• Volver

El plan de salvación divina.... el pecado original.... la caída de Adán.... la obra de redención....

La obra de salvación se empezó con el origen de la creación en el universo.... Se empezaba con la fijación de sustancia espiritual endurecida en una forma, entonces con la creación de formas de materia que anteriormente fue igualmente sustancia espiritual y que albergaba sustancia espiritual y que ya habían pasado un proceso de desarrollo. Lo espiritual tan alejado de Dios no se podía tocar más con la fuerza divina y por eso se convirtió en masa inflexible y dura, se endurecía él mismo. Y mientras tanto estaba bajo control del adversario de Dios y nunca hubiera cambiado su estado. El plan de Dios consistía en darle la posibilidad de llegar a la gloria que sobresalía por mucho a la bendición anterior.... Dios quería transformar a sus “criaturas” en hijos.... una obra que tenía que realizar la criatura por sí mismo. La criatura que se rebeló contra Dios por voluntad libre y que por eso había caído profundamente, ahora tenía la posibilidad de subirse a la madurez en voluntad totalmente libre para poder realizar la obra de la transformación en un ser divino.... pero se tenia que subirlo, porque no le fue posible levantarse por sí mismo, porque ya no tenía suficiente fuerza. Y Dios le mandaba ayuda en forma de la creación de la tierra, que Él transformaba por su voluntad la sustancia endurecida en creaciones de tipos diferentes. Y con aquellas creaciones empezaba la salvación o el regreso de lo espiritual a Dios. Un ascenso hasta un cierto nivel le fue posible al caído, porque la voluntad divina determina todo en el plan de salvación y donde el adversario no tiene influencia ninguna a lo espiritual atado a la materia. Hubiera sido posible un ascenso major si los primeros hombres habrían vivido según los mandamientos divinos fáciles y si hubieran puesto resistencia a las tentaciones del adversario a Dios.... los primeros hombres, Adán y Eva tuvieron la fuerza para esto....Pero como pudieron usar su voluntad libre y se dejaron seducir por el adversario, fracasaron y complicaron mucho el plan de salvación para toda la humanidad y no hubiera sido el caso usando su voluntad correctamente. Los hombres posteriores fueron debilitados gravemente a partir de ahora por este pecado de los primeros hombres, ya no tenían la fuerza que tuvieron aquellos primeros dos, cargaban igualmente con el pegado y el adversario había cumplido con su tarea: Él puso en peligro la última meta, que los hombres.... los espíritus caídos de antaño.... pudieran llegar a la deificación. Y por eso Dios les traía otra vez ayuda.... Mandaba a Su hijo a la tierra, es decir, un ser luminoso de un grado altísimo andaba por la tierra para realizar como hombre la condición que los primeros hombres dejaron sin cumplir y por eso se destruían.... Este hombre quería ayudar a todos los hombres y sacarles del estado sin fuerza, Él quería darles la posibilidad de llegar a la deificación. Fue el hombre Jesús, en el cual el amor divino se encarnaba.... el padre, Él quería ayudar a sus hijos a liberarse del adversario para regresar a Él.... El mandó a Su hijo a la tierra, un ser, que había salido de su fuerza creada a que tuvo que alojarse en una funda humana para poder servir al espíritu divino como recipiente, Él quería traer a sus criaturas la salvación en forma humana. Pero finalmente la voluntad libre es la base de todo.... Porque también tiene que reconocer al salvador Jesúcristo y aceptar a su ayuda salvatora si quiere llegar al reto, a la unión con Dios, a la filiación con Dios que es un estado de máxima perfección y felicidad. Todo caido puede llegar a las alturas más altas, porque la obra de salvación de un hombre Jesucristo se dió la prueba, que la voluntad de un hombre puede mantener resistencia contra el adversario y enemigo a muerte, y que la fuerza para la resistencia es el amor, y que cada hombre puede encender por dentro.... y que cada hombre sólo tiene que pedir el apoyo del salvador divino y saldrá superando a la muerte para llegar después a la vida y que se encontrará únicamente en la unión con Dios.... y dará prueba en la liberación del adversario que siempre intenta mantener todos los seres en la profundidad, en el estado de la muerte. “Salvación” significa “liberación” de aquel, que trajo la muerta al mundo, salvación significa la aceptación de ayuda de Jesucristo, porque sin Él, el hombre está debilitado como consecuencia del pecado del original y del pegado de los padres ancestrales y que fue eliminado por la muerte de Jesucristo en la cruz.

Amén

Planul de mântuire al lui Dumnezeu.... Păcatul strămoșesc.... Căderea lui Adam.... Lucrarea de răscumpărare....

