• Volver

Preguntas sobre la concepción inmaculada y sobre las buenas características de las almas procedentes del Reino de Dios

En toda desgracia mundana y aflicción espiritual voy a socorreros para que tengáis fe en mi Amor, mi Sabiduría y mi Poder. Porque Yo os amo infinitamente –a vosotros que sois criaturas Mías– y quiero también ganarme vuestro amor... Estoy al tanto de vuestros problemas, sé cómo remediarlos y también tengo el Poder para ello.

A los hijos que, confiados, se dirigen a su Padre para que Él se acuerde de ellos y les ayude, con mucho agrado Yo les demuestro mi Amor, mi Sabiduría y mi Poder. Voy a liberaros de desgracia mundana y de aflicción espiritual, sólo que en cuanto a de la desgracia mundana a veces os exijo tener paciencia; pues únicamente Yo sé por qué esta tenía que tocaros - y ya os liberaré de ella...

Pero aquel que se encuentra en aflicción espiritual, no tendrá que esperar mucho, porque con tan sólo invocarme para que me acuerde de él, ya estoy en disposición para ayudarle. Aflicción espiritual es debilidad anímica: voluntad debilitada, oscuridad del espíritu y dudas que siempre se repiten... aflicción espiritual es influencia y actuación por parte de mi adversario que frecuentemente se atreve a acosar precisamente a aquellos hombres que ya son Míos - a los que quiere recuperar y volver a subordinar a su poder...

Mientras el hombre viva en esta Tierra, mi adversario siempre procurará ejercer su influencia sobre él, pues siempre procurará debilitarle. Pero tan pronto que el hombre se dirija a Mí, él mismo rechaza al enemigo. Yo derramaré mi Fuerza sobre el hombre y le traigo Luz y reconocimiento... y correspondo a su petición de apartar la aflicción espiritual de él.

Conviene que sepáis que mi adversario está interesado en extinguir la Luz de la Verdad, la que por su claridad se manifiesta por todas partes y rechaza las tinieblas - el único territorio en el que mi adversario puede surtir efecto... De modo que este procurará extinguir la Luz pues procurará cubrirla con sombra, induciendo a los hombres preguntas llenas de dudas, y así procura turbar la Luz del reconocimiento.

Pero esto Yo no lo consiento, sino que mi Luz de la Verdad irradiará con tanta más Claridad, con lo que aquella Luz a la que el enemigo quería oscurecer iluminará la noche tanto más claramente. Y donde todavía haya una sombra, esta quedará absorbida por la Luz que surge de Mí, la que penetra todo, y en la que no puede perdurar nada oscuro.

De modo que la Eterna Luz misma os comunicará:

Vosotros que vivís en la Tierra –como también todo lo espiritual que ya pasó una vez como hombre por la vida terrenal– sois algo espiritual caído en otros tiempos - con pocas excepciones porque también hay seres de Luz que se encarnan en esta Tierra. De modo que también del Reino de Luz descienden seres a vosotros para ayudaros a salir de una gran desgracia espiritual.

Pero ahí debéis distinguir: Espíritus primarios que habían renegado de Dios, y espíritus primarios que se habían quedado con Dios - los primeros como séquito de mi adversario que se encuentran en las profundidades, y los otros que se han quedado conmigo en toda Perfección.

Además tenéis que distinguir: seres aún no perfeccionados que todavía portan en sí la voluntad del adversario pero que ya se han entregado a mi Voluntad, y que por eso todavía están expuestos a la influencia de mi adversario. Por eso también comprenderéis que a estos hay que ayudarles porque son demasiado débiles frente al enemigo. Así también os resultará explicable la misión de aquellos seres de Luz que, voluntarios, también se encarnan en la Tierra para ayudar a estos seres todavía demasiado débiles...

Y entonces también comprenderéis la misión del Hombre Jesús - El que, como tal Ser de Luz, quería llevar a cabo una Obra de Salvación que quebró el poder de mi adversario...

