• Volver

El cristianismo correcto....

Un cristiano creyente tiene que vivir según su creencia, es decir en la sucesión de Jesucristo, Aquel que ha vivido una vida terrestre ejemplar para los hombres y entonces pide la fe en Su obra de redención para poder ser reconocido como cristiano por Él. La doctrina cristiana tiene que ser vivida desde el corazón, porque el amor es que lo pide Cristo de los hombres, un amor que es desinteresada y que sirve como redentora, un amor que está preparada a dar sacrificios, un amor como lo ha aprobado Jesús a los hombres por su muerte en la cruz. Ser un cristiano auténtico significa transformar su ser interno al amor con la fe en Jesucristo, porque sin la creencia en Él, el hombre no es capaz de realizar esa transformación del ser. Si que puede creer en Él, pero a pesar de no actuar con amor.... Entonces solo es una creencia formal, una fe de la razón que deja valer la existencia del hombre Jesús y quizás también a Su muerte en la cruz, pero que no sabe nada de la importancia del sacrificio que ha realizado el hombre Jesús por los semejantes. Porque el entendimiento sobre esto entiende en el momento en el cual practica el amor, porque entonces su espíritu le abre a través del corazón el entendimiento para esto.... Por esto significa “ser cristiano” vivir primeramente el amor, y entonces el hombre profesa a Jesucristo como redentor del mundo. Un hombre sin amor desinteresado nunca es un crisitano, aunque se declara como tal ante el mundo.... Porque con el término cristianismo ya no no se trata más de la creencia en la existencia de Jesús, sino que el hombre vive como Jesucristo ha vivido en la tierra para poder llevar el nombre cristiano con autenticidad. Es la razón por la cual casi ya no existe un cristianismo correcto en el mundo, a pesar de la iglesias y de doctrinas de fe, porque el espíritu de Cristo falta. Los hombres no están salvados, porque Jesucristo ya no puede trabajar donde el amor no existe.... Y el amor se ha enfriado casi por completo entre los hombres.... Da igual si son pobres o ricos, si están elevados o muy bajos, a todos falta lo más importante del cristianismo, el amor.... La obra de redención de Jesús ya no se aprovecha por el hombre, están fuera de aquellos por los cuales ha muerto Jesucristo; si que ven a la cruz, porque no pueden negar a Jesucristo como hombre y Su muerte en la cruz. Pero ya no conlleva ninguna importancia, solo son palabras vacías sin sentido y fuerza, porque el amor incluye el entendimiento, pero el amor ha muerto. Para esta gente Jesus ha muerto en la cruz en vano, pero a pesar se llaman cristianos.... Ninguno de ellos se aclaran la importancia, ninguno de ellos se esfuerzan a ser un cristiano auténtico, y muchos cristianos miran desdeñosos abajo a los hombres que en sus ojos son paganos e incrédulos, porque no son parte de iglesias oficiales o colectivos.... Y para todos un día va a ser un despertar terrible cuando salen del mundo sin ser salvados y cuando tienen que rendir cuentas sobre su estilo de vida, cuando el grado del amor es tan bajo que no hay brillo de la luz que le acompaña durante su entrada al reino del más allá.... Entonces tienen que buscar al redentor de la humanidad y difícilmente le van a encontrar, porque no han tenido una fe auténtica en Él, sin Aquel nunca podrán ser benditos.... Si supieran los hombres lo que se están jugando en esta tierra por su voluntad débil frente a las cosas más importantes.... si supieran que lo van a arrepentirse amargamente.... Sin amor nunca podéis ser benditos.... tenéis que emprender vuestro camino en la tierra como cristianos auténticos, tenéis que seguir a Él, es decir aceptar a Sus mandamientos, y entonces vuestra creencia en Él será más viva, porque entonces vais a reconocer a Jesucristo ante el mundo.... (5 de diciembre 1952) Vais a defenderlo y poder dar explicación frente los semejantes como salvados por Él, la razón por la cual una vida eterna no es posible sin el reconocimiento de Jesucristo y de que ante Dios solo vale una vida auténtica en el espíritu de Jesus, pero no un cristianismo ostentado afuera que de verdad no es un cristianismo....

amén

Adevăratul Creștinism....

