• Volver

Ocasión de la apostasía de Lucifer de Dios....

Cuando llamé a la existencia de miniaturas de Mí mismo, fui movido a hacerlo por Mi amor infinito que quería entregarse, que quería crear recipientes para Sí mismo a fin de derramarse en ellos.... Mi amor se manifiesta como fuerza y esta fuerza quería ser creativamente activa, y así mismo las cosas creadas por Mí.... porque Mi fuerza se vertió en esos recipientes.... tenían que ser creativamente activas de la misma manera, porque eran seres que, como Mis imágenes, también llevaban el mismo impulso creativo dentro de sí mismos, seres a los que la fuerza que fluía constantemente hacia ellos los impulsaba igualmente a trabajar, porque la fuerza que fluía de Mí como la fuente original de fuerza generaba constantemente vida. Y así te será comprensible que todos los seres que salieron de Mí estaban en un estado en el que no conocían limitación alguna para crear obras de todo tipo, en lo que encontraban su felicidad.... pero que igual a Mí tampoco estaban sujetos a ninguna limitación, pues Mi amor era infinito y también así Mi fuerza de amor fluía hacia todos los seres para hacerlos felices. La actividad creadora de esos seres tampoco se detuvo, porque tampoco hubo restricción de Mi fuerza, que nunca se agota, que siempre y por siempre emanará y por lo tanto siempre y por siempre surgirán creaciones, así como todos los seres una vez emanados por Mí sacan de Mí una fuerza ilimitada para crear y modelar mientras estén abiertos a Mí, es decir, no opongan resistencia a Mi iluminación de amor. Y este estado dichoso verdaderamente no tenía que llegar a su fin porque ninguna restricción había sido impuesta a los seres por Mi parte y por lo tanto tampoco tenían que temer una disminución de la fuerza. Y sin embargo, se produjo un cambio en el estado de suprema felicidad de los seres.... originado por una circunstancia que los seres consideraban como deficiente: que Yo mismo, su Dios y Creador, no era visible para ellos como un Ser igual, que ciertamente Me conocían como su Padre de quien se habían originado, pero como no Me presentaba visiblemente ante ellos consideraban esto como una limitación de Mi perfección. Empezaron a mover pensamientos erróneos en su interior porque no Me plantearon abiertamente esta pregunta a Mí mismo, que también les habría respondido a ellos, para que así reconocieran y corrigieran su pensamiento erróneo..... Sin embargo, creían poder ocultarme estas dudas internas sobre Mi perfección y, sin embargo, Yo sabía sobre ellas.... Pero no utilicé la coerción, sino que les di plena libertad de pensamiento que, sin embargo, utilizaron mal.... Porque también reconocieron la misma duda sobre Mi perfección en el ser que surgió primero de Mí y que brilló con toda su belleza en la más completa luz.... Este ser ciertamente Me dio todo su amor por las eternidades, y en este amor era sumamente dichoso y de una sola voluntad Conmigo.... aunque su voluntad también era libre. Sin embargo, de vez en cuando también surgían vagas dudas en este ser que irradiaba luz porque Yo tampoco era visible para él. Pero una y otra vez su gran amor por Mí acalló las dudas emergentes y se entregó a Mí y encontró la beatitud en la creación constante de seres semejantes a través de su voluntad utilizando Mi fuerza. Sin embargo, una y otra vez se asomaba esta duda sobre Mí y tampoco la sometió a Mí, lo cual fue posible para él.... Alimentó la duda que constantemente se hizo más fuerte y redujo su amor por Mí.... Pero así también se debilitó a sí mismo, porque su reducido amor por Mí también redujo Mi afluencia de amor y también restringió su actividad creativa. Si hubiera podido contemplarme, no le habría sido posible apartarse de Mí, pero Mi fuego de amor le habría consumido, pues ningún ser creado es capaz de contemplar el fuego primigenio de Mi amor sin dejar de existir.... Él también lo sabía porque estaba en el mas brillante conocimiento, sin embargo jugaba con la idea de ser más que Yo porque brillaba con la más brillante luz y la más perfecta belleza.... No podía imaginar ningún ser que le superara en luz y belleza, y por eso también reclamaba el derecho de gobernar sobre todos los seres creados, de los que él era ciertamente el productor a través de su voluntad, pero que había recibido la fuerza de crear de Mí. Ahora veía su poder en el ejército de seres espirituales y, por lo tanto, creía que podía prescindir de la fuerza procedente de Mí, creía que Me la había retirado al crear los innumerables seres, y veía como una demostración de Mi impotencia el que no Me presentara visiblemente ante él.... Y lo dejé con su creencia porque lo originé de Mí como un ser completamente libre al que nunca jamás obligaré a cambiar su voluntad y su pensamiento.... aunque se aleje de Mí por toda la eternidad. Mi fuerza se encontró ahora con resistencia y repulsión y, en consecuencia, quedó siendo completamente ineficaz. Y este Mi primer ser creado es ahora incapaz de dejar surgir ninguna obra de creación, pero se cree grande y poderoso porque considera como su propiedad a los innumerables seres espirituales que, como él, se rebelaron contra Mí y rechazaron Mi iluminación de amor.... Ellos también son incapaces de cualquier actividad porque también ellos se distanciaron infinitamente de Mí. Pero fue su libre albedrío el que respeto y por eso permanecen alejados de Mí hasta que se acercan de nuevo a Mí en libre albedrío y solicitan Mi iluminación de amor.... Incluso el primer ser creado.... Mi ahora adversario.... tomará un día el camino del retorno a Mí, él también un día anhelará de nuevo Mi iluminación de amor y la recibirá voluntariamente de Mí otra vez, porque un día abandonará su resistencia, aunque todavía pasen eternidades.... Pues todo lo que una vez fue emanado por Mí como fuerza retorna inevitablemente a la fuente de la fuerza desde la eternidad....

