• Volver

Jesús, como ser humano, conocía Su misión....

El camino terrenal del ser humano Jesús fue sumamente penoso.... Su alma pura se encontraba en una esfera impura y oscura, y experimentaba esta esfera como un tormento, por lo que Jesús, como niño, nunca pudo ser feliz, aunque todavía no era consciente de la misión que el alma se Me había ofrecido para cumplir.... A veces sin embargo se abría paso la luz, que era la naturaleza real de Su alma, entonces Mi espíritu se expresaba a través de Él, de modo que ya de niño realizaba milagros, que sólo podía realizar un ser purísimo de luz, que estaba lleno de fuerza y luz.... Pero esto sólo ocurría de vez en cuando para que su entorno también creyera en Su misión.... Y estas inusuales expresiones de fuerza también turbaron al niño Jesús tan pronto como volvió a estar en su disposición humano-natural, pero le impulsaron a un contacto cada vez más íntimo Conmigo, Su Dios y Padre de la eternidad, a Quien pertenecía todo Su amor, que por tanto le amarró cada vez más a Mí, de modo que Mi amor también le llenó cada vez más, hasta que llegó el momento en que reconoció en la más brillante luz del amor cuál era Su tarea.... hasta que se dio cuenta de que debía redimir a sus hermanos caídos, hasta que también tomó conciencia de toda la obra de redención y vió el difícil camino de la cruz que tenía ante Sí, que debía tomar si quería.... Su camino de sufrimiento le fue mostrado con todo detalle, y este conocimiento oscureció su alma y la sumió en el miedo, del que sólo Su ardiente amor por las desdichadas criaturas le ayudó a salir de nuevo.... Pero Él tuvo que decidirse a tomar voluntariamente el camino de la cruz, tuvo que estar dispuesto a cargar sobre Sus hombros toda la culpa del pecado de la humanidad y a realizar una obra de expiación para éste tan agonizante que superó toda imaginación humana. Porque Jesús no estaba destinado por Mi voluntad a este sacrificio en la cruz, sino que Su alma se ofreció voluntariamente para traer a los hijos perdidos de vuelta a Mí. Para ello caminó por la tierra como un ser humano y ahora tuvo que volver a tomar la decisión como un ser humano, porque el libre albedrío fue determinante de nuevo, ya que Yo nunca habría determinado a un ser humano a hacer tal sacrificio de expiación en contra de su voluntad, porque sólo un sacrificio hecho por amor podría redimir el pecado original de los seres caídos. Y el sacrificio no sólo consistió en el acto de la crucifixión, en los días de más amargo sufrimiento físico y humillación infligidos al ser humano Jesús por los vasallos de Mi adversario, sino que toda Su vida terrenal fue un Via Crucis porque Su alma sufrió indescriptiblemente, pues había descendido del reino de la luz al reino de las tinieblas. Y Jesús supo muy pronto cuál era la causa y el propósito de Su descenso a la tierra y este conocimiento agobió al "hombre Jesús" más allá de toda medida, de modo que ciertamente recorrió el camino como un ser humano en la tierra, pero no eran para Él los placeres del mundo terrenal que, en contraste, a toda persona que disfrutaba de su vida terrenal se le permitía disfrutar impunemente.... Porque Su vida estaba constantemente ensombrecida por los acontecimientos que le aguardaban, y que,.... ya que sólo era humano.... lo asustaron constantemente y nunca le permitieron alegrarse.... Sólo al refugiarse en Mí encontró paz y fuerza, y entonces Su voluntad de sacrificio se hizo cada vez más fuerte debido a Su amor en constante aumento, y soportó conscientemente la pesada carga de la vida terrenal y sólo se esforzó por complacerme y servir a los semejantes.... Y así Su fuerza también crecía constantemente, lo que le permitía obrar milagros y así ayudar a Sus semejantes que necesitaban Su ayuda. Pero antes del acto mismo de la Salvación, Su misión consistía en anunciar el Evangelio a las personas, en informarles de Mi voluntad y en amonestarles y animarles a llevar un modo de vida correcto en el amor.... Llevó a la gente la verdad que ya no había sido reconocida desde mucho tiempo y que tenía que ser transmitida nuevamente a la gente con toda pureza para inducirla a vivir una forma de vida correcta, para que Su acto de Salvación sea entonces también correctamente reconocido y aceptado por la gente que se esfuerza por vivir una vida de amor. Él les marcó el camino que debían seguir todos los que quisieran volver al reino de la luz, a Mí, y también pudieron hacerlo después de que Jesús cancelara el pecado original con Su muerte en la cruz. Este acto de misericordia de Jesús fue de tan inmenso alcance que ustedes no pueden recibir suficiente aclaración sobre él. Y una y otra vez se les transmite a ustedes el conocimiento al respecto de forma veraz, pues no sólo deben ver en Jesús al ser humano cuya vida fue prematuramente acabada por Sus semejantes, sino que deben reconocer Su gran misión, pues el acto de salvación de Jesús es de tan gran importancia para ustedes, los humanos, que tienen que aceptarlo absolutamente si quieren escapar alguna vez del reino de las tinieblas y ser aceptados en el reino de la luz. Y sólo lo aceptarán cuando sean instruidos en toda la verdad al respecto, lo que ocurrirá una y otra vez a través de Mi espíritu, que es el único que les guía hacia toda verdad....

Amén

Iisus și-a cunoscut ca om misiunea sa....