19 de octubre de 1956

Todos ellos eran hijos de mi Amor, tanto los seres que habían permanecido conmigo como también los seres caídos; pero todos estos no siguieron siendo iguales, dado que se habían vuelto diferentes: hubo seres que irradiaban Luz, y seres que no la tenían. Por lo tanto no podían permanecer en esferas iguales. De modo que para los unos de estos seres desiguales fue su estancia el “Reino de la Luz”, y para los otros el “reino de las tinieblas”.

Antes de la Venida de Jesús no había puente alguno entre estos dos reinos. Pero Jesús, un Espíritu angélico27 que se había quedado conmigo, estaba dispuesto a establecer este puente –y lo estableció– mediante una Obra de Misericordia extraordinaria...

Los seres que en tiempos remotos por su sublevación contra Mí habían perdido su perfección precisaban de ayuda, porque solos eran demasiado débiles –incluso con un puente establecido– porque también mi adversario disponía de mucho poder que podía aplicar a sus antiguos seguidores.

Pero también los seres que habían permanecido conmigo eran poderosos, porque se dejaban penetrar incesantemente por los rayos de mi Fuerza de Amor... de modo que la fuerza de un Espíritu angélico no caído habría sido absolutamente suficiente para lograr una victoria sobre mi adversario y arrancarle su séquito. Sin embargo una victoria lograda de esta manera habría imposibilitado el perfeccionamiento de los seres, porque esto habría contradicho a mi Ley del Orden eterno, dado que en este caso habría quedado desatendida la libre voluntad de todos los seres que en tiempos remotos, voluntarios, habían seguido a mi adversario...

Por eso hacía falta buscar un otro camino:

El Amor debía ofrecer un Sacrificio... y cada ser caído debía ser libre de servirse de este Sacrificio, deseando que sea dedicado también a él... Pero un sacrificio puede ser ofrecido sólo por un ser humano. Consta que un ser de Luz también puede tener la voluntad de sacrificarse a sí mismo, pero entonces tiene que realizar el sacrificio encontrándose en el estado de hombre, dado que como ser de Luz no puede sufrir. Además, un ser de Luz dispone de tanta Fuerza que de por sí todo le resulta posible, mientras que un hombre es un ser débil e imperfecto, sensible a sufrimientos y tormentos. Como tal tiene que producir una enorme fuerza de voluntad si se carga voluntariamente con tormentos y sufrimientos - y eso ni siquiera para conseguir algo para sí mismo sino para sus semejantes... algo que su amor quiere regalar a seres humanos que son desgraciados...

De modo que ese ser de Luz, debía ofrecer necesariamente en estado de hombre, un sacrificio para sus semejantes humanos - pues debía ser capaz de sufrir y morir... Y así, ahora comprenderéis que el Hombre Jesús no debía presentar ninguna clase de ventajas que le habría caracterizado como hombre extraordinario, a pesar de que su Alma era un Espíritu de Luz - un Alma que no había migrado por la Creación como las almas de los hombres28 - las de los hermanos caídos... Pero aun así, cuando este Alma se vistió con el cuerpo de carne –que, como el cuerpo de otros hombres, era una aglomeración de lo espiritual inmaduro–, estaba sujeta a las mismas sensaciones, ansias y pasiones que el Hombre Jesús debía aprender a superar en su vida terrenal. Porque además de la Salvación –el Perdón de la extrema carga de pecados–, su Misión también era la de dar a los hombres un ejemplo de la única forma de vida que les garantizaba el regreso a Mí.

De modo que si se pedía algo de hombres completamente deficientes, débiles y sujetos a pasiones, entonces estas exigencias también tenían que ser realizables. Y si el Hombre Jesús estaba dispuesto a servir de ejemplo, entonces debía reunir exactamente las mismas propiedades que sus semejantes humanos.

