• Volver

Las torturas de una solidificación nueva en materia dura....

No se os pueden explicar las torturas en palabras que significa una solidificación nueva en la materia dura para lo espiritual, porque es un estado que es incomprensible para la mente humana. Lo espiritual se ve como un ser, pero no puede utilizar a su voluntad, la cual es la prueba de la consciencia de su existencia. Lo espiritual está atado, pero fue creado anteriormente como un ser libre que podía crear, por esto un estado de impotencia y la falta de fuerza y su estado atado son torturas indecibles, los cuales le hacen rebelarse más en vez de someterse a la voluntad de Dios. La humanidad está al alcance de la voluntad libre y se acerca a este estado tortuoso.... Tendría tiempo suficiente de alejar a este destino, pero hombres no conscientes no pueden imaginarselo, y la fe en una justicia, en una vida después de la muerte les falta por completo, y por esto no se consigue nada con una enseñanza y por esto la miseria es muy grande, en la cual se encuentra la mayoría de la gente. Pero el hombre es Señor sobre la creación, está encima de ella y puede utilizar a la creación según su voluntad.... un día volverá a ser obra de la creación, al principio una cosa muerta, inmovil, que puede ser utilizada o no a través de tiempos eternos.... un día llegará a estar muy atrás de lo que es ahora, y van a pasar tiempos eternos, hasta que vuelva en su desarrollo a ser un hombre, el ser que tiene la capacidad de una voluntad libre y que mantiene la fuerza para utilizarla.

Cuántos estados tiene que pasar, cuántas torturas tiene que aguantar y a cuántas actividades tiene que someterse con la voluntad atada, el hombre no puede recapacitar y por esto es increíble para él. Pero a pesar lleva la responsabilidad para su destino de su alma después de la muerte. Todavía mantiene la fuerza a realizar obras de amor que pueden alejar a este destino amargo, todavía tiene la oportunidad a contraer conciencia y conocimiento con escuchar la palabra divina sobre la voluntad de Dios, y en cuanto siga a esta voluntad, su ser cambia y gana el derecho del estado de la luz y libertad después de la muerte corporal. Todavía puede utilizar su mente para reflexionar sobre sí mismo, su creador y su reto en la vida terrestre, en cuanto quiera podrá creerlo.... Dios se acerca a todos los hombres con Su gracia y les da a todos el empujón a elegir la dirección adecuada. Si el hombre no mantiene resistencia, entonces se deja empujar al camino adecuado y la meta correcta le está asegurada. Pero Dios respeta también el rechazo, es decir, no fuerza a nadie de los hombres contra su voluntad.... Pero el hombre también se tiene que responsabilizarse frente a su alma, él mismo prepara a su alma el destino, el cual puede ser muy angustioso, y tiene que ir el camino de la nueva solidificación por su malestar, porque la misericordia de Dios no puede ser rechazada, porque a la vez significa el rechazo de Su amor y con esto un alejamiento de lo espiritual de Dios, en vez de un acercamiento a Él, lo cual sería el reto de la vida terrestre. Durante la época final solo algunos pocos pasan por el camino adecuado, y por esto la pena es enorme y pide una ayuda urgente. Por esto los servidores de Dios deben mencionar este destino terrible al cual está esperando la humanidad si no cambian su manera de ser antes del final. Se les debe presentar repetitivamente el final como aproximado, es urgente, porque el tiempo pasa y hay que trabajar al máximo para poder salvar a aquellas almas ante la perdición que aceptan a los avisos y advertencias que tienen la voluntad para hacer el bien. Porque vendrá el día inesperadamente y un número incontable de gente va a caer a la perdición, a la muerte, es decir, al estado atado en la materia, del cual solo se pueden liberar atravesando tiempos eternos. Hombres, dejados advertir, porque se trata de la eternidad, se trata de vosotros mismos, de vuestras almas que corren el peligro más grande y que todavía pueden ser salvadas si estáis de buena voluntad....

amén

Chinurile unei noi izgoniri în materie solidă....

