• Volver

Voz de la conciencia....

Todos llevamos dentro de nosotros un amonestador silencioso, que nos insta o nos advierte imperceptiblemente, pero que se expresa tan bajo que puede pasarse por alto fácilmente si no prestamos atención. Este amonestador interior es también una gracia de Dios, una herramienta utilizada por el amor de Dios, un don dado a cada ser humano, pero que también tiene que ser respetado si ha de tener un propósito.

Mientras el ser humano desee vivir con rectitud y justica, siempre prestará atención a lo que le dice su voz interior: Se sentirá obstaculizado cuando esté a punto de hacer algo malo, y percibirá un débil impulso interior para realizar buenas obras, pues la amonestación interior puede expresarse en seres humanos de buena voluntad. Pero la “voz de la conciencia” también puede ser fácilmente sofocada o callada por tentaciones que suenan más fuertes y, por lo tanto, se escuchan con mayor facilidad, pero que nunca traen salvación al alma. Entonces el ser humano se vuelve insensible; le es indiferente si sus acciones son buenas o malas.... Sigue todas las sugerencias que le traen ventajas terrenales y ya no escucha cuando la voz de la conciencia quiere hacerse oír.

Pero esta insensibilidad hacia el lenguaje de la conciencia es culpa suya, porque la voz silenciosa que nos advierte está en el corazón de cada ser humano, pero que también puede ser reprimida o se le puede impedir conscientemente expresarse, y esto sucedo cuando un ser humano actúa en contra de la amonestación o advertencia interior, silenciando así esta voz sutil.... Pues no ejerce coacción sobre la voluntad si, a pesar de la resistencia, la voz interior se hace cada vez más fuerte y el ser humano pierde así su libertad de querer y actuar. Todo don de la gracia de Dios debe aprovecharse voluntariamente para que no fracase en su efecto....

Pero es del máximo éxito cuando un ser humano se deja guiar completamente desde dentro.... Cuando primero consulta a sí mismo antes de hacer o dejar algo, cuando quiere hacer siempre lo correcto, le pide a Dios Su guía y entonces se deja guiar por Él.... Y entonces la voz le sonará cada vez más clara y comprensible, entonces ya no podrá ser ahogada por la voz del mundo.... Entonces un ser humano se pone completamente bajo la guía del espíritu, porque reconoce su obrar dentro de él, y sabe que es la voz de Dios la que ahora le dirige y le guía, la que le instruye y le acompaña con consejos....

El silencioso amonestador dentro del ser humano, la voz de la conciencia, puede así ser impulsado por el ser humano mismo a hablar más fuerte si siempre está dispuesto a escucharlo y seguir sus sugerencias, lo que, sin embargo, sólo sucederá con aquellos que llevan una vida de amor.... Entonces ya no hay obstáculos para la chispa espiritual que desea expresarse; entonces puede emerger e influir abiertamente en el ser humano; entonces esto ya no significa coerción de la voluntad, porque la voluntad está entonces, por sí misma, lista para ponerse bajo la guía espiritual-divina.... Y entonces el ser humano lleva una vida interior, consulta constantemente con su guía interior, sabe que es la voz de Dios la que resuena dentro de él, la que le advierte y le amonesta, la que le guía en todos sus caminos.... Y entonces su estilo de vida corresponderá a la voluntad de Dios, porque el espíritu dentro de él sólo influye en el ser humano de acuerdo con la voluntad de Dios.

Ningún ser humano necesita pasar por la vida terrenal sin el amonestador y advertidor, porque hablará a todos los humanos mientras todavía se pueda guiar a éstos, mientras todavía estén indecisos tanto para buenas como para malas acciones.... Pero en cuanto prevalece la voluntad del mal, la voz se aquieta cada vez más y puede llegar a silenciarse por completo a menos que ocurra un cambio repentino. Sin embargo, mientras un ser humano vive, Dios intenta continuamente hablarle en su interior y tocar su conciencia.... Sin embargo, no ejerce coerción sobre su voluntad; Él siempre le permite su libertad....

amén

Vocea conștiinței....