Ahí su Procedencia extraordinaria –como también la de los seres de Luz encarnados en la Tierra que quieren ayudar a los hombres– de ninguna manera ha de dar lugar a la suposición de que Él haya poseído aptitudes extraordinarias o ventajas con las que la lucha consigo mismo le habría resultado menos pesada - una lucha necesaria para lograr en la Tierra la conexión conmigo. Pues esta es la meta de cada hombre en la Tierra... y el Hombre Jesús fue el ejemplo de que este objetivo es realizable.

Todas las ventajas que Jesús llevaba como Espíritu de Luz, las sacrificó antes de su Encarnación como Hombre, porque de lo contrario su Obra no habría podido ser lo que es: un Sacrificio ofrendado por el Amor, cuya Bendición debía llegar a todos los hombres...

Nunca puede ser negado que Dios mismo ofrendó aquel Sacrificio, porque el Amor era determinante - el Amor que colmaba al Hombre Jesús de tal manera que Yo, Dios mismo, podía estar en Él... eso después de que Él como Hombre en su libre Voluntad se había formado de manera que Yo podía hospedarme en Él... Así Él me servía de Receptáculo, con lo que Él poseía Fuerza y Luz en toda Plenitud. Esto es de nuevo un proceso que no sólo podía realizarse en el Hombre Jesús sino que todos los seres humanos pueden y deben realizar en sí mismos, porque ahora estos tienen una Ayuda en el divino Salvador Jesucristo... Pues con su Obra de Redención Él como Hombre logró una dimensión de Gracia que ahora está al alcance de cada ser humano. El que se sirve de esta Gracia también llegará a la meta, porque en la Tierra también logrará la conexión conmigo pues podrá recibir Luz y Fuerza ilimitadamente.

20 de octubre de 1956

Pero aún vais a recibir más instrucción, porque mientras todavía surjan preguntas en vosotros es preciso que os lleguen las respuestas correspondientes. Y cuanto más profundamente anheláis una respuesta, tanto más rápidamente os llegará:

Las almas que están desarrollándose desde las profundidades, como última fase de su desarrollo en la Tierra tienen que enfrentarse a la encarnación como hombre. Con esta, el proceso de desarrollo en la Tierra ha terminado y el alma entra en el Reino espiritual - no importa en qué condición esta se encuentre al dejar atrás su envoltura corporal. Estas almas migran por el camino del Orden divino y, sirviendo, se liberan de la materia dura. Así, poco a poco, consiguen ascender a las Alturas.

Cuando almas de Luz descienden a la Tierra para su encarnación, es únicamente para cumplir con una misión... Estas almas obtienen el cuerpo humano inmediatamente, para a continuación poder cumplir con su camino por la Tierra como cualquier otro ser humano y para que también estén sometidas a todas las leyes naturales... con lo que también les toca luchar. De modo que su envoltura material les pondrá las mismas exigencias - una envoltura que está compuesta de sustancia espiritual todavía totalmente subdesarrollada, es decir, de partículas anímicas de un espíritu primario que en otros tiempos había caído y que todavía persiste completamente en su oposición contra Dios, y al que el alma aún tiene que suavizar y convertir, lo que siempre causará lucha.

El alma humana no es consciente de su estado de Luz original porque el cuerpo terrenal le produce el mismo oscurecimiento, sólo que en tal hombre el amor se encenderá más rápida e intensamente, de modo que también podrá despachar la oscuridad más rápidamente...

Tal alma de Arriba siempre dirigirá sus ojos hacia Arriba, a Dios, a Quien reconoce rápidamente. En general no necesita mucho tiempo para unirse con la Chispa divina que lleva en sí - la que ahora puede fácilmente influir sobre su alma... de modo que espíritu y alma pueden procurar influir en su envoltura... y eso con éxito...

