• Volver

Dios ahora valora la voluntad.... Sentimientos más internos....

La dirección de la voluntad los hombres están determinando por sí mismos, porque vuestros pensamientos internos y vuestro querer no se puede influir forzosamente por ninguna parte, aunque si os fuerzan a mantener en secreto a vuestra voluntad y pensamientos. Igualmente podéis ser advertidos por doctrinas buenas a lo que deberías escuchar para vivir bien ante Dios.... se os pueden acercar los mandamientos del amor, los cuales os deben empujar a vivir de una manera buena ante Dios.... Pero vuestros pensamientos y deseos más internos son relevantes, aunque hacia fuera estáis cumpliendo con estas doctrinas del amor.... Porque solo se valora aquella voluntad a la cual el hombre debe dirigir de manera correcta. Y aparentemente están realizando obras buenas, a las cuales les falta el empuje interno del amor, y entonces no tienen valor ante Dios.... También circunstancias exteriores os pueden frenar hacer el bien, pero también vuestros pensamientos y la voluntad valen a aquellas obras del amor.... Y entonces Dios solo considerará aquella voluntad buena y la valorará, la cual habéis dirigido correctamente con toda libertad. El empuje interior de querer ayudar comprueba esta voluntad auténtica, la cual falta en aquellos a los que el adversario mantiene atados. Pero como se trata de cambiar vuestra voluntad durante la vida terrestre, que hace tiempo se había juntado con el adversario, el motivo de cada acción del hombre tiene la major importancia, qué intención contiene esta voluntad dirigida. Porque un deseo y el pensamiento desde el interior ya contiene la aprobación de la voluntad, la voluntad se ha alejado del adversario y se ha dirigido hacia Dios.... Si se reconoce a Dios, todavía ya no es ninguna prueba que el corazón piensa como la boca habla. Pero la voluntad dirigida hacia Dios no puede de otra manera que buscar también el orden divino, y entonces también el hombre siente el empuje interior del amor, y lo que hace ahora se basa en este empuje del amor. Y si se frena al hombre a llevar a cabo a su voluntad, a pesar esta voluntad va a estar dirigida hacia Dios y a través de esta voluntad se justifica ante Dios. Con doctrinas buenas, con la proclamación del evangelio se intenta influir en la voluntad del hombre de manera favorable, para que el hombre sepa de la voluntad de Dios, a la cual su voluntad se debe adaptar.... Pero solo la actitud del hombre determina todo, la exploración de la doctrina y el comienzo de actos después de esta doctrina, la cual incluye únicamente el amor hacia Dios y los semejantes. Y aquellas acciones deben salir desde el interior.... Entonces la voluntad está dirigida bien y sin fuerza.... Así actos del amor que se han pedido con presión o promesas, no tienen valor ninguno, si la voluntad interna al amor falta, así no es el acto, sino la voluntad es determinante para aprobar la prueba de la voluntad del hombre en la tierra. Lo que pasa en el interior de un hombre determina todo, y Dios Mismo puede juzgarlo, Él que conoce todos los pensamientos, todos los movimientos del corazón humano.... Y por esto, esta voluntad dirigida hacia Dios es el mejor seguro que el hombre va a ser movido por Dios, Él que nunca le va a devolver a Su adversario.... Y aunque muchas veces estará en peligro, porque su adversario no se quiere dar por vencido.... Dios le aguanta, y Él se manifiesta ante él, así el hombre puede reconocer a Dios para buscarle como la última meta....

amén

Dumnezeu nu prețuiește decât voința.... Senzația lăuntrică....

