal. (Nota del traductor. La palabra original (verscherzen) implica perderse de, o dejar pasar „alegremente“, es decir tontamente, sin aprovecharla, una oportunidad valiosa. Fin de la nota). Y vida terrenal perdida es cada día que sólo se vivió mundanamente, en el que no diste cabida en tí a ningún pensamiento espiritual.... y que, por tanto, no correspondió al propósito real que justifica tu encarnación como ser humano. Mientras ustedes permanecen en la tierra no se toman en serio este conocimiento, aunque lo posean. Pero en el reino del más allá pesará sobre ustedes como una pesada piedra que no podrán hacer rodar. Una y otra vez estos días volverán a tu memoria y te arrepentirás de cada acto inútil, así como lamentarás amargamente cada oportunidad no aprovechada cuando pudiste trabajar por la salvación de tu alma. Y todavía se te puede llamar bienaventurado si la comprensión de esto te llega en el reino espiritual, si no perteneces a los que están completamente sumidos en la oscuridad y que tampoco sienten remordimiento alguno porque simplemente no reconocen lo que ellos mismos han causado.... que todavía tendrán que luchar durante mucho tiempo para llegar alguna vez al estado en el que vean un pequeño rayo de luz y sólo entonces se darán cuenta de lo inútil que ha sido su vida terrenal.... Porque tan pronto como este rayo de luz está presente, el amargo remordimiento puede hacer que el alma mire dentro de sí misma y cambie su pensamiento y voluntad.... Y entonces se le puede suministrar tanta fuerza que ahora también puede ser activo en ayuda para las almas necesitadas, y entonces también está seguro de su propio ascenso, aunque ahora en condiciones mucho más difíciles de lo que eso era posible en la vida terrenal. De ahí se ve que el arrepentimiento debe preceder a la ascensión, pues sólo el alma que comienza a reconocer busca cambiar su estado, y todo reconocimiento le muestra también el camino inútil de la vida terrenal, y el amargo remordimiento será siempre el resultado, pero también significará el punto de inflexión en su estado infeliz. Pero por eso también es de suma importancia que el ser humano alcance el conocimiento, aunque sea débil, mientras aún está en la tierra, si comienza a reconocer el propósito de la vida terrenal y aún trabaja en sí mismo antes de partir de este mundo. Porque poder pasar al mas allá con, aunque sea, el más mínimo conocimiento siempre significa un pequeño rayo de luz para esta alma.... no será destinado a la más absoluta oscuridad después de su muerte, podrá conocer su camino en la penumbra y le será como cuando las escamas caen de sus ojos, y entonces también hará todo lo posible para procurarse luz. También se dará cuenta de que le espera mucho trabajo en el reino espiritual si tan sólo está dispuesta a hacerlo, y el pequeño rayo de luz también le mostrará el camino correcto que ahora tomará, ciertamente con un sentimiento de remordimiento por no haber utilizado la vida terrenal adecuadamente, pero también con la esperanza constante de la ayuda que con seguridad se le concederá tan pronto como haya reconocido a Jesucristo y le pida ayuda. Entonces no está perdida irremediablemente sino que podrá ascender, pero nunca podrá alcanzar el grado que le hace acreedor a la beatitud ilimitada en el corazón del Padre.... la filiación a Dios, que es el destino de los que intentan cumplir la tarea que se les ha encomendado en la tierra..... que ya buscaron y encontraron la unión con su Padre de la eternidad en la tierra....

Amén

Pocăința în Viața de Apoi.... Ascensiune....

Într-o zi veți regreta amarnic timpul pierdut în viața pământească, când veți recunoaște în lumea de dincolo ceea ce ați pierdut din propria vină în viața pământească. Iar viața pământească pierdută este fiecare zi trăită doar în mod lumesc, în care nu ați lăsat loc niciunui gând spiritual în voi.... și care, prin urmare, nu a corespuns scopului real care justifică întruparea voastră ca ființă umană. Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, nu luați în serios această cunoaștere, chiar dacă o dețineți. Dar în împărăția de dincolo va fi ca o piatră grea pe care nu o veți putea rostogoli. De fiecare dată aceste zile se vor întoarce la voi și veți regreta fiecare faptă inutilă, așa cum veți regreta cu amărăciune fiecare ocazie nefolosită când ați fi putut lucra pentru mântuirea sufletului vostru. Și veți fi numiți binecuvântați dacă această cunoaștere vă vine în împărăția spirituală, dacă nu faceți parte dintre cei care sunt complet cuprinși de întuneric și care nu simt nici o remușcare, pentru că pur și simplu nu recunosc ceea ce ei înșiși au provocat.... care vor trebui să lupte încă mult timp pentru a ajunge vreodată în starea în care să vadă o mică licărire de lumină și abia atunci să conștientizeze cât de zadarnică a fost viața lor pământească.... Căci, de îndată ce această licărire de lumină este prezentă, remușcările amare pot determina sufletul să privească în sine și să-și schimbe gândirea și voința.... Și acum i se poate da atât de multă putere încât poate fi acum și activ în mod util pentru sufletele nevoiașe, și atunci are și el certitudinea unei ascensiuni, chiar dacă în condiții mult mai dificile decât a fost posibil în viața pământească. De aceea, pocăința trebuie să preceadă mai întâi o ascensiune, căci numai sufletul care începe să recunoască caută să-și schimbe starea, și fiecare recunoaștere îi arată și calea zadarnică a vieții pământești, iar remușcările amare vor fi întotdeauna rezultatul, dar vor însemna și punctul de cotitură în starea sa nefericită. De aceea, este extrem de important ca ființa umană să dobândească o cunoaștere, chiar și slabă, încă de pe Pământ, atunci când începe să recunoască scopul vieții pământești și încă mai lucrează asupra sa înainte de a pleca din această lume. Pentru că a putea trece dincolo cu cea mai mică cunoaștere înseamnă întotdeauna o licărire de lumină pentru acest suflet.... el nu va fi cufundat în întunericul cel mai mare după moarte, ci va putea să se orienteze în penumbră și îi vor cădea solzii de pe ochi, iar atunci va face totul pentru a-și procura lumină. De asemenea, el va realiza că îl așteaptă multă muncă în împărăția spirituală, dacă este dispus să o facă, iar mica licărire de lumină îi va arăta și ea calea corectă pe care o va urma acum, cu siguranță cu sentimentul de remușcare pentru că nu a folosit cum trebuie viața pământească, dar și cu speranța constantă a ajutorului care îi va fi acordat cu siguranță de îndată ce îl va recunoaște pe Iisus Hristos și va apela la ajutorul Lui. Atunci nu se va pierde fără speranță, ci poate urca, numai că nu va putea atinge niciodată gradul care să-i aducă beatitudinea nelimitată la inima Tatălui.... filiația divină, care este soarta celor care caută să împlinească sarcina ce le-a fost dată pe Pământ.... care au căutat și au găsit deja unirea cu Tatăl lor din eternitate pe Pământ....

Amin