Con el hecho que el alma toma su camino por la Tierra siempre se sobreentiende que tiene que luchar, porque en este mundo terreno-material continuamente tiene que vencer obstáculos para llegar a la meta espiritual. De modo que no hay alma que pudiera llegar a las Alturas sin tener que pasar sufrimientos - tampoco un alma de Luz, porque al comienzo de su encarnación se había dirigido a las profundidades, había entrado en un estado de dependencia, de debilidad y de falta total del entendimiento. De modo que esto siempre hay que tomarlo en consideración cuando el camino de un ser de Luz por la Tierra está considerado como si fuese más fácil...

El cuerpo terrenal es y sigue siendo una atadura para el alma hasta que esta le abandone. Pero también el cuerpo puede ser diferente: la carne puede estar todavía profundamente agarrada al pecado, es decir, que todavía puede incubar muchas de las características de Lucifer... si nace a partir del pecado... si sólo son propiedades satánicas las que dominan a los engendradores de una nueva vida.

Por otro lado, un ser recién despertado a la vida humana puede deber esta vida al amor profundo de una pareja de seres humanos, por lo que a aquel ser también pueden haberse transmitido sobre todo buenas inclinaciones, lo que se reflejará también en la envoltura... Pues esta contendrá un patrimonio importante, conforme al cual en su vida terrenal tendrá que luchar más o menos, y por eso alcanzará su meta también más dura o más fácilmente...

Pero ningún hombre pasará la existencia en la Tierra sin lucha... E incluso para un ser de Luz frecuentemente la vida terrenal resulta extraordinariamente difícil porque el alma, sin ser consciente del porqué, experimenta la existencia en el mundo terrenal como un tormento... pues por causa de su misión carga frecuentemente también con una suerte terrenal muy dura.

Por la caída de Adán el proceso de la procreación resulta desgraciado porque era contrario a la Voluntad de Dios - El que a la hora precisa quería dar su Bendición a la primera pareja de seres humanos... Fue Lucifer el que participó en la procreación del género humano, y nunca renunciará a este derecho que la voluntad de Adán le había facilitado... Pues cuando se trata de la creación de nueva vida, Lucifer siempre participará, a pesar de que el nivel de amor del hombre hasta cierto punto puede oponerse a él - si está solicitada la Protección de Dios contra él.

Ahora también os quedará claro que incluso Dios se opone a su adversario, cuando Él mismo se crea una envoltura corporal de la que cierto día quiere servirse, y la que ya a la hora del Nacimiento debía servirle de morada. Pues Dios mismo, en su procedimiento de surtir efecto, nunca tratará con su adversario; y tampoco permitirá que su adversario ocupe al portador natural29 de esta envoltura Suya... Porque consta que Él, el Dios y Creador desde eternidades que hizo que surgiera todo, El que a todo dio su destino, realmente tiene el Poder de proyectar afuera de Sí todo lo que quiera... De modo que también le resultará posible el hacer surgir un hombre sin el acto de procreación natural... con lo que también le resultará posible apartar a su adversario hasta que se haya realizado Su Voluntad.

Consta que Dios se aloja únicamente en una envoltura pura, dado que no se combina con algo impuro - lo que no excluye que el hombre en este reino de la imperfección –reino que pertenece al adversario de Él– esté expuesto a toda clase de tormentos... con lo que su camino por la Tierra no resulta menos penoso y conflictivo que él de sus semejantes. Pues sin lucha tampoco podría haber victoria...

Pero hacía falta vencer al enemigo de Dios, y consta que Jesús ha sostenido la lucha más pesada que jamás fue sostenida en la Tierra... y Él la ha aprobado como Hombre - no como Dios...

Amén.

Răspuns la întrebări despre imaculata concepție și preferința sufletelor de lumină....

