• Volver

La lucha de existencia es imprescindible....

Para la mayoría de los seres humanos, una vida terrenal pacífica significaría un estancamiento espiritual o incluso un declive, pues rara vez trabajarían por su perfección espiritual. La vida terrenal los llenaría por completo, es decir, estarían satisfechos si les proporcionara lo que necesitan en la Tierra. Su amor propio se alimentaría así constantemente, y el destino de sus semejantes no les ofrecería entonces la oportunidad de actuar de manera servicial y desinteresada. La vida terrenal es un período de prueba para la voluntad humana. Pero para ponerse a prueba, tiene que ser estimulada desde diversos lados....

Por lo tanto, cada impulso en el ser humano tiene que ser abordado, y la voluntad debe determinar ahora a qué impulso quiere satisfacer. Y esto también requiere una situación de vida constantemente cambiándose, requiere incentivos constantes y también constantes reveces, que ahora determinan la lucha consciente del ser humano por la vida, que solo puede estar orientada hacia lo terrenal, pero que también puede influir en la vida interior, y así el ser humano aprovecha cada oportunidad para madurar.... pero también puede dejarlas pasar.

Solo una lucha de vida constante permite a un ser humano volverse activo, exigiendo inicialmente solo su fuerza vital, que entonces también utilizar para obtener fuerza espiritual. Una existencia terrenal sin lucha también dejaría su fuerza vital sin usar, pues una vida terrenal sin lucha rara vez encendería el amor en el corazón humano, lo que lo impulsaría a la acción amorosa. El ser humano sólo llevaría una existencia monótona y no reconocería el propósito de su existencia, que consiste en transformar el amor propio en amor a Dios y al prójimo. Porque ve a su prójimo en la misma buena situación de vida y no tiene motivo para mostrarle amor.

Por otra parte, también puede crearse una vida terrenal pacifica si se esfuerza por equilibrar la desigualdad que existe entre los seres humanos a través del amor, si busca remediar las emergencias que tienen que existir para la maduración del alma a través de actos de amor desinteresados, y así se lleva a sí mismo a un estado de madurez que le traerá una vida terrenal sin preocupaciones porque ha pasado, por así decirlo, la prueba de la voluntad: establecer el vínculo Conmigo a través del amor.... que es y sigue siendo el propósito y el objetivo de la existencia terrenal....

La Tierra es la estación de maduración para lo espiritual, que entra en la Tierra en un estado aún muy inmaduro. Por lo tanto, aún no puede ser una morada paradisíaca por Mi voluntad, pero podría llegar a serlo por la voluntad de los seres humanos.... si tan sólo cada uno se esforzaría primero por cumplir su tarea terrenal por desarrollarse al amor.... para lo cual, también tienen que crearse las posibilidades para él, que consisten en ofrecer ayuda desinteresada a los seres humanos necesitados. Porque así es como demostrará su amor por Mí y por su prójimo. Entonces cada ser humano puede estar seguro que cada vez le agobiarán menos dificultades y preocupaciones, y entonces la Tierra podría ser verdaderamente una morada paradisíaca para todos los seres humanos, si el amor llenaría a todos.

La Tierra es una estación de entrenamiento por la que todo ser humano tiene que pasar.... Entra en ella inmaduro, y debe abandonarla maduro.... Y el éxito siempre requiere un trabajo duro, la victoria siempre coronará una lucha previa.... Pero el objetivo es verdaderamente glorioso, y la voluntad del ser humano puede alcanzarlo....

amén

Lupta pentru existență este indispensabilă....

O viață pământească liniștită ar însemna pentru cei mai mulți oameni o stagnare spirituală sau chiar un declin, pentru că atunci ființa umană va fi rareori activă în vederea desăvârșirii sale spirituale, deoarece viața pământească l-ar împlini pe deplin, adică i-ar fi de ajuns dacă îi oferă ceea ce are nevoie fizic. Astfel, iubirea sa egoistă ar fi constant susținută și nici soarta semenilor săi nu i-ar oferi vreo ocazie de a-i ajuta și de a fi activ în mod dezinteresat. Viața pe Pământ este o perioadă de testare a voinței ființei umane. Dar, pentru a se putea testa, trebuie să fie stimulată din diferite părți..... Astfel, fiecare instinct al ființei umane trebuie să fie abordat, iar voința trebuie să stabilească acum ce instincte va îndeplini. Iar acest lucru presupune și o situație în continuă schimbare în viață, presupune stimulente constante, dar și eșecuri constante care determină acum lupta conștientă a ființei umane în viață, aceasta poate fi orientată pur fizic, dar poate influența și viața interioară și astfel ființa umană profită de toate oportunitățile de maturizare.... dar poate, de asemenea, să lase astfel de oportunități să treacă pe lângă el. Numai o luptă constantă în viață îi permite ființei umane să devină activă, care la început îi solicită doar vitalitatea, dar pe care o poate folosi și pentru a dobândi forță spirituală. O viață pe Pământ fără luptă ar lăsa nefolosită și vitalitatea ființei umane, deoarece o viață pe Pământ fără luptă nu ar aprinde decât foarte rar în inimile oamenilor dragostea care i-ar împinge să fie activi în dragoste. Oamenii ar duce doar o existență deșartă și nu ar recunoaște un scop al existenței lor care constă în transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele. Deoarece vede că situația aproapelui este la fel de bună ca și a lui și nu are niciun motiv să dovedească iubire față de el. Pe de altă parte, însă, el își poate crea o viață pământească liniștită dacă se străduiește să compenseze prin iubire inegalitatea existentă între oameni, dacă încearcă astfel să remedieze stările de adversitate, care trebuie să fie de dragul maturizării sufletului, printr-o activitate dezinteresată de iubire și se plasează astfel într-o stare de maturitate care îi asigură o viață pământească lipsită de griji, deoarece a trecut, ca să zic așa, testul voinței: Să stabilească legătura cu Mine prin iubire.... care este și rămâne scopul și ținta existenței pământești.... Pământul este un loc de maturizare pentru sufletul care intră pe Pământ încă într-o stare foarte imatură. Așadar, nu poate fi încă un loc paradisiac prin voința Mea, dar ar putea deveni un loc paradisiac prin voința oamenilor.... dacă fiecare s-ar strădui să-și îndeplinească sarcina pământească de a se transforma în iubire.... dar pentru aceasta trebuie să i se dea și posibilitatea de a oferi ajutor dezinteresat semenilor săi aflați în nevoie. Căci aceasta va dovedi dragostea voastră pentru Mine și pentru aproapele vostru. Dar atunci fiecare persoană poate fi sigură că va fi împovărată cu din ce în ce mai puține greutăți și griji, iar atunci pământul ar putea fi cu adevărat o locuință paradisiacă pentru toți oamenii, dacă dragostea îi va umple pe toți. Pământul este o școală prin care fiecare ființă umană trebuie să treacă....Intră în el imatur și ar trebui să îl părăsească complet matur din nou.... Și succesul va necesita întotdeauna o muncă grea, o victorie va încorona întotdeauna o luptă anterioară.... Dar scopul este unul glorios, iar voința omului poate atinge acest scop....

Amin