• Volver

Pobres almas. Arrepentimiento

Cuando vosotros los hombres habéis dejado la Tierra atrás y habéis entrado en el Reino espiritual, tan pronto que os esté dado el recuerdo sobre el tiempo infinito antes de vuestra encarnación como hombre, entonces todo vuestro camino por la Tierra no os parecerá más que un solo instante... y reconoceréis también la gran Gracia que el último estado de vuestro desarrollo significaba para vuestra alma... y reconoceréis que benditos son todos aquellos que han aprovechado de esta Gracia, lo que les ha facilitado la entrada de la Luz... pues ellos no tienen que hacerse reproches de haber desaprovechado de la Gracia de su vida en la Tierra.

Sabed que el arrepentimiento en el Más Allá resulta doble de angustioso cuando el alma se da cuenta que no puede subsanar nada de lo que en la Tierra había errado o omitido... cuando el alma reconoce los inimaginables tormentos que implica el camino de la migración8 por la Tierra... y cuando se entera de lo fácil que, en cambio, resulta el corto período de vida como hombre, y aun así no lo ha valorado correspondientemente.

El arrepentimiento por una vida terrenal vivida equivocadamente es tan atormentador y agobiante para el alma que ya por eso está expiando - por lo que su estado fatal aún empeora; pero ahora la vida terrenal con sus facilidades para madurar ya se acabó y, conforme a su conducta en la Tierra, el alma tiene que cargar con las consecuencias.

Ahora tiene que continuar con su proceso de desarrollo en el Más Allá. Pero si la entrada en el Reino de Luz todavía le está negada, será bajo dificultades mucho mayores que en la Tierra.

Vosotros los hombres no tenéis idea de la miseria en que se encuentra un alma que todavía se halla en tinieblas, y del amor que necesita para ser socorrida. Todos vosotros debéis tener misericordia de tales almas, les debéis dar amor porque de lo contrario nunca encontrarán salvación; pues ellas solas están demasiado débiles, y como únicamente el amor les da fuerza, estas almas esperan que los hombres se lo den, y por eso se lo piden...

Porque lo espiritual lúcido sólo puede asistir a estas almas cuando estas están dispuestas a ayudar también a otras almas. Pero para que en ellas surja esta voluntad de ayudar hay que fortalecer su voluntad - y esto sólo puede efectuar la fuerza que les llega mediante el amor de los hombres en la Tierra.

Almas no redimidas -es decir, las que no han aprovechado bien de su vida en la Tierra o las que allí han vivido totalmente sin la menor aspiración espiritual- se encuentran en grandes apuros porque carecen completamente de fuerza, y su voluntad es totalmente debilitada. Socorrer a estas almas es la mayor obra de amor que el hombre puede realizar.

Que continuamente rece para estas almas... que les mande sus pensamientos en que las avisa que deben actuar en el amor, también en el Más Allá... que cada vez de nuevo les predique el amor... que en sus pensamientos hable con ellas y les transmita fuerza mediante su amor. Esto resulta agradable para las almas porque alivia sus sufrimientos.

A los hombres que mediante su ayuda amorosa liberan a estas almas de su estado angustioso, estas se lo agradecerán eternamente. En la medida en que puedan, también ellas participan en la obra de la Redención... mientras puedan ayudar a otras almas a disminuir sus penas haciéndoles llegar un saber espiritual - un saber que ellas mismas antes tienen que adquirir.

Por ser dispuestas a ayudar, sus mayores tormentos ya se han disuelto y su arrepentimiento sigue disipándose en la misma medida en que su voluntad para ayudar aumenta. Porque ahora reconoce que la necesitan en el Reino espiritual, con lo que su propio celo hace que se olvide de su propia pena... aspira a acumular bienes espirituales para luego poder repartirlos; pues se ha creado un nuevo campo de actividad y ahora procura a recuperar lo que en la Tierra había omitido: dar amor...

Ahora continúa en su camino de desarrollo en el Reino espiritual, gracias a los pensamientos de amor que los hombres en la Tierra les dedicaron - por lo que les estará agradecida eternamente.

Amén.

Suflete sărace.... Pocăință.... Ajutorul iubitor....