Cuvintele nu vă pot descrie chinurile pe care le înseamnă o nouă izgonire în materia solidă pentru ființa spirituală, căci este o stare de neînțeles pentru înțelegerea umană. Spiritualul se percepe pe sine ca fiind esențial și totuși nu-și poate folosi voința, care îi este însă conștientă ca dovadă a esenței sale. Spiritualul este legat și a fost creat inițial ca ceva capabil de acțiune liberă, de aceea neputința sa și starea sa legată îi provoacă chinuri de nedescris, care în cea mai mare parte îl revoltă încă în loc să-l facă supus și să se supună voinței lui Dumnezeu. Omenirea este în posesia liberului arbitru și se îndreaptă spre această stare agonizantă.... Ar mai avea încă suficient timp pentru a evita această soartă de la sine, însă ea nu este accesibilă niciunei idei de cunoaștere a oamenilor iar credința într-o răsplată, într-o supraviețuire a sufletului lipsește cu desăvârșire, motiv pentru care nu se poate obține nimic cu ajutorul învățăturilor și, prin urmare, nevoia în care se află sufletele celor mai mulți oameni este nespus de mare. Omul este încă stăpânul creației, este, într-o anumită măsură, deasupra ei și poate folosi creațiile după bunul său plac.... într-o zi va fi din nou el însuși o operă a creației, un obiect mort, imobil la început, care poate fi folosit sau poate rămâne nefolosit pentru o perioadă infinit de lungă........ într-o zi va fi cu mult, mult în urma a ceea ce este acum și va trece un timp infinit de lung până când se va transforma din nou într-o ființă umană, într-o ființă care este înzestrată cu liberul arbitru și care posedă puterea de a-și folosi această voință. Dar câte etape trebuie să parcurgă, câte chinuri trebuie să îndure și ce activități trebuie să desfășoare în voința sa legată, nu este de înțeles pentru om și, prin urmare, este de necrezut pentru el. Și totuși, el însuși poartă responsabilitatea pentru soarta sufletului său după moarte. El are încă puterea de a face fapte de iubire care să evite această soartă amară, are încă posibilitatea de a învăța despre voința lui Dumnezeu ascultând Cuvântul divin și, dacă se conformează acestei voințe, natura lui se va schimba și va obține dreptul la o stare de lumină și libertate după moartea fizică. El își poate folosi în continuare intelectul, se poate gândi la el însuși, la Creatorul său și la scopul vieții sale pământești și, dacă vrea, va putea și să creadă....... Dumnezeu îi abordează pe toți oamenii cu harul Său și le dă un mic imbold pentru a merge în direcția corectă, pentru a alege calea cea bună. Dacă ființa umană nu opune rezistență, atunci se lasă împinsă pe calea cea bună, iar scopul corect îi este asigurat. Dar Dumnezeu respectă și rezistența, adică nu obligă ființa umană împotriva voinței sale...., dar omul poartă și el responsabilitatea față de sufletul său, el însuși își pregătește soarta sufletului său, care este extrem de chinuitoare, și trebuie să ia calea unei noi izgoniri, spre durerea sa de nedescris, căci harul lui Dumnezeu nu poate fi respins, pentru că aceasta înseamnă și respingerea iubirii Sale și, prin urmare, îndepărtarea spiritului de Dumnezeu, în loc să se apropie de El, care este scopul vieții pământești. În cele din urmă, doar câțiva iau calea cea bună și, prin urmare, greutățile sunt imense și necesită măsuri urgente de remediere. Din acest motiv, slujitorii lui Dumnezeu de pe Pământ vor menționa soarta îngrozitoare care așteaptă sufletul uman dacă nu se va schimba în zilele de la urmă înainte de sfârșit. În repetate rânduri, sfârșitul le va fi prezentat ca fiind iminent, pentru că timpul se grăbește și este nevoie de cea mai mare activitate pentru a mai salva de la ruină sufletele care acceptă îndemnurile și avertizările și au voința de a face bine. Pentru că ziua va veni pe neașteptate și nenumărați oameni vor cădea în ruină, în moarte, adică în starea legată în materie, din care nu se pot elibera decât într-un timp infinit de lung. Voi, oameni buni, lăsați-vă avertizați, pentru că este vorba de veșnicie, este vorba de voi înșivă, de sufletele voastre, care sunt în cel mai mare pericol și care, totuși, mai pot fi salvate dacă sunteți de bunăvoință.....

Amin