În orice adversitate pământească și spirituală Eu voi fi alături de voi, pentru ca voi să credeți în iubirea Mea, în înțelepciunea și puterea Mea.... Căci vă iubesc infinit, creaturile Mele, și vreau să câștig și dragostea voastră.... Știu despre adversitatea voastră și, de asemenea, despre cum poate fi remediată, iar Eu posed puterea de a o remedia. Și cu câtă plăcere Îmi demonstrez dragostea, înțelepciunea și puterea copiilor care se întorc la Tatăl lor și apelează cu încredere la El pentru a-și aminti de ei și a-i ajuta. Vreau să iau de la voi adversitatea pământească și spirituală, dar în adversitatea pământească vă cer uneori răbdare, pentru că numai Eu știu de ce a trebuit să vină asupra voastră. Dar o voi lua de la voi.... Dar oricine se află în greutăți spirituale nu va trebui să aștepte mult timp, pentru că, dacă doar Mă cheamă să-Mi amintesc de el, Eu sunt deja dispus să-l ajut. Adversitatea spirituală este: Slăbiciunea sufletului, deci voința slăbită, întunericul spiritului și îndoielile recurente.... Adversitatea spirituală este activitatea și influența adversarului Meu, care de foarte multe ori se apropie tocmai de acei oameni care sunt deja ai Mei și pe care ar dori să-i recâștige din nou sub controlul său.... Și atâta timp cât ființa umană trăiește pe Pământ, el va încerca să-și exercite influența și va dori din nou și din nou să o slăbească. Însă, de îndată ce ființa umană se întoarce la Mine, el o înlătură, iar Eu las puterea Mea să se reverse și îi aduc ființei umane lumină și cunoaștere, îi îndeplinesc cererea de a îndepărta adversitatea spirituală.... Trebuie să știți că adversarul Meu este interesat să stingă lumina adevărului care pătrunde pretutindeni cu strălucirea sa strălucitoare și alungă întunericul, în a cărui zonă numai adversarul Meu poate lucra. Astfel, el va încerca să stingă lumina. El va dori să împrăștie umbre peste ea, șoptindu-le oamenilor întrebări îndoielnice și încercând astfel să întunece lumina cunoașterii. Dar Eu nu voi permite aceasta din urmă, în schimb, lumina Mea de adevăr va străluci cu atât mai tare, iar lumina pe care el a încercat să o întunece va străluci cu atât mai tare în noapte.... Iar acolo unde mai există încă o umbră, aceasta va fi mistuită de lumina venită de la Mine care iradiază peste tot, căci în această lumină nu poate exista nimic care să fie întunecat.... Și astfel, "Lumina Eternă Însăși" vă va anunța:

Voi, cei care trăiți pe Pământ.... precum și toate ființele spirituale care au trecut deja prin viața pământească ca ființe umane.... sunteți "spirite căzute cândva", cu puține excepții; căci ființele de lumină se întrupează și pe acest Pământ. Astfel, ființe coboară la voi, oamenii, din împărăția luminii, pentru a vă ajuta în adversități spirituale profunde. Prin urmare, trebuie să faceți diferența între spiritele primordiale care s-au îndepărtat de Dumnezeu și cele care au rămas cu Dumnezeu.... primele se află în abis ca adepți ai adversarului Meu, iar cele din urmă au rămas cu Mine în toată perfecțiunea. Trebuie să faceți, de asemenea, diferența între ființele care încă poartă în ele voința adversarului și ființele care au intrat deja în voința Mea, dar nu sunt încă desăvârșite și, prin urmare, sunt încă expuse influenței sale. Și atunci veți putea înțelege, de asemenea, că acestea din urmă trebuie să fie ajutate, deoarece sunt prea slabe în fața influenței sale. Astfel, veți putea înțelege și misiunea acelor ființe de lumină care se întrupează voluntar pe Pământ pentru a le ajuta. Și atunci veți înțelege și misiunea omului Iisus.... care, în calitate de astfel de ființă de lumină, a dorit să realizeze o operă de salvare care a frânt puterea adversarului Meu.... (19.10.1956) Toți au fost copii ai iubirii Mele.... atât ființele căzute, cât și ființele rămase cu Mine, dar aceste ființe nu rămăseseră la fel, ci deveniseră acum diferite.... erau ființe radiante și lipsite de lumină, care nu puteau locui nici ele în aceleași sfere. Și astfel, "împărăția luminii" și "împărăția întunericului" deveniseră reședința acestor ființe de diferite feluri. Și nu a existat nicio punte între aceste două tărâmuri până la coborârea lui Iisus, un spirit angelic care a rămas cu Mine, care a vrut să construiască această punte și a făcut-o printr-o lucrare unică de milă. Ființele care și-au pierdut odată perfecțiunea din cauza răzvrătirii lor împotriva Mea aveau nevoie de un ajutor, pentru că ele singure erau prea slabe, chiar dacă fusese construit un pod, deoarece adversarul Meu dispunea și el de o mare forță pe care o putea folosi față de foștii săi adepți. Dar ființele rămase alături de Mine erau și ele puternice pentru că se lăsau în permanență pătrunse de forța iubirii Mele.... Astfel, puterea unui spirit de înger necăzut ar fi fost pe deplin suficientă pentru a obține victoria asupra adversarului Meu și pentru a-i smulge pe adepții săi.... Dar acest lucru contrazicea legea Mea de ordine eternă, pentru că atunci liberul arbitru ar fi rămas neobservat de toate ființele care odată l-au urmat în mod voluntar pe adversarul Meu, iar o astfel de victorie ar fi împiedicat ființele să se desăvârșească. Prin urmare, a trebuit să se caute o altă cale.... ,,Iubirea” trebuia să facă un sacrificiu, iar fiecare ființă căzută trebuia să fie liberă să se folosească de acest sacrificiu, deci să dorească ca acesta să fi fost făcut și pentru ea.... Totuși, numai o ființă umană poate face un sacrificiu; o ființă de lumină poate avea cu siguranță voința de a se sacrifica, dar atunci trebuie să facă acest sacrificiu ca ființă umană, deoarece ca ființă de lumină nu poate suferi și, de asemenea, are la dispoziție atât de multă putere, încât orice este posibil pentru ea. O ființă umană, însă, este o ființă slabă, deficitară, sensibilă la suferință și chin și care acum trebuie să facă uz de o voință excesivă dacă își asumă de bună voie suferința și chinul pentru a obține ceva nu pentru ea, ci pentru semenii săi, care ar dori să-și dăruiască iubirea unor oameni nefericiți.... A trebuit să facă un sacrificiu ca "simplă ființă umană" pentru semenii săi.... A trebuit să fie capabilă să sufere și să moară.... Și astfel, veți înțelege acum că omului Iisus nu i s-a permis să aibă merite care să-l marcheze ca ființă umană de un tip excepțional, chiar dacă sufletul său era un spirit de lumină.... Deși nu trecuse prin creație ca sufletele ființelor umane, frații căzuți, acest suflet, atunci când a luat trupul de carne.... care, la