Amén

Ocazia apostaziei lui Lucifer față de Dumnezeu....

Când am creat miniaturi ale Mele, am fost mișcat de iubirea Mea nesfârșită, care voia să se dăruiască, care voia să creeze vase în care să se reverse..... Dragostea Mea acționează ca o forță, iar această putere a vrut să fie activă din punct de vedere creativ, și tot așa și ceea ce am creat....pentru că puterea Mea s-a revărsat în acele vase...a trebuit să fie din nou creativă în același mod pentru că erau ființe care, ca imagini ale Mele, purtau în ele însele același impuls creator, care a împins din nou forța care curgea constant spre ele să lucreze, pentru că forța care curgea din Mine ca sursă originară de forță genera constant viață. Și astfel vă va fi ușor de înțeles că toate ființele care au ieșit din Mine se aflau într-o stare în care nu cunoșteau nici o limită în crearea de opere de toate felurile în care își găseau fericirea.... dar că, de asemenea, nu erau supuse niciunei limitări de la Mine, deoarece iubirea Mea era nesfârșită și astfel puterea iubirii Mele curgea în toate ființele pentru a le face fericite. Nici activitatea creatoare a acelor ființe nu s-a oprit, pentru că nu a existat nici o restricție a forței Mele, care nu se epuizează niciodată, care va emana mereu și pentru totdeauna și, prin urmare, vor apărea mereu și pentru totdeauna creații, așa cum toate ființele odată emanate de Mine își trag din Mine o forță nelimitată pentru a crea și a modela, atâta timp cât se deschid față de Mine, adică nu se opun iluminării Mele de iubire. Iar această stare de fericire nu trebuie să se sfârșească pentru că nici o restricție nu ar fi fost impusă vreodată ființelor de către Mine și, prin urmare, nici nu trebuiau să se teamă de o scădere a puterii. Și totuși, o schimbare în starea de bucurie a ființelor s-a produs.... cauzată de o circumstanță pe care ființele o considerau deficitară: Faptul că Eu Însumi, Dumnezeul și Creatorul lor, nu eram vizibil pentru ele ca Ființă egală, că ele Mă cunoșteau cu siguranță ca Tată al lor, din care proveneau, și totuși, pentru că nu Mă prezentam în mod vizibil lor, ele considerau acest lucru ca o limitare a perfecțiunii Mele. Ele au început să miște gânduri greșite în ele însele pentru că nu Mi-au prezentat în mod deschis această întrebare Mie Însumi, la care aș fi răspuns și Eu pentru ele, astfel încât să își recunoască și să își corecteze gândurile greșite..... Cu toate acestea, ele credeau că pot ascunde de Mine aceste îndoieli interioare despre perfecțiunea Mea și totuși Eu știam despre ele.... Dar nu am folosit constrângerea, ci le-am dat cea mai mare libertate de gândire, pe care, totuși, au folosit-o greșit.... Căci au recunoscut aceeași îndoială despre perfecțiunea Mea și în ființa care a ieșit prima dată din Mine și care a strălucit în toată frumusețea în cea mai deplină lumină.... Această ființă Mi-a dăruit cu siguranță toată dragostea sa pentru eternități și, în această dragoste, a fost extrem de fericită și de o singură voință cu Mine.... deși voința sa era de asemenea liberă. Totuși, din când în când, în această ființă care radia lumină, apăreau îndoieli liniștite, deoarece nici Eu nu eram vizibil pentru ea. Dar, de fiecare dată, marea sa iubire pentru Mine a înăbușit îndoielile care apăreau, s-a dăruit Mie și și-a găsit beatitudinea în crearea constantă de ființe asemănătoare prin voința sa, folosind puterea Mea. Cu toate acestea, de fiecare dată a apărut această îndoială despre Mine și nici el nu Mi-a supus-o, ceea ce era posibil pentru el.... A nutrit îndoiala că a devenit constant mai puternic și a redus dragostea lui pentru Mine.... Dar astfel s-a slăbit și pe sine însuși, pentru că iubirea sa redusă pentru Mine a redus și afluxul Meu de iubire și a limitat și activitatea sa creatoare. Dacă ar fi putut să Mă privească, nu ar fi fost posibil ca el să se îndepărteze de la Mine, dar focul iubirii Mele l-ar fi mistuit, pentru că nici o ființă creată nu poate privi în focul primordial al iubirii Mele fără să piară.... Și el știa asta pentru că se afla în cea mai deplină cunoaștere a luminii, dar se juca cu gândul că el este mai mare decât Mine, pentru că strălucea în cea mai strălucitoare lumină și cea mai perfectă frumusețe..... El nu-și putea imagina nici o ființă care să-l depășească în lumină și frumusețe și, de aceea, și-a revendicat și dreptul de a conduce toate ființele create, al căror creator a fost cu siguranță prin voința sa, dar care a primit puterea de a crea de la Mine. El își vedea acum puterea în oștirea de ființe spirituale și, prin urmare, credea că se poate lipsi de forța venită de la Mine, credea că Mi-a retras-o prin crearea nenumăratelor ființe și vedea ca pe o dovadă a neputinței Mele faptul că nu M-am prezentat lui în mod vizibil.... Și l-am lăsat cu credința lui, pentru că l-am pus în afara Mea ca ființă complet liberă, pe care nu o voi forța niciodată să-și schimbe voința și gândirea..... chiar dacă se ține departe de Mine pentru veșnicii. Forța Mea a întâmpinat acum rezistență și respingere și, în consecință, a rămas complet ineficientă. Și această primă ființă a Mea creată este acum incapabilă să lase să apară vreo operă de creație, dar se crede mare și puternică, deoarece consideră ca fiind ale sale nenumăratele ființe spirituale care, ca și ea, s-au răzvrătit împotriva Mea și au respins iluminarea Mea de iubire.... Și ele sunt incapabile de orice activitate, pentru că și ele s-au distanțat la nesfârșit de Mine. Dar Eu am respectat liberul lor arbitru și de aceea ele rămân departe de Mine până când se vor apropia din nou de Mine prin liberul arbitru și vor cere iluminarea iubirii Mele..... Chiar și prima ființă creată.... Adversarul Meu de acum.... va lua într-o zi calea întoarcerii la Mine, și el va tânji într-o zi din nou după iluminarea Mea de iubire și o va primi din nou de bunăvoie de la Mine, pentru că într-o zi va renunța la împotrivirea sa, chiar dacă vor mai trece veacuri.... Cu toate acestea, tot ceea ce a fost odată radiat de Mine ca forță se va întoarce din nou inevitabil la sursa de forță din eternitate....

Amin