Lucrarea de răscumpărare a fost începută odată cu originea creațiilor din univers.... a început cu legarea în formă a substanței spirituale întărite, deci cu apariția unor forme materiale care, pentru moment, erau ele însele spirituale în substanța lor, iar apoi conțineau și substanțe spirituale care parcurseseră deja un anumit curs de dezvoltare. Substanța spirituală care odată căzuse de la Dumnezeu se îndepărtase atât de mult de El, încât puterea lui Dumnezeu nu o mai putea atinge și, prin urmare, a devenit imobilă și rigidă, s-a întărit în sine. Și atâta timp cât a fost în posesia adversarului lui Dumnezeu, nu și-ar fi schimbat niciodată natura. Dar planul lui Dumnezeu a fost să creeze o oportunitate pentru ca acest spirit împietrit să ajungă la o glorie care depășea cu mult fericirea anterioară.... Dumnezeu a vrut să formeze "copii" din "creaturile" Sale.... o lucrare pe care, totuși, creatura însăși trebuia să o îndeplinească. Creatura, care în voința liberă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și de aceea a căzut la nesfârșit, a avut această posibilitate de a se ridica din nou la maturitate și, în deplină libertate de voință, a putut apoi să realizeze lucrarea de îndumnezeire.... dar a trebuit să fie ridicată din adâncuri, deoarece nu mai era capabilă să se ridice singură, deoarece nu mai avea nici o putere. Iar Dumnezeu a ajutat ființa căzută lăsând să apară creația, modelând prin voința Sa substanța spirituală împietrită în creații de diferite feluri. Și odată cu aceste creații a început răscumpărarea sau întoarcerea spiritualului la Dumnezeu. O ascensiune până la un anumit grad era acum asigurată pentru cel căzut, deoarece voința divină este decisivă în acest plan de creație, iar adversarul lui Dumnezeu nu are nici o influență asupra substanței spirituale legate în lucrările de creație. Ascensiunea ulterioară a ființei umane ar fi fost asigurată și dacă primele ființe umane ar fi trăit cu fidelitate poruncii ușoare a lui Dumnezeu și ar fi rezistat ispitelor adversarului lui Dumnezeu.... ceea ce primele ființe umane, Adam și Eva, au avut și puterea de a face.... Dar din moment ce li s-a permis să își folosească voința liberă și s-au lăsat înșelați de adversar, au eșuat și au făcut ca lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire să fie mult mai dificilă decât ar fi trebuit să fie dacă și-ar fi folosit corect voința. Următoarele ființe umane erau acum considerabil slăbite de păcatul primelor ființe umane, nu mai aveau puterea de care dispuneau, purtau, ca să spunem așa, povara acestui păcat, iar adversarul lui Dumnezeu a realizat o mare lucrare: A pus în pericol scopul final ca ființele umane, spiritele originare, odată căzute, să ajungă vreodată la divinizare. Și de aceea Dumnezeu le-a adus din nou un ajutor.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, adică o ființă supremă de lumină a luat calea pământului pentru a împlini, ca ființă umană, condiția pe care primele ființe umane au lăsat-o neîmplinită și pe care au destrămat-o.... Această ființă umană a vrut să-i ajute pe toți oamenii să iasă din starea lor de slăbiciune, a vrut să le permită să ajungă din nou la divinizare. Este vorba de ființa umană Iisus, în care însăși iubirea divină a locuit.... Tatăl, care a vrut să-i ajute pe copiii săi să se elibereze de adversar și să se întoarcă la El.... El L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, o Ființă care, de asemenea, a ieșit din forța Sa creatoare și care a trebuit să ia un înveliș uman pentru a deveni un recipient pentru eternul Dumnezeu-Spirit care dorea să aducă răscumpărarea creațiilor Sale vii în această formă umană. Dar, din nou, liberul arbitru al ființei umane rămâne factorul decisiv.... Căci chiar și acum, ființa umană trebuie mai întâi să-L mărturisească pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și să accepte ajutorul Său răscumpărător, dacă vrea să ajungă la țelul, la unirea cu Dumnezeu, la calitatea de copil al lui Dumnezeu, care este o stare de cea mai înaltă perfecțiune și beatitudine. Tot ceea ce a căzut poate ajunge la cel mai înalt nivel pentru că lucrarea răscumpărătoare a omului Iisus a dovedit că voința unei persoane poate rezista adversarului și dușmanului său de moarte, că puterea de a rezista este iubirea, pe care fiecare persoană o poate aprinde în sine.... și pentru că fiecare ființă umană nu trebuie decât să ceară ajutorul Răscumpărătorului divin pentru ca apoi să iasă și ea biruitor al morții, pentru a obține acum viața, care nu poate fi găsită decât în unirea cu Dumnezeu.... și care dovedește și eliberarea de adversarul lui Dumnezeu, care se străduiește mereu să țină tot ce este de esență în adâncuri, în starea de moarte. "Răscumpărarea" înseamnă deci "a deveni liber" de cel care a adus moartea în lume, răscumpărarea înseamnă a accepta ajutorul lui Iisus Hristos, căci fără El omul este slăbit ca urmare a păcatului originar și a păcatului progenitorilor săi, care a fost răscumpărat doar prin moartea lui Iisus Hristos pe cruce....

Amin