• Volver

“Al humilde le regalo mi Gracia”

En el débil mi Espíritu es poderoso... Pero esto no quiere decir que la fe del hombre puede ser débil, sino se trata únicamente de la humildad del corazón... que el hombre reconoce ante Mí su debilidad y su indignidad, y que me ruegue por mi Gracia, la que entonces le hago llegar en abundancia.

Únicamente en un hombre verdaderamente humilde mi Espíritu puede surtir Efecto porque únicamente este también se entrega completamente a Mí... pues no exige nada para sí mismo y me deja a Mí que decida qué le regalo. Un ser humano verdaderamente humilde también estará ricamente bendecido de Gracia - y la utilizará. Pues por su propio impulso interior actuará en el amor porque el fenómeno concomitante de la verdadera Gracia es que en el corazón se encienda el amor a Mí y al prójimo.

Un hombre humilde ya se ha liberado del dominio de mi adversario cuya propiedad principal es la soberbia... para el hombre humilde únicamente la aproximación a Mí es deseable - un deseo que Yo apoyo... O también: La Chispa del Espíritu en el hombre anhela la unión con su Espíritu paternal desde toda eternidad, de modo que Yo también puedo derramar mi Espíritu sobre ella.

Nunca mi Espíritu podrá surtir efecto donde todavía se halle la señal de mi adversario: la soberbia. Porque sería como si actuásemos juntos - Yo y él. Pero el hombre debe haber pasado por la humildad antes de que Yo pueda surtir efecto en él. ¿Pero qué se debe entender por verdadera humildad? La verdadera humildad no debe ser reconocible a nadie mediante gestos, expresiones de la cara o por un comportamiento exterior ante el prójimo. Porque Yo me fijo únicamente en la humildad del corazón, en el reconocimiento íntimo de la debilidad y de la propensión al pecado... me fijo en el reconocimiento de la indignidad del ser ante su Dios y Creador, de modo que también en el reconocimiento de su culpa por el pecado de la caída en aquellos tiempos remotos.

Pues en aquellos tiempos remotos todos los seres eran retratos bien fieles de Mí, que con su belleza radiante también me habían deleitado a Mí mismo, a su Creador... Pero ellos no siguieron siendo lo que eran... Todo su ser se convirtió en lo contrario - un estado en que ya no podían persistir ante mis Ojos. Pero en su ofuscación aun se rebelaron contra Mí porque habían adoptado la naturaleza de mi adversario que rebosaba de soberbia.

Por eso el regreso a Mí no es posible antes de que el ser haya abandonado su soberbia... antes de que la haya convertido en profunda humildad... antes de que haya reconocido su enorme depravación y su gran lejanía de Mí, y ahora me extienda las manos rogando Piedad.

Entonces verdaderamente no tardaré mucho en tomar las manos del ser y lo acercaré a Mí, porque en su humildad llega a ser niño Mío, al que el Padre acerca a su Corazón y lo colma con pruebas de Misericordia, y al que puede volver a enfocar con su Espíritu. Ahora la Fuerza del Espíritu se hará visiblemente manifiesta pues el hombre tendrá dones aparentemente sobrenaturales, pero que en realidad son solamente las facultades que el ser ya poseía en tiempos primarios, sin las cuales un ser perfecto sería inimaginable: El hombre será lleno de Luz y de fuerza, es decir, tendrá un saber y facultades extraordinarios, las que normalmente no posee.

Pero a pesar de su conexión con Dios ahora evidente permanecerá en profunda humildad, porque esta es una de las propiedades divinas que únicamente por la caída quedó pervertida en lo contrario. De modo que si vosotros los seres humanos queréis que mi Espíritu llegue a ser activo en vosotros, siempre tendréis que aspirar a la verdadera humildad, porque el que todavía lleva la menor chispa de soberbia en sí, aún no se ha soltado de mi adversario que continuamente se esforzará a mantenerle en sus ataduras.

Para esto el mundo le ofrece muchas ocasiones, con lo que el hombre busca cada vez más gloria y honor, y todo que es pequeño y humilde lo mira con desprecio. Esto también es una prueba cierta que él pertenece al adversario al que no debéis perder de la vista, pues debéis guardaros de tales posturas íntimas que realmente todavía están muy lejos de verdadera humildad.

Pero si queréis que Yo mismo me haga poderoso en vosotros, entonces también tenéis que ser conscientes de vuestra debilidad, porque únicamente al humilde le regalo mi Gracia.

Amén.

"Celor smeriți le dau harul Meu...."