fel ca și trupurile celorlalți oameni, era un conglomerat de substanțe spirituale imature, era deci și el plin de aceleași sentimente, pofte și pasiuni pe care omul Iisus avea să învețe să le învingă în timpul vieții Sale pământești. Căci misiunea Sa, în afară de răscumpărare.... răscumpărarea celei mai grave vinovății a păcatului.... era aceea de a exemplifica oamenilor viața care singură le asigura întoarcerea la Mine. Prin urmare, dacă se cerea ceva de la oameni complet inadecvați, slabi și legați de pasiune, trebuia să fie posibilă și îndeplinirea acestei cerințe.... Iar dacă omul Iisus dorea să servească drept exemplu, atunci trebuia să fie exact ca semenii Săi. Originea sa neobișnuită, ca și cea a ființelor de lumină întrupate pe Pământ care vor să ajute oamenii, nu sugerează în niciun caz capacități sau merite neobișnuite care ar fi necesitat o luptă mai puțin dură cu sine însuși pentru a găsi unitatea cu Mine pe Pământ, care este scopul și sarcina fiecărei ființe umane de pe Pământ și pentru care omul Iisus a dat exemplul că se poate realiza. Tot ceea ce Iisus a avut în avans ca spirit de lumină, a dăruit înainte de întruparea Sa ca ființă umană, altfel lucrarea Sa nu ar fi putut fi ceea ce este: Un sacrificiu făcut prin iubire, a cărui binecuvântare a fost destinată să fie benefică tuturor oamenilor.... Dar, de asemenea, nu poate fi negat niciodată că "Dumnezeu Însuși" a făcut acest sacrificiu, deoarece iubirea a fost factorul determinant care a umplut-o pe ființa umană Iisus, astfel încât Eu Însumi am putut fi în El după ce S-a modelat ca ființă umană de bunăvoie, astfel încât Eu am putut să Mă adăpostesc în El, că El a devenit un recipient pentru Mine și astfel El a posedat acum putere și lumină din abundență..... iarăși un proces care nu putea avea loc doar în ființa umană Iisus, ci pe care toți oamenii ar trebui și pot să-l realizeze în ei înșiși, pentru că acum au ajutor în Răscumpărătorul divin Iisus Hristos.... deoarece ca ființă umană a dobândit o măsură de har prin actul Său de mântuire care este acum accesibil oricărei ființe umane.... Și oricine se folosește de el va ajunge și el la țintă. El va găsi la fel de bine unirea cu Mine pe Pământ, va putea primi lumină și putere nelimitate.... (20/10/1956) Cu toate acestea, vi se vor da în continuare lămuriri suplimentare, căci atâta timp cât în voi vor apărea încă întrebări, va fi necesar să vă dau și răspunsul corect. Și cu cât veți dori mai intens acest răspuns, cu atât mai repede va veni la voi: Sufletele care se dezvoltă din abis trebuie să se aștepte la întruparea ca ființă umană ca ultimă etapă a dezvoltării lor pe Pământ, apoi cursul dezvoltării pe Pământ se încheie și sufletul intră în împărăția spirituală, indiferent de forma pe care o are atunci când se leapădă de învelișul său fizic. Prin urmare, aceste suflete parcurg calea conform ordinii divine, se răscumpără din materia dură prin slujire și totuși urcă încet spre înălțime.... Cu toate acestea, sufletele de lumină întrupate pe Pământ coboară pe Pământ doar în scopul unei misiuni, astfel că ele se instalează imediat în corpul uman pentru ca apoi să parcurgă și ele calea pe Pământ ca orice altă ființă umană și astfel să fie și ele supuse tuturor legilor naturii și să trebuiască să lupte și ele pe Pământ.... Astfel, învelișul lor exterior va avea aceleași cerințe față de ei, deoarece este compus din substanțe spirituale încă complet nedezvoltate, din particule sufletești ale unui spirit primordial căzut cândva, care rămâne încă în opoziție totală cu Dumnezeu și pe care sufletul trebuie mai întâi să îl liniștească și să îl transforme, indiferent de luptă. Sufletul nu este conștient de starea sa anterioară de lumină, trupul pământesc îi va provoca aceeași întunecare, numai că iubirea se va aprinde mai repede și mai puternic într-o astfel de persoană și astfel va alunga și întunericul mai repede.... De asemenea, un suflet de sus își va îndrepta mereu privirea în sus, spre Dumnezeu, pe care va învăța să Îl recunoască extrem de repede. De