• Volver

El camino de sufrimiento de Jesús como hombre....

Mi camino sobre la tierra como hombre Jesús fue muy pesado, porque Mi alma se había bajado del reino de la luz a la profundidad.... se había metido en una esfera que solo podía traer penuria, porque fue el área de Lucifer, el primer espíritu caído.... Fue un área de la oscuridad, del pecado y de la muerte. Y solo la llama del amor interior Me hizo aguantar la vida, porque este amor reconoció el destino terrible de los semejantes e intentaba ayudarles.... Y cada amor que quiere ayudar se esparce como fuerza, de hecho que tengo a Mi alcance una fuerza inusual, la cual podía usar por el bien de los semejantes.... Fui puro y sin pecado y Me encontraba en medio del pecado.... Y Mi alma sufría indeciblemente, porque todos los pecados tienen efecto en el cuerpo.... porque debilidades y ganas vencían al cuerpo y el alma tenía que luchar contra ellos para no ser vencido. Fueron grandes tentaciones que se acercaban a Mi, porque Lucifer conocía Mi plan de liberar de su poder a los seres caídos de Dios para devolverlos al padre. Y ha intentado verdaderamente todo lo que pensaba que Me podía llevar a caer. Me ha infligido durante Mi lucha de la espiritualización completa de Mi alma, lo cual quería unirse con el amor divino para llenarse con la fuerza que necesitaba para la realización de la obra de redención y que solo se podía conseguir a través del amor. De verdad fue un destino de lo más duro que ha aguantado un hombre que pasaba por la tierra.... Porque conocía Mi deber cuando tuvo lugar el acuerdo con el espíritu padre en Mi interior.... Sabía de Mi camino de sufrimiento terrible que iba a pasar, conocía el camino de la cruz que iba a terminar con Mi muerte en la cruz.... Sabía todo de antemano e iba conscientemente y con voluntad libre este camino, porque Mi amor fue exorbitante frente la humanidad sufriente, la cual hubiera sido perdida por tiempos eternos sin Mi obra de redención.... Porque ningún humano hubiera podido eliminar la culpa pesada de la caída de Dios, porque el alejamiento pasaba bajo conciencia clarísima de lo que había hecho el ser.... No fue un pecado salido de una debilidad, fue un rechazo consciente contra Dios y contra un mejor conocimiento.... Pero la humanidad Me daba pena, porque Yo reconocía todas las coherencias y por esto también las posibilidades de llegar nuevamente a la luz, sino se realizaba la obra de amor, por lo cual se eliminaría la culpa exorbitante.... Si no hubiera llegado como hombre a esta comprensión, la cual fue la consecuencia de Mi gran amor, no hubiera podido sacar la voluntad para este camino del sufrimiento sobrehumano.... Pero solo un sacrificio del amor bajo la voluntad libre el padre lo aceptaba como una obra de redención.... y así andaba conscientemente el camino hacia la cruz, conscientemente aceptaba el destino terrestre y que solo podía conllevar el amor en Mi....Y Yo aguantaba hasta el final.... Ningún hombre puede imaginarse el sufrimiento y las torturas que tenía que sufrir un alma puro de arriba, pero recibía continuamente fuerza, porque estaba en conexión íntima con el padre, porque Le pedía Su amor y la recibía sin límites.... Y así os llegará una y otra vez la explicación de que el “amor” regalaba el sacrificio de la cruz, que el “amor”, El cual me llenaba por completo fue el espíritu del padre eterno en sí Mismo.... Él Mismo ha salvado el mundo del pecado y la muerte, con El Cual Me he unido por completo, porque el “amor” se ha encarnado en el hombre Jesús, en una funda humana, que fue capaz con voluntad, porque el espíritu de la eternidad no pudo sufrir, pero Él podía iluminar completamente una forma y Él Mismo y la forma se habían juntado.... El camino terrestre como hombre Jesús fue increíblemente difícil, pero conllevaba al “hombre” Jesús la completa unión Conmigo, Le traía la deificación de Su alma.... Y el hombre Jesús ha llegado a la meta en la tierra que deben conllevar todos los hombres: juntarse con el espíritu padre de la eternidad, pueden realizarlo, porque tienen un ayudante en el redentor divino Jesucristo, El Cual les quita la carga del pecado del origen, si la traen bajo la cruz, y El Cual les fortalece su voluntad para conseguir la unión total, la fusión Conmigo, el espíritu padre eterno.... Por esto el hombre Jesús ha muerto en la cruz para que los hombres encuentren redención del pecado y la muerte....

amén

Patimile lui Iisus ca om....