Duhul Meu este puternic în cei slabi.... Totuși, acest lucru nu înseamnă că credința ființei umane poate fi slabă, ci este vorba doar de umilința inimii, că ființa umană se recunoaște și se mărturisește slabă și nevrednică în fața Mea și că apelează la Mine pentru harul Meu, pe care apoi îl voi lăsa să curgă din belșug și către ea. Spiritul Meu nu poate lucra decât într-o persoană cu adevărat umilă, pentru că și ea Mi se dăruiește complet, nu cere nimic pentru ea însăși, ci lasă la latitudinea Mea ceea ce îi ofer. Iar o persoană cu adevărat umilă va fi și ea binecuvântată din belșug cu binecuvântări. Se va folosi de ele și va fi, de asemenea, activă în mod iubitor din impuls interior, pentru că aceasta este concomitența adevăratei smerenii, că dragostea se aprinde în inimă pentru Mine și pentru aproapele. O persoană umilă s-a eliberat deja de sub dominația adversarului Meu, a cărui caracteristică de bază este aroganța. Prin urmare, merită să se depună eforturi și pentru apropierea doar de Mine, iar o astfel de dorință este susținută și de partea Mea.... sau, de asemenea: Scânteia spirituală din ființa umană se străduiește să se unifice cu Spiritul-Tată din veșnicie, și astfel pot să Îmi revărs și Eu duhul asupra sa. Dar spiritul Meu nu poate lucra niciodată acolo unde se mai găsește încă caracteristica adversarului Meu, mândria. Căci aceasta ar fi, ca să zic așa, o interacțiune a Mea cu el.... Ființa umană trebuie să fi intrat în umilință înainte ca Eu să pot deveni eficient în ea.... Dar ce înseamnă adevărata umilință?.... Adevărata smerenie nu trebuie să fie evidentă pentru nici o ființă umană prin comportamentul exterior, prin expresiile faciale sau prin comportamentul exterior față de alți oameni, Eu mă uit doar la smerenia inimii, la recunoașterea interioară a slăbiciunii și a păcătoșeniei, la mărturisirea nevredniciei ființei față de Dumnezeul și Creatorul său și, prin urmare, și la recunoașterea vinovăției sale prin păcatul trecut al apostaziei. Toate ființele au fost cândva, cu siguranță, imagini ale Mele, care, în frumusețea lor radiantă, Mă încântau și pe Mine Însumi ca și Creator al lor.... Dar ele nu au rămas ceea ce au fost.... întreaga lor ființă s-a transformat în opusul lor, iar în această stare nu mai puteau exista în fața ochilor Mei. Dar, în iluzia lor, s-au aruncat totuși împotriva Mea, deoarece adoptaseră natura adversarului Meu, care era plină de aroganță. Prin urmare, întoarcerea la Mine nu este posibilă până când ființa nu se leapădă de aroganța sa, până când nu o schimbă în cea mai profundă umilință, până când nu-și recunoaște marea depravare și marea sa distanță față de Mine și atunci Îmi întinde mâna pentru milă. Atunci, cu adevărat, nu voi ezita mult timp, îi voi apuca mâinile și voi atrage ființa la Mine, pentru că, în umilința sa, ea va deveni copilul Meu pe care Tatăl îl atrage cu iubire la inima Sa și pe care acum, de asemenea, îl copleșește cu dovezile Sale de iubire, cu binecuvântări din belșug.... pe care acum poate, de asemenea, să le lumineze din nou cu spiritul Său. Și acum, puterea spiritului va deveni și ea vizibilă, ființa umană va prezenta daruri care par supranaturale, dar care, în fond, sunt doar acele caracteristici pe care ființa le poseda la început, fără de care o ființă perfectă este de neconceput: Ființa umană va fi plină de lumină și de putere, adică va avea cunoștințe neobișnuite, dar și capacități care, altfel, nu sunt inerente unei ființe umane. Dar el va rămâne, de asemenea, în cea mai profundă umilință, în ciuda legăturii sale acum evidente cu Dumnezeu, deoarece umilința este unul dintre atributele divine care a fost inversat în opusul său doar prin cădere. Și astfel, și voi, oamenii, va trebui să vă străduiți mereu să ajungeți la adevărata umilință, dacă vreți ca spiritul Meu să devină eficient în voi, căci oricine poartă încă în sine o scânteie de aroganță nu s-a desprins încă de adversarul Meu și va trebui să depună un efort constant pentru a-l ține în lanțurile sale. Iar lumea îi oferă multe ocazii de a face acest lucru, astfel încât ființa umană caută mereu mai multă faimă și onoare și privește cu dispreț tot ceea ce este mic și umil. Dar și aceasta este o dovadă certă a afilierii sale la adversar, pe care voi, oamenii, nu ar trebui să o ignorați și să vă feriți de astfel de atitudini interioare care sunt cu adevărat încă departe de adevărata umilință. Dar dacă vreți ca Eu Însumi să devin puternic în voi, atunci trebuie să fiți conștienți și de slăbiciunea voastră, căci Eu nu acord harul Meu decât celor umili....

Amin