Când voi, oamenii, veți părăsi viața pământească și veți intra în împărăția spirituală, timpul în care ați pășit pe Pământ vă va părea doar o clipă, de îndată ce vă va fi dat să vă amintiți de timpul infinit de lung de dinaintea întrupării voastre ca ființă umană. Și atunci veți recunoaște și voi marele har care a reprezentat pentru sufletul vostru ultima etapă a dezvoltării voastre, și binecuvântat este cel care s-a folosit de el și care a obținut prin el intrarea în împărăția luminii, care nu trebuie să-și reproșeze că a lăsat să treacă pe lângă el binecuvântările vieții pământești nefolosite. Căci remușcările în lumea de dincolo sunt de două ori mai chinuitoare, deoarece sufletul își dă seama că nu mai poate compensa nimic din ceea ce a ratat sau a neglijat pe Pământ, atunci când realizează ce chinuri inimaginabile a cuprins cursul pământesc nesfârșit de lung și cât de ușoară a fost, în comparație, scurta viață de om, pe care nu a prețuit-o pe măsură..... Remușcările sufletului pentru o viață pământească trăită greșit sunt atât de chinuitoare și apăsătoare, încât deja ispășește o pedeapsă de nedescris și își agravează starea de agonie; totuși, viața pământească, cu numeroasele ei ocazii de a se maturiza, a luat sfârșit, iar sufletul trebuie să accepte consecințele conform modului său de viață pământesc. El trebuie acum să-și continue cursul de dezvoltare în lumea de dincolo, dar cu dificultăți mult mai mari decât pe Pământ, de îndată ce intrarea sa în împărăția luminii îi este încă refuzată. Voi, oamenii, nu știți cât de sărac este un astfel de suflet care încă locuiește în întuneric și de ce iubire milostivă are nevoie pentru ca ajutorul să-i fie adus. Și voi toți ar trebui să aveți milă de astfel de suflete, ar trebui să le oferiți iubire, altfel ele nu pot fi răscumpărate veșnic pentru că sunt prea slabe pe cont propriu, pentru că numai iubirea le dă putere, iar sufletele speră și cer această iubire de la oameni. Pentru că spiritele pline de lumină pot ajuta aceste suflete doar atunci când acestea se declară dispuse să ajute alte suflete. Dar pentru ca această voință de a ajuta să se nască în ele însele, voința lor trebuie să fie întărită, iar acest lucru se realizează doar prin forța care le este furnizată prin iubirea oamenilor de pe Pământ. Sufletele nerăscumpărate, adică cele care nu au folosit cum se cuvine viața pământească sau care au trăit în întregime fără eforturi spirituale pe Pământ, au cea mai mare nevoie, deoarece sunt complet neputincioase și au o voință complet slăbită. A ajuta aceste suflete este una dintre cele mai mari opere de iubire pe care o ființă umană le poate face. El ar trebui să se roage în mod constant pentru astfel de suflete, să le reproșeze în gândurile sale că trebuie să activeze cu iubire și în lumea de dincolo, să le propovăduiască mereu iubirea, să le vorbească în gândurile sale și să le dea putere prin iubirea sa, care este resimțită în mod benefic de către suflet, deoarece îi ușurează starea de suferință. Iar sufletele vor mulțumi veșnic oamenilor care le răscumpără din starea lor agonizantă prin ajutorul lor plin de iubire. De îndată ce vor putea participa ei înșiși la lucrarea de răscumpărare, de îndată ce vor putea reduce suferința altor suflete prin furnizarea de cunoștințe spirituale pe care, totuși, trebuie mai întâi să le dobândească ei înșiși. Cea mai mare adversitate a lor este remediată prin voința lor de a ajuta, iar remușcările lor se diminuează în aceeași măsură în care crește voința lor de a ajuta. Pentru că acum își dau seama că este nevoie de ea în împărăția spirituală, iar râvna lor le face să uite de propria suferință..... Ele se străduiesc să adune bunuri spirituale pentru a le putea distribui din nou; ele și-au creat o nouă sferă de activitate și caută acum să compenseze ceea ce nu au reușit să facă pe Pământ.... Să dăruiască iubire.... Și acum ele își continuă cursul de dezvoltare în împărăția spirituală datorită ajutorului pe care l-au primit de la amintirea plină de iubire a oamenilor de pe Pământ, cărora le sunt veșnic recunoscătoare....

Amin