Ca om Iisus, umblarea pe Pământ a fost, de asemenea, foarte dificilă pentru Mine, căci sufletul Meu coborâse din împărăția luminii în cea a adâncurilor.... intrase într-o sferă care nu putea să-i provoace decât chinuri, căci era tărâmul lui Lucifer, primul spirit căzut.... Era un tărâm al întunericului, al păcatului și al morții. Și numai iubirea care ardea în Mine Îmi făcea viața suportabilă, căci această iubire recunoștea soarta îngrozitoare a semenilor și căuta să-i ajute.... Și orice iubire care vrea să ajute își face efectul ca forță, astfel că am avut la dispoziție o forță neobișnuită și am putut să o folosesc în beneficiul semenilor Mei.... Eram pur și fără de păcat și M-am aflat în mijlocul păcatului.... Iar sufletul Meu a suferit de nedescris, deoarece tot ceea ce era păcătos afecta și trupul.... deoarece slăbiciunile și poftele afectau trupul, iar sufletul trebuia să lupte cu ele pentru a nu le ceda. Am fost abordat de mari ispite, căci Lucifer știa de planul Meu de a elibera de sub controlul său ființele care se îndepărtaseră de Dumnezeu și de a le întoarce din nou la Tatăl. Și el a încercat cu adevărat și a făcut tot ceea ce credea că ar putea să Mă facă pe Mine Însumi să cad. El a fost o mare provocare pentru Mine în lupta pe care am dus-o pentru spiritualizarea completă a sufletului Meu, care dorea să se unească cu iubirea divină pentru a se umple de putere în vederea îndeplinirii actului de Mântuire, care nu putea fi dobândit decât prin iubire. A fost probabil cea mai grea soartă pe care a avut-o o ființă umană care a pășit pe acest Pământ.... Pentru că și Eu am știut despre sarcina Mea atunci când unificarea cu Spiritul Tatălui a avut loc în Mine.... Știam despre drumul îngrozitor al suferinței pe care trebuia să-l urmez, știam despre drumul crucii pe care moartea Mea pe cruce l-a încheiat.... Știam totul dinainte și totuși am parcurs această cale în mod conștient și de bunăvoie, deoarece dragostea Mea era atât de mare pentru omenirea suferindă, care ar fi fost pierdută pentru eternitate fără actul Meu de mântuire.... Pentru că nicio ființă umană nu a fost capabilă să răscumpere nici măcar păcatul grav al apostaziei anterioare față de Dumnezeu, deoarece această apostazie a avut loc în cea mai strălucită conștientizare a ceea ce făcuse ființa.... Nu a fost un păcat din slăbiciune, a fost o răzvrătire complet conștientă împotriva lui Dumnezeu, împotriva celei mai bune cunoașteri.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă de umanitate, pentru că am recunoscut toate corelațiile și, prin urmare, și imposibilitatea de a se mai întoarce vreodată la lumină dacă nu se realiza o lucrare de iubire prin care să fie răscumpărată vina copleșitoare.... Dacă Eu, ca ființă umană, nu aș fi dobândit această conștientizare, care a fost rezultatul marii Mele iubiri, atunci nici nu aș fi fost în stare să adun voința pentru această cale supraumană a suferinței.... Dar numai o jertfă într-o voință complet liberă de iubire a fost acceptată de Tatăl ca o lucrare de ispășire.... Și astfel am luat în mod conștient calea crucii, am luat asupra Mea în mod conștient soarta pământească pe care numai iubirea din Mine o putea îndura.... Și am îndurat până la sfârșit.... Nici o ființă umană nu poate măsura suferința și chinul pe care un suflet curat de Sus a trebuit să le îndure, dar Eu am primit constant putere pentru că am rămas în cea mai intimă legătură cu Tatăl, pentru că am cerut iubirea Lui și am și primit-o fără limită.... Și astfel, de nenumărate ori vi se dă explicația că "iubirea" a oferit jertfa de pe cruce, că "iubirea" care M-a umplut complet a fost însuși Spiritul Tatălui din veșnicie.... că El Însuși a răscumpărat lumea de păcat și de moarte, cu Care M-am unit complet, pentru că "iubirea" a luat locuință în ființa umană Iisus, într-un înveliș uman care a putut și a vrut să sufere, pentru că spiritul infinitului nu a putut suferi, dar a putut radia complet printr-o formă și astfel El Însuși și forma radiată erau acum una.... Umblarea pământească a omului Iisus a fost extrem de dificilă, dar i-a adus "omului" Iisus unirea deplină cu Mine, i-a adus divinizarea sufletului său.... Și omul Iisus a atins scopul pe Pământ pe care toți oamenii ar trebui să-l atingă: Unirea cu Spiritul Tatălui al veșniciei, lucru pe care îl pot face și pentru că au ajutor în divinul Răscumpărător Iisus Hristos, Care le ia povara păcatului primordial atunci când este purtat la cruce și Care apoi le va întări și voința de a realiza unificarea completă, unirea cu Mine, Tatăl-Spirit al veșniciei.... Căci acesta este motivul pentru care omul Iisus a murit pe cruce, pentru ca oamenii să poată găsi acum răscumpărarea de păcat și de moarte....

Amin