Voi, oamenii, stabiliți singuri direcția voinței voastre, căci gândurile și voința voastră lăuntrică nu pot fi influențate cu forța din nicio parte, chiar dacă sunteți obligați să vă păstrați gândurile și voința în secret. Și, de asemenea, puteți fi instruiți din exterior, prin învățături bune, cu privire la ceea ce trebuie să faceți pentru a trăi corect în fața lui Dumnezeu.... Puteți fi puși la curent cu poruncile iubirii, care au menirea de a vă motiva să trăiți corect înaintea lui Dumnezeu.... Dar acum, din nou, gândurile și intențiile voastre cele mai intime sunt decisive, chiar dacă trăiți această învățătură a iubirii și în exterior.... Căci este evaluată doar acea voință pe care voi, oamenii, ar trebui să o judecați corect. Și astfel, puteți face aparent fapte bune care, totuși, nu au impulsul interior de a iubi, și atunci ele nu au valoare în fața lui Dumnezeu.... Dar puteți fi, de asemenea, împiedicați să lucrați cu iubire din cauza unor circumstanțe exterioare și totuși gândurile și intențiile voastre pot fi îndreptate spre această lucrare cu iubire.... Și atunci, din nou, Dumnezeu va privi și va prețui doar această bunăvoință pe care ați îndreptat-o corect în toată libertatea. Nevoia interioară de a dori să ajutați dovedește această voință dreaptă care, totuși, lipsește tuturor celor care sunt încă ținuți captivi de adversarul lui Dumnezeu. Dar cum în viața pământească este vorba de schimbarea voinței voastre, care inițial s-a îndreptat spre adversar, motivul fiecărei acțiuni umane este de cea mai mare importanță, ce direcție a voinței dovedește. Căci cu o voință bună și o gândire din interior este deja trecut testul voinței, voința s-a îndepărtat de la adversar și s-a întors din nou spre Dumnezeu.... Dacă Dumnezeu este recunoscut, aceasta nu este încă o dovadă că inima gândește așa cum vorbește gura. Dar voința întoarsă spre Dumnezeu nu poate să nu tindă și ea spre o viață în ordine divină, și astfel ființa umană va simți și ea îndemnul interior de a iubi, iar ceea ce face acum se va baza pe acest îndemn de a iubi. Și dacă ființa umană este împiedicată să-și îndeplinească voința, această voință va rămâne totuși mereu îndreptată spre Dumnezeu, iar prin această voință va fi justificată în fața lui Dumnezeu. De aceea, voința ființei umane trebuie influențată în modul cel mai favorabil prin învățături bune, prin vestirea Evangheliei, astfel încât ființa umană să cunoască voința lui Dumnezeu, la care voința sa trebuie să se conformeze acum..... Dar atitudinea ființei umane, evaluarea învățăturilor și, prin urmare, acțiunile sale în conformitate cu aceste învățături, care cer întotdeauna doar iubirea față de Dumnezeu și față de semenii săi, sunt decisive. Iar aceste fapte trebuie să fie făcute din unitate interioară..... Atunci voința a fost dirijată în direcția corectă, dar nu în constrângere.... Și astfel, faptele de iubire care sunt cerute prin presiuni sau promisiuni pot fi și ele complet lipsite de valoare, dacă lipsește voința interioară de a iubi, astfel că nu fapta în sine, ci voința este decisivă pentru ca ființa umană să treacă testul voinței pe Pământ. Ceea ce se întâmplă în interiorul unei persoane este decisiv și numai Dumnezeu Însuși poate judeca acest lucru, căruia Îi sunt cunoscute toate gândurile, toate impulsurile inimii umane.... Dar, prin urmare, această voință întoarsă spre Dumnezeu este și cea mai sigură garanție a ființei umane că va fi prinsă de Dumnezeu Însuși, Care nu o va preda niciodată adversarului Său.... Și chiar dacă de multe ori ea este încă în pericol, pentru că adversarul nu vrea să o predea.... Dumnezeu o ține în brațe și, de asemenea, i se descoperă pe Sine Însuși, astfel încât ființa umană Îl mărturisește mereu mai mult pe Dumnezeu și tinde spre El ca scop suprem....

Amin