obicei, un astfel de suflet nu are nevoie de un timp atât de îndelungat încât să se unească cu scânteia divină din el însuși, care acum îl poate influența cu ușurință, iar acum spiritul și sufletul încearcă și ele să influențeze învelișul său exterior, și aceasta cu succes. Acum, faptul că sufletul parcurge traseul pe Pământ este întotdeauna legat de faptul evident că sufletul trebuie să lupte, deoarece trebuie să depășească în mod constant obstacolele din această lume pământesc-materială pentru a ajunge la scopul spiritual. Astfel, niciun suflet nu poate urca fără dificultate, nici măcar un suflet de lumină, deoarece la începutul întrupării sale a intrat în abis, într-o stare de ignoranță, de robie și slăbiciune.... Prin urmare, acest lucru trebuie luat întotdeauna în considerare atunci când parcursul terestru al unei ființe de lumină întrupate este considerat ca fiind corespunzător mai ușor. Corpul pământesc este și rămâne o cătușă pentru suflet până când acesta îl părăsește. Și totuși, corpul poate fi totuși și altfel. Trupul poate fi încă adânc în păcat, deci poate avea încă mult din luciferic în el, atunci când se naște din păcat, când doar calitățile satanice îi domină pe oameni, care produc o viață nouă. Și iarăși, o ființă nou trezită la viață poate să-și datoreze viața îndemnului la iubire a doi oameni, impulsurile bune pot deci și ele să se fi revărsat cu preponderență în acea ființă, și astfel învelișul exterior va fi și el de o natură corespunzătoare.... Ea va purta în sine o mare parte din "materialul genetic" și, prin urmare, va trebui să lupte mai mult sau mai puțin greu în viața pământească și, prin urmare, va trebui să ajungă și ea mai mult sau mai puțin ușor la țintă.... Dar nici o existență a ființei umane pe Pământ nu este lipsită de luptă.... Și adesea viața pământească a unei ființe de lumină este extraordinar de dificilă, deoarece sufletul simte inconștient șederea în lumea pământească ca pe un chin și își asumă adesea o existență pământească foarte dificilă de dragul misiunii sale. Procesul de procreare este unul nefericit din cauza eșecului lui Adam, pentru că nu a corespuns voinței lui Dumnezeu, Care a vrut să dea binecuvântarea Sa primului cuplu uman la momentul potrivit. Lucifer a fost implicat în procrearea ființelor umane și nu va renunța niciodată la dreptul său (care i-a fost acordat prin voința lui Adam)...... El va fi mereu implicat în crearea de noi vieți, chiar dacă gradul de iubire al oamenilor i se poate împotrivi până la o anumită limită și se va cere protecția lui Dumnezeu împotriva lui.... Și acum vă va fi de înțeles și faptul că Dumnezeu Însuși, totuși, se împotrivește adversarului Său atunci când Își creează un înveliș fizic pe care vrea să intre odată în posesia lui și care ar trebui să Îi servească deja ca locuință la naștere. Căci Dumnezeu Însuși nu se va uni niciodată cu adversarul Său în activitatea Sa.... Și, la fel, El nu va permite nici ca purtătorul natural al acestui înveliș al Său să fie însușit de adversarul Său.... Căci El, Dumnezeul și Creatorul din veșnicie, Cel care a adus totul la existență, Cel care a atribuit fiecărui lucru scopul și destinul său, are cu adevărat puterea de a naște din Sine tot ceea ce dorește.... astfel, Îi va fi cu adevărat posibil și să aducă la existență o ființă umană fără actul legal al procreării; și Îi va fi cu adevărat posibil și să țină departe pe adversarul Său până la împlinirea voinței Sale.... Căci Dumnezeu se ascunde doar într-un înveliș pur, nu se unește cu ceva impur.... ceea ce nu exclude însă faptul că ființa umană este totuși expusă tuturor asupririlor în această împărăție a imperfecțiunii, în împărăția care aparține adversarului său, și că viața sa pământească nu este deci mai puțin dureroasă și plină de lupte decât cea a semenilor săi. Căci fără luptă nu ar putea exista nici victoria.... Dar adversarul lui Dumnezeu trebuia să fie învins, iar Iisus a îndurat cu adevărat cea mai dificilă bătălie dusă vreodată pe Pământ.... și a îndurat-o ca ființă umană, nu ca Dumnezeu....

Amin