Fiecare poartă în sine un admonestator tăcut, care îl îndeamnă sau îl avertizează în mod imperceptibil, dar care se exprimă atât de discret încât poate fi ignorat cu ușurință dacă persoana nu-i acordă atenție. Acest admonestator din tine este și el un har al lui Dumnezeu, un ajutor care aplică iubirea lui Dumnezeu, un dar care este dat fiecărei ființe umane, dar care trebuie respectat pentru a avea un scop. Atâta timp cât omul vrea să trăiască corect și drept, va fi mereu atent la ceea ce îi spune vocea interioară, se va simți împiedicat atunci când este pe punctul de a greși și va auzi un îndemn liniștit în el însuși atunci când este necesar să facă fapte bune, pentru că îndemnul din el se poate exprima cu oamenii de bunăvoință. Cu toate acestea, "vocea conștiinței" poate fi ușor înăbușită sau înecată de ispite care sună mai tare și, prin urmare, sunt mai ușor de ascultat, dar care nu vor aduce niciodată mântuirea sufletului. Atunci ființa umană devine plictisitoare, îi este indiferent dacă acțiunile sale sunt bune sau rele..... Urmează toate sugestiile care îi aduc avantaje pământești și nu mai ascultă atunci când vocea conștiinței vrea să se facă auzită. Totuși, această insensibilitate față de limbajul conștiinței este vina sa, deoarece admonestatorul tăcut se află în inima fiecărei persoane, dar poate fi reprimat sau împiedicat în mod conștient să se exprime, iar acest lucru se întâmplă atunci când persoana acționează împotriva admonestării sau avertismentului interior și astfel reduce la tăcere această voce fină.... Pentru că Dumnezeu nu folosește constrângerea voinței, și ar fi constrângere a voinței dacă vocea interioară s-ar impune tot mai tare în ciuda rezistenței, iar ființa umană ar deveni astfel lipsită de libertate în a dori și a acționa. Orice dar al harului de la Dumnezeu trebuie folosit în mod voluntar pentru a nu-și rata efectul.... Cu toate acestea, are cel mai mare succes dacă ființa umană se lasă complet ghidată din interior.... Dacă el se consultă înainte de a face ceva, dacă, dorind să facă întotdeauna ceea ce este corect, Îi cere lui Dumnezeu îndrumarea și apoi se lasă îndrumat de El.... Și atunci vocea va suna întotdeauna mai clar și mai ușor de înțeles pentru el, atunci nu va mai putea fi înecată de vocea lumii.... Atunci, ființa umană se va pune în mod conștient sub conducerea spiritului, pentru că va recunoaște lucrarea acestuia în interiorul său și va ști că vocea lui Dumnezeu este cea care acum îl conduce și îl ghidează, care îl instruiește și îi stă alături pentru a-l sfătui.... Admonestatorul tăcut din ființa umană, vocea conștiinței, poate fi, prin urmare, determinat de către ființa umană însăși să vorbească, dacă este întotdeauna dispus să o asculte și să-i urmeze sugestiile, dar acest lucru se va întâmpla numai la oamenii care trăiesc o viață de iubire.... Atunci nu vor mai exista obstacole pentru scânteia spirituală care vrea să se exprime, atunci ea poate ieși și influența în mod deschis ființa umană, atunci acest lucru nu mai înseamnă o constrângere a voinței, pentru că atunci voința va dori de bunăvoie să se supună conducerii divine-spirituale.... Și atunci, ființa umană va duce o viață interioară, se va consulta permanent cu ghidul său interior, va ști că vocea lui Dumnezeu este cea care răsună în el, care îl avertizează și îl îndrumă, care îl călăuzește pe toate drumurile sale.... Și atunci, modul său de viață va fi, de asemenea, conform voinței lui Dumnezeu, pentru că spiritul din el influențează întotdeauna ființa umană doar în voința lui Dumnezeu. Nici o ființă umană nu trebuie să treacă prin viața pământească fără admonestatorul și avertizorul interior, pentru că el se va adresa tuturor oamenilor atâta timp cât aceștia sunt încă de călăuzit, atâta timp cât sunt încă nehotărâți asupra acțiunii bune și rele.... Dar, de îndată ce voința de a face răul prevalează, vocea va deveni din ce în ce mai tăcută și, în cele din urmă, poate să tacă complet dacă nu se produce o schimbare bruscă. Dar atâta timp cât ființa umană trăiește, Dumnezeu încearcă mereu și mereu să îi vorbească în interior și să îi atingă conștiința..... Dar El nu exercită nici o constrângere asupra voinței sale, El îi lasă întotdeauna libertatea sa....

Amin