Un creștin credincios trebuie, de asemenea, să trăiască conform credinței sale, adică urmându-l pe Iisus Hristos, Care a dat exemplul unei vieți drepte pe Pământ pentru oameni și, prin urmare, cere credință în actul Său de mântuire pentru a fi recunoscut de El ca fiind creștin. Învățătura creștină trebuie urmată din inimă, deoarece este vorba de iubirea pe care Hristos o cere oamenilor, o iubire care nu are interes personal și, prin urmare, are și un efect răscumpărător, o iubire care este dispusă să facă sacrificii, o iubire pe care Iisus a demonstrat-o oamenilor prin moartea Sa pe cruce. A fi un creștin adevărat înseamnă, așadar, a-și modela ființa interioară în iubire prin credința în Iisus Hristos, căci fără credința în El, ființa umană nu este capabilă de această schimbare de natură. Într-adevăr, el poate, de asemenea, să creadă în El și totuși să nu umble în iubire.... Dar atunci este vorba doar de o credință formală, o credință rațională, care acceptă cu siguranță existența omului Iisus și poate și răstignirea Sa, dar care nu știe nimic despre semnificația sacrificiului pe care omul Iisus l-a făcut pentru semenii săi. Pentru că înțelegerea acestui lucru îi apare doar de îndată ce practică iubirea, pentru că numai atunci spiritul său îi va da înțelegerea corectă a acestui lucru prin intermediul inimii.... Iată de ce "a fi creștin" înseamnă mai întâi a trăi în iubire, iar apoi ființa umană îl mărturisește și pe Iisus Hristos ca Răscumpărător al lumii. Dar o persoană fără iubire dezinteresată nu este niciodată creștin, chiar dacă se pretinde a fi unul în fața lumii..... Căci termenul de creștinism nu se referă niciodată la credința în existența lui Iisus, ci la o persoană care trăiește așa cum a trăit Iisus Hristos pe Pământ pentru a putea folosi pe bună dreptate numele de creștin. De aceea nu mai există în lume un creștinism real, în ciuda bisericilor și a doctrinelor de credință, pentru că lipsește spiritul lui Hristos. Oamenii nu sunt răscumpărați pentru că Iisus Hristos nu mai poate lucra acolo unde dragostea nu este prezentă.... Iar dragostea s-a răcit complet printre oameni.... Fie că sunt săraci, fie că sunt bogați, fie că sunt de rang înalt, fie că sunt de jos, tuturor le lipsește cel mai important lucru al creștinismului, dragostea.... Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus nu mai este revendicată de oameni, ei se plasează în afara celor pentru care a murit Iisus Hristos; ei văd cu siguranță crucea pentru că nu Îl pot nega pe Iisus Hristos ca om și moartea Sa pe cruce. Dar a devenit complet lipsită de sens pentru ei, sunt doar cuvinte sonore, fără sens și fără putere, pentru că dragostea deschide mai întâi înțelegerea, dar dragostea a murit. Pentru acești oameni, Iisus Hristos a murit în zadar pe cruce, și totuși se numesc creștini..... Niciunul dintre ei nu realizează sensul, niciunul dintre ei nu face vreun efort pentru a fi un creștin adevărat, iar mulți creștini privesc cu dispreț oamenii care sunt păgâni sau necredincioși în ochii lor pentru că nu aparțin unei biserici sau comunități oficiale.... Și va fi o trezire cumplită pentru toți aceștia într-o zi, când vor pleca de pe Pământ fără să fie răscumpărați și vor trebui să dea socoteală de modul lor de viață, când gradul de iubire va fi atât de scăzut încât nici o licărire de lumină nu-l va însoți la intrarea în împărăția celor de dincolo.... Abia atunci vor trebui să-L caute pe Răscumpărătorul omenirii și cu greu Îl vor găsi pentru că nu au avut o credință adevărată în El, dar fără El nu vor putea deveni niciodată fericiți.... O, dacă voi, oamenii, ați ști ce risipiți pe acest Pământ prin atitudinea voastră călduță față de cele mai importante lucruri.... ați ști cât de amarnic va trebui să regretați într-o zi.... Nu puteți fi niciodată fericiți fără dragoste.... Voi trebuie să vă urmați drumul pe Pământ ca niște creștini adevărați, trebuie să Îl urmați, adică să păziți poruncile Lui, și numai atunci credința voastră în El va fi una vie, numai atunci Îl veți mărturisi pe Iisus Hristos în fața lumii.... (5.12.1952) Îl veți apăra pe El și, ca răscumpărați de El, veți putea să explicați și semenilor voștri că și de ce El trebuie recunoscut, că și de ce nu există viață veșnică fără mântuire prin Iisus Hristos și că numai viața corectă în spiritul lui Iisus este prețuită înaintea lui Dumnezeu, dar nu creștinismul afișat în exterior, care în realitate nu este creștinism....

Amin