Drumul pământesc al omului Iisus a fost dureros peste măsură.... Sufletul său pur se afla într-o sferă impură și întunecată, și simțea această sferă ca pe un chin, motiv pentru care Iisus, copil fiind, nu putea fi niciodată fericit, deși nu era încă conștient de misiunea pe care sufletul său Mi se oferise să o îndeplinească.... Uneori pătrundea lumina, care era natura reală a sufletului Său, apoi spiritul Meu se exprima prin El, astfel încât, încă de mic copil, El făcea deja minuni, care nu puteau fi realizate decât de o ființă de lumină foarte pură, care era plină de putere și de lumină.... Totuși, acest lucru se întâmpla doar din când în când, pentru ca și cei din jur să creadă în misiunea Sa.... Și chiar și aceste manifestări neobișnuite de putere l-au tulburat pe băiatul Iisus, de îndată ce a revenit la starea Sa omenească-naturală, dar ele L-au împins în contact tot mai intim cu Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, Căruia Îi aparținea toată dragostea Sa, care, de aceea, L-a captivat tot mai mult spre Mine, astfel încât și dragostea Mea L-a umplut tot mai mult, până când a venit momentul în care a recunoscut în cea mai strălucitoare lumină a dragostei care era sarcina Sa.... până când și-a dat seama că trebuia să-i răscumpere pe frații Săi căzuți, până când a devenit, de asemenea, conștient de întreaga lucrare de răscumpărare și a văzut calea dificilă a crucii în fața Lui, pe care trebuia să o ia dacă voia.... Calea suferinței sale i-a fost arătată în toate detaliile, iar această cunoaștere i-a întunecat sufletul și l-a scufundat în frică, din care doar dragostea sa arzătoare pentru creaturile nenorocite l-a ajutat vreodată să iasă din nou.... Cu toate acestea, El a trebuit să se hotărască să ia de bunăvoie calea crucii, a trebuit să fie dispus să ia pe umerii Săi întreaga vină a păcatului omenirii și să realizeze o lucrare de ispășire pentru aceasta, care a fost atât de chinuitoare încât a depășit orice imaginație umană. Căci Iisus nu a fost destinat prin voința Mea pentru acest sacrificiu pe cruce, ci sufletul Său s-a oferit voluntar pentru a-i aduce înapoi la Mine pe copiii pierduți. În acest scop, a umblat pe Pământ ca ființă umană și acum a trebuit să ia din nou decizia ca ființă umană, pentru că liberul arbitru era din nou determinant, deoarece nu aș fi determinat niciodată o ființă umană să facă un astfel de sacrificiu de ispășire împotriva voinței sale, deoarece numai un sacrificiu făcut prin iubire putea răscumpăra păcatul originar al ființelor căzute. Iar jertfa nu a constat doar în actul răstignirii, în zilele de suferință fizică și umilință extrem de aspră aplicate ființei umane Iisus de către vasalii adversarului Meu, ci întreaga Sa viață pământească a fost o răstignire, pentru că sufletul Său a suferit de nedescris, care a coborât din împărăția luminii în împărăția întunericului. Și Iisus a știut foarte repede care era cauza și scopul coborârii Sale pe Pământ și această cunoaștere l-a împovărat peste măsură pe "omul Iisus", astfel încât El a mers cu siguranță ca ființă umană pe calea pe Pământ, dar i s-au refuzat plăcerile lumii pământești, de care, de altfel, orice persoană care se bucura de viața sa pământească avea voie să se bucure cu impunitate.... Căci viața Lui a fost umbrită în permanență de evenimentele care îl așteptau, care îl înspăimântau în permanență.... fiindcă era doar om.... l-au speriat în mod constant și nu l-au lăsat niciodată să se bucure.... Doar refugiindu-se în Mine și-a găsit pacea și puterea, iar apoi voința Sa de sacrificiu a devenit din ce în ce mai puternică datorită iubirii Sale în continuă creștere, iar El a purtat în mod conștient povara grea a vieții pământești și s-a străduit doar să Mă mulțumească pe Mine și să-și slujească semenii.... Astfel, puterea Sa a crescut constant, ceea ce i-a permis să facă minuni și astfel să-și ajute semenii care aveau nevoie de ajutorul Său. Dar înainte de actul propriu-zis al mântuirii, misiunea Sa a constat în a vesti oamenilor Evanghelia, în a-i informa despre voința Mea și în a-i îndemna și încuraja să ducă un mod de viață corect în iubire.... El a adus oamenilor adevărul care nu fusese recunoscut de mult timp și care trebuia să fie transmis din nou oamenilor în toată puritatea, pentru a-i determina să trăiască un mod de viață corect, astfel încât actul Său de mântuire să fie recunoscut și acceptat corect de către oamenii care fac un efort pentru a trăi o viață de iubire. El le-a deschis calea pe care ar trebui să o urmeze toți cei care doreau să se întoarcă în Împărăția luminii, la Mine, și care au putut să facă acest lucru după ce Iisus a răscumpărat păcatul originar prin moartea Sa pe cruce. Acest act de milă al lui Iisus a avut o semnificație atât de mare încât nu puteți primi suficiente informații despre el. Și, de fiecare dată, cunoașterea despre acest lucru vă va fi transmisă în mod sincer, pentru că nu trebuie să vedeți în Iisus doar o ființă umană a cărei viață a fost curmată prematur de către semeni, ci trebuie să recunoașteți marea Sa misiune, pentru că actul de mântuire al lui Iisus are o semnificație atât de mare pentru voi, oamenii, încât trebuie neapărat să îl acceptați dacă vreți să scăpați vreodată de împărăția întunericului și să fiți acceptați în împărăția luminii. Și nu o veți accepta decât atunci când veți fi instruiți în tot adevărul despre ea, ceea ce se va întâmpla mereu și mereu prin spiritul Meu, singurul care vă călăuzește în